Mircea Coșa a murit

În jurul său, agenda nu părea să încetinească — dimpotrivă, tocmai apăreau două volume noi, iar vocea lui rămânea prezentă în temele care apasă România.

În ultimul timp, Mircea Coșea își împărțea energia între scris, dezbateri și ceea ce el numea, de fapt, miza reală: felul în care deciziile economice ajung să se simtă în casele oamenilor. Iar asta se vedea în felul în care își construia argumentele: tăios, dar cu grijă pentru detaliu.

Ultimele semne din spațiul public

Ultima analiză publicată în presă, atribuită lui Mircea Coșea, a apărut cu puțin timp înainte ca discuțiile despre el să capete o cu totul altă greutate. Tema: energia — un subiect în care nu a acceptat niciodată nuanțe cosmetizate. În linia lui, a atacat frontal ideea că liberalizarea ar fi rezolvat problemele, sugerând că efectele au fost, de fapt, folosite de unii ca instrument de câștig.

În paralel, în spațiul personal, el lăsase un mesaj care a fost citit ulterior cu un alt fel de atenție: o descriere exactă, aproape clinică, a unei perioade complicate din punct de vedere medical. Fără dramatizări, dar cu emoție controlată, Mircea Coșea a vorbit despre cum arată, din interior, un salon de spital și despre oamenii care țin sistemul pe umeri.

„Săptămâna trecută am avut probleme de sănătate ceea ce nu este surprinzător la vârsta mea. Am fost internat la Spitalul Floreasca, etajul 2 salonul 227. Domnul prof. dr Mircea Beuran, președintele Academiei de Științe Medicale m-a ”reparat” și de această dată. […] O săptămână, 24 din 24 am asistat la o activitate de excelență. Doamnele și domnișoarele asistente au performat la cel mai înalt nivel de competență, de responsabilitate și de comportament super civilizat, de o empatie permanentă față de fiecare pacient în parte.”

Detaliul care a rămas cu mulți cititori nu a fost doar mențiunea despre Spitalul Floreasca, ci felul în care a fixat atenția pe asistenții medicali — o categorie despre care spunea că e prea puțin cunoscută publicului larg. Într-o perioadă în care discursul public alunecă ușor spre generalizări, Mircea Coșea a ales să arate concret cum se vede excelența în rutină.

De la strategii economice la generații întregi de studenți

Mircea Coșea a avut o traiectorie care a trecut prin instituții și momente-cheie: între 1973–1980 a fost expert pe prognoză economică și macroeconomie la Comisia Economică ONU pentru Europa, la Geneva. În anii tranziției, a ocupat poziții de vârf în zona de strategie și reformă: a fost președinte al Comisiei Naționale de Strategie (1990–1993), apoi președinte al Consiliului pentru Reformă și ministru de stat (1993–1996).

În dosarul public al lui Mircea Coșea apar și mize mari, cu impact pe termen lung: rol în punerea bazelor economiei de piață prin crearea pieței de capital, reprezentarea României în negocieri cu Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional, prezență parlamentară atât în România, cât și în legătura cu forurile europene (inclusiv ca observator și deputat în Parlamentul European). A condus și instituții în zona administrației publice, fiind și președinte al Institutului Național de Administrație.

Ca profesor — inclusiv la ASE București — Mircea Coșea a format generații în economia politică și integrarea europeană. Iar ca autor, a rămas extrem de productiv: de la titluri cu miză directă pentru prezent, precum „Jurnal pe frontul războiului comercial” și „Educația economică”, până la volume despre crize, reindustrializare, Uniunea Europeană și felul în care se mișcă banii într-o țară aflată mereu între promisiuni și presiuni. În lista sa se regăsesc, între altele, „Criza economică și criza gândirii economice”, „Dacă industrie nu e, nimic nu e. Reindustrializarea României”, „Uniunea Europeană, cu bune și cu rele”, „Lumea se schimbă! România ce face?”, „Banii României” și „Criza noastră cea de toate zilele – Eseuri economice”.

Joi, la vârsta de 83 de ani, Mircea Coșea a murit, informația fiind anunțată de DC News.