Literatură

Miruna Lavinia, Decolorat și Andrei Straja – două romane

Miruna Lavinia, Decolorat și Andrei Straja - două romane

Miruna Lavinia se revendică de la Hunedoara mitică. În prezent locuiește în Reghin, Mureș. Scrie, pictează, creează ilustrații. Am cunoscut-o în urma participării în cadrul proiectului Scriitori la școală un proiect powered by Ascociația Podium în Târgu Mureș, ea creea unele ilustrații pornind de la momentele de la clasă. Ei bine, am mers apoi într-o zi în anul 2018 la o dublă lansare de carte. Horia Marchean, Altera Pars (carte de poeme) și Miruna Lavinia, Decolorat (roman) ambele cărți publicate la Editura Berg.

Voi vorbi în linii mari despre romanele Mirunei Lavinia, întrucât proza nu este neapărat specialitatea mea. Decolorat (Editura Berg, 2018) și Andrei Straja – o poveste momârlănească (Editura Berg, 2019) sunt două romane care au în comun o construcție (foarte interesant) asumat în linii masculine, pare că Miruna a citit foarte multe romane scrise de bărbați și s-ar fi contagiat de la perspectival or masculină. Ea construiește personaje masculine în ambele romane (Theodore, Florin și Andrei). Astfel că scrie ficțiuni intrând în mintea unor bărbați marcându-le faptele de vitejie, momentele de ezitare, drumurile și ritualurile de inițiere, devenirea lor. Ei bine, demonstrează o capacitate extraordinară de a înțelege psihicul masculin, dacă nu aș fi cunoscut autoarea, aș fi jurat că aceste romane sunt scrise de un bărbat.

Dar personajele sale nu sunt orice fel de bărbați, ci unii curajoși și emancipați în constructul lor psihic, chiar dacă poate de cele mai multe ori contextual nu le permite libera exprimare, Cărțile sunt scrise la persoana a 3-a, deci Miruna a respectat clar un anume tipar de proză, ceea ce ne bucură. Este un început promițător cu cât romanele sale sunt consistente. Plasează acțiunea în afara României în primul său roman, Decolorat, dar al doilea roman pare să fie autobiograpfic, desi scris din perspectivă masculină. Vorbește despre Valea jiului, despre momârlani, care sunt cetățeni de baștină ai locurilor. Ei bine poate că într-un sistem patriarchal absolut, Miruna a internalizat o viață poveștile bărbaților și se pare că problemele masculine au impactat-o din moment ce a ales să aleagă să construiască personaje de gen masculine. Femeile lor apar episodic, sunt ființe pe care nu alege să se focuseze, nu insist mult asupra lor, asta poate pentru că e ocupată să-și perfecteze stilul pe pielea genului masculin. Nu știu dacă e o alegere conștientă, dar cu siguranță să trăiești după regulile unui bărbat ca și cum tu ai fi bărbatul și să nu te mai temi, să faci tot cea ce îți dorești, să fii considerat haiduc, cei din jur să se preocupe constant de bunăstarea aceea, poate că asta înseamnă să scrie Miruna despre o lume a bărbaților, le dă pe față diversele metode de eschivă, Au familii de care se preocupă acești bărbați (dar nu neapărat foarte mult).

Faptul că Miruna a construit o lume masculină (ca și cum asta ar lipsi) m-a ținut departe mult timp de cărțile sale, ei bine când am ales să le parcurg mi-am dat seama de frumusețea limbajului cărților ei, dar și de micile nevoi de ajustare în ficțiune pentru ca narativitatea să prindă mai multă viață și mai multă credibilitate.

Cărțile Mirunei Lavinia nu au fost receptate de critica literară, ar fi meritat să auzim opinii despre acest tip de scriere. Deși în spatele fiecărui personaj masculine se află Maria Lavinia, totuși în mine a produs o revoltă că plasează strict problemele bărbaților pe primul loc, pe când femeile sunt adesea cele care cară diverse obiecte și muncesc mult mai multdar există un pasaj controversat în romanul Decolorat, îl redăm aici: „Fir-ar! De cee u? Ce să mă fac? Dacă nu respect tradiția ce o să pățesc? Dar dacă ei nu află despre mine? De ce m-am simțit așa de scârbit de faptul că aș putea să mă căsătoresc cu o femeie? E normal să fie o femeie. Cu un bărbat e immoral. Of, dar ce tot spun? Eu…Eugene…nu mai este cale de întoarcere. Nu! Nu pot să fac asta!” (p.53) Așadar, iată că aici se dezbate problema relațiilor homosexuale și mariajul între persoane de același sex. Ei bine, romanul Decolorat al Mirunei Lavinia pare că are ecou puternic pentru că ating niște sensibilități ale societății românești. La fel de important îmi pare și romanul Andrei Straja, desi acest ține să imortalizeze o lume mitică un spațiu îngrădit de munți, e așa cum ni se și recomandă un soi de basm, unde momârlanii sunt adevărații eroi, cei care au întemeiat o regiune prin modul lor de trai, prin credințele lor oarbe, prin simboluri și elemente de mistică, prin obiceiurile lor. Observăm că prozatoarea Miruna Lavinia este preocupată când de zona urbană cu problemele aferente, când de zona rurală cu problemele care se ivesc acolo. Este destul de flexibilă și își perfectează în permanență stilul de scriere, pentru că vrem sau nu să recunoaștem de la Decolorat la Andrei Straja există un mare salt. În primul rând de curaj, curajul de a scrie despre meleagurile natale, chiar dacă undercover, așa cum fac, de fapt toate prozatoarele. Sunt tentată să îmi doresc de la ea și romane cu protagonist femei, aș vrea să observ tehnicile de construire a tipologiilor, o încercare de a compara.

Romanele Mirunei Lavinia pot fi cumpărate de aici!