Istorie

Mitologia care a născut psihanaliza. Mitul lui Oedip și conceptul psihanalizei „complexul lui Oedip”

Mitologia care a născut psihanaliza. Mitul lui Oedip și conceptul psihanalizei „complexul lui Oedip”
Oedip la Colonos, sursa: pinterest

Originea complexului oedipian se află cu mult timp în spate, undeva în mitologia grecilor antici. Complexul oedipian, cunoscut și sub numele de complexul lui Oedip, este un termen folosit de Sigmund Freud. Un concept care face parte din teoria sa. Legată de etapele psihosexuale ale dezvoltării pentru a descrie sentimentele dorinței copilului pentru părintele său de sex opus și gelozia și mânia față de același părintele cu același sex.

Freud nu s-a referit la noua sa teorie ca „complexul lui Oedip” până în anul următor, 1910, într-un tip special de alegere a obiectelor făcute de bărbați. Așa cum am văzut, el a argumentat în Totem și Taboo în 1913 că civilizația în sine fusese fondată pe un joc literal din drama Oedipal, uciderea primordială a tatălui și că mintea omului primitiv reprezintă propria noastră stare infantilă. În forma sa cea mai cunoscută (sau „pozitivă”), complexul este considerat a fi copilul (bărbat) (inconștient) care dorește să-și ucidă tatăl, astfel încât să poată lua (sexual) posesia mamei sale, ceea ce se traduce adesea într-un conștient dorința de a-l depăși (castra). Ulterior, Freud a conturat o traiectorie pasivă: copilul poate dori să-și înlocuiască mama și să fie iubit de tatăl său. Aceasta este „forma negativă” a complexului.

Mitologia care a născut psihanaliza. Mitul lui Oedip și conceptul psihanalizei „complexul lui Oedip”

Sursa: Pinterest

Originea complexului lui Oedip

În esență, un băiat simte că este nevoit să concureze cu tatăl său pentru a dobândi afecțiunea mamei sale. Iar o fată simte că trebuie să concureze cu mama ei pentru afecțiunile tatălui ei. Dar situația din urmă ține de complexul Electrei care este explicat de către Jung. Potrivit lui Freud, copiii își văd părintele de același sex ca un rival pentru atenția și afecțiunile părinților de sex opus. Freud a propus pentru prima dată conceptul complexului Oedipal în cartea sa din 1899 Interpretarea viselor, deși nu a început să folosească în mod formal termenul concret de complex al lui Oedip până în anul 1910. Conceptul a devenit din ce în ce mai important, pe măsură ce a continuat să-și dezvolte teoria de dezvoltare psihosexuală.

Mitul lui Oedip

Povestea începe cu un fiu născut regelui Laius și reginei Jocasta din Thebes *. Oracolul de la Delphi * le-a spus că copilul lor va crește pentru a-l ucide pe Laius și a se căsători cu Jocasta. Îngrozit, regele a fixat picioarele pruncul împreună cu un știft mare și l-a lăsat pe o coastă de munte pentru a muri.

Oracolul îi spune tatălui lui Oedip, Laios, regele Tebei, că fiul său îl va ucide. Când Oedip se naște, Laios îi leagă mâinile și picioarele și îl lasă pe o coastă de munte pentru a muri. Un păstor îl salvează pe Oedip. Astfel, prin intermediul lui ajunge la regele Corintului, care-l crește.

Oedip crește și vrea să ajungă la Sfinx, la Teba, îl întâlnește pe Sfinx. Este o creatură teribilă care păzește porțile orașului. Sfinxul înghite pe toți cei care trec și nu pot răspunde la ghicitoarea: Ce merge pe patru picioare dimineața, două picioare la prânz și trei picioare noaptea? Oedip dă răspunsul corect. O ființă umană, care se târăște pe toți patru când este tânăr, apoi merge drept în tinerețe. Apoi la bătrânețe folosește un baston.  În drumul să de întoarcere se întâlnește cu un bătrân la o răscruce, la care participă cinci servitori. Intră în conflict cu bătrânul și îl omoară. Bătrânul este însă tatăl său Laius, dar Oedip nu învață acest lucru de mulți ani. Sfinxul este atât de deranjat și de furios când Oedip răspunde ghicitoarei încât se sinucide. Fără să se știe că Oedip este cel care l-a ucis pe Laios regele Tebei, îl răsplătește cu o ofertă de căsătorie cu Regina Iocasta.

Deodată, Oedip și-a amintit de acea întâlnire fatală pe drum și a știut că l-a cunoscut și l-a ucis pe adevăratul său tată, Laios. În același timp, Iocasta și-a dat seama că cicatricile de pe picioarele lui Oedip l-au marcat drept copilul ale cărui picioare Laius se fixaseră împreună cu mult timp în urmă. El află  nu numai că l-a ucis pe Laios, ci și că s-a căsătorit cu mama lui. Iocasta este copleșită de realitatea faptului că s-a căsătorit cu propriul ei fiu, care este și cu criminalul lui Laios. Se sinucide iar Oedip își scoate ochii. Ca pedeapsă a faptului că acei ochi au dorit trupul propriei sale mame.

Mitologia care a născut psihanaliza. Mitul lui Oedip și conceptul psihanalizei „complexul lui Oedip”

Oedip Rege. Reprezentarea după Sofocle, Oedip cu ochