Home > Cultură > Istorie > Misteriosa Cultură a Caselor-Arse Cucuteni-Trypillian
Cultură Istorie

Misteriosa Cultură a Caselor-Arse Cucuteni-Trypillian

Misteriosa Cultură a Caselor-Arse Cucuteni-Trypillian
Sursa foto: Wikipedia

Descoperirea culturilor antice și a artefactelor legate de aceste culturi aduce adesea informații noi și surprinzătoare despre modul în care au trăit odată strămoșii noștri.  Însă, unele culturi au avut practici foarte ciudate, unice.

Una dintre acestea este cultura est-europeană Cucuteni-Trypillian, veche de 7.000 de ani, care a construit așezări sofisticate, organizate, dens populate, doar pentru a le arde din temelii la fiecare 60 până la 80 de ani, înainte de a reconstrui aceeași așezare în altă parte.

Cultura neolitică Cucuteni-Trypillian a fost localizată în Europa de Est între 5.400 și 2.700 î.Hr. Oamenii care au construit cultura Cucuteni-Trypillian trăiau într-o suprafață vastă de 350.000 de kilometri pătrați care acoperă părți ale Republicii Moldovei, României și Ucrainei.

Au creat așezări mici și dens populate, care erau situate la trei până la patru kilometri una de cealaltă. Această civilizație specială a fost definită prin ceramica sa de lut de înaltă calitate.

Descoperirea

Primele descoperiri conexe au fost făcute în anii 1880. Cunoscută sub numele de „Cucuteni” în România și „Trypillia” în Ucraina, numele său provine de la locurile în care au fost descoperite pentru prima dată artefacte: satul Cucuteni din România, unde folcloristul Teodor Burada a dat pentru prima dată de fragmente ceramice în 1884, și Trypillia în provincia Kyiv Oblast din Ucraina, unde Vikentiy Khvoyka a descoperit un vast sit neolitic în 1897.

Potrivit BBC Travel, săpăturile făcute până în prezent la Cucuteni-Trypillian au scos la iveală „unul dintre cele mai vechi exemple cunoscute de urbanizare și sugerează o populație care a depășit un milion de oameni”.

Aveau o agricultură avansată, deoarece plantau și recoltau grâu, orz, mazăre și leguminoase. Dovezile arheologice arată că erau pricepuți și în fabricarea ceramicii, lucrând cu lut pentru a crea vase, statui și alte figuri folosind cuptoare enorme și avansate, iar apoi le împodobeau cu modele colorate.

Este greu de exagerat calitatea ceramicii realizate de cultura Cucuteni-Trypillian. „Cu toate metodele noastre moderne, meșterii tradiționali încearcă să reproducă ceramica Cucuteni, dar cu rezultate inferioare”, a subliniat Constantin Preotasa la Radio România Internațional. De asemenea, au realizat bijuterii și cârlige din cupru.

Stilul de viață Cucuteni-Trypillia

În ciuda descoperirii târzii a acestei culturi uitate, istoricii au reușit să pună cap la cap indiciile lăsate în urmă pentru a încerca să înțeleagă modul în care a funcționat această cultură neolitică.

În cultura Cucuteni-Trypillian, se crede că femeile ar fi fost capul gospodăriei. Ele au creat textile și ceramică și au făcut cea mai mare parte a muncilor agricole. Bărbații mergeau la vânătoare, confecționau unelte și îngrijeau animalele domestice. Vânau atât cu capcane, cât și cu arme precum arcul și săgețile, bâtele și sulițe. Foloseau tehnici, cum ar fi camuflarea și urmărirea animalelor.

Pe baza idolilor de sex feminin descoperiți în timpul săpăturilor, se pare că practicile lor religioase s-au concentrat pe o zeitate feminină, Marea Zeiță.

Dieta culturii Cucuteni-Trypillian consta probabil în principal din cereale. Au cultivat grău, ovăz, mei, secară, orz și cânepă, toate fiind coapte în pâine. Pe lângă cereale, cultivau fructe și leguminoase precum caise, prune, cireșe, struguri, mazăre și fasole.

Au crescut bovine, porci, capre și oi. Există unele dovezi care sugerează că foloseau cai domestici. Pe lângă creșterea animalelor domestice, bărbații au vânat și căprioare, căprioare roșii, uruci, mistreți, vulpe și urs brun pentru consum. Ei și-au completat dieta utilizând harpoane și cârlige pentru pescuit.

Dovezi de ardere ritualică a așezărilor

Dovezile indică faptul că și-au incendiat „intenționat și repetat” așezările. Această practică ridică multe întrebări cu privire la motivul pentru care o cultură ar depune un asemenea efort pentru a-și crea așezările, doar pentru a le arde. A fost aceasta o practică bazată pe principii religioase sau a fost pur și simplu o versiune exagerată a morții urmată de renaștere?

Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a ști cu certitudine de ce cultura Cucuteni-Trypillian s-a angajat în această practică, dar au fost înaintate mai multe ipoteze, de la lupta contra termitelor până la incinerația rituală. Ceea ce este clar este că o societate trebuie să fie forte bine organizată pentru o astfel de relocare regulată a întregii comunități.

În crearea așezărilor lor, au folosit piatră și topoare de cupru pentru a tăia copacii pentru a construi locuințe și structuri, care constau din rame de lemn acoperite cu lut. Structurile lor au fost construite atât cu un singur etaj, cât și cu mai multe etaje, cu bănci de lut și altare. Podelele și pereții din interior conțineau picturi ornamentale în roșu și alb, menite să ofere protecție împotriva spiritelor rele.

S-au găsit dovezi ale locuințelor individuale, templelor și structurilor publice. Metodele lor avansate de construcție au permis clădiri neobișnuit de mari, cu structuri care aveau o dimensiune de până la 700 de metri pătrați.

Arheologii au susținut, de asemenea, că aceste așezări erau printre cele mai mari construite oriunde pe Pământ la acea vreme. Aceste așezări au fost foarte bine planificate și bine construite, așa că este oarecum surprinzător să aflăm că oamenii Cucuteni-Tripolye își ardeau ritualic așezările la fiecare 60 până la 80 de ani, înainte de a trece într-o nouă zonă.

Teoria lui Khvoika

Arheologii și cercetătorii au descoperit mii de structuri arse, statui, unelte, vase și chiar rămășițe incinerate de oameni și animale. Cercetătorul V. Khvoika a prezentat o teorie conform căreia acestea erau „căminele morților”, adică morminte.

Însă, teoriile ulterioare sugerează că locuințele și structurile obișnuite au fost pur și simplu arse pentru a face loc unor noi structuri. Cea mai larg acceptată teorie astăzi este o combinație a acestora, indicând faptul că de-a lungul timpului structurile au fost arse, cu unelte, vase și animale incluse, ca un sacrificiu pentru spiritele ancestrale.

Vechile structuri și câmpuri erau lăsate în seama strămoșilor decedați, iar cei rămași se mutau într-o nouă zonă. Unii savanți au teoretizat că fiecare structură era privită ca o entitate aproape „vie”, cu propriul ciclu de viață, moarte și renaștere.

S-a observat că au fost foarte puține descoperiri de obiecte funerare și foarte puține cimitire atribuite culturii. Poate că arderea așezărilor a fost cu adevărat modul în care Cucuteni-Tripoliei și-au „îngropat” și și-au onorat morții.

În loc să creeze un mormânt în care defunctul să poată fi înmormântat cu obiecte importante, casa în care a trăit defunctul ar fi putut fi mormântul lui.

În felul acesta ar fi intrat în viața de apoi cu obiectele pe care le-a posedat în timpul vieții pe Pământ.

Tăcerea sovietică

Din păcate, cercetarea culturii Cucuteni-Trypillian a fost îngreunată de Uniunea Sovietică. Potrivit unui documentar BBC, deși sovieticii au finanțat cu entuziasm proiecte când au fost făcute pentru prima dată descoperirile, urmărind o paralelă între rămășițele descoperite și idealurile comunismului primitiv.

Mykhailo Videiko, un arheolog ucrainean, a explicat că, pe măsură ce săpăturile au continuat și au început să contrazică această idee de „utopie fără clasă”, atitudinea oficială s-a schimbat și „cercetătorii care au contestat propaganda oficială au fost considerați dușmani ai statului”, mai aflăm de pe Ancient Origins.

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate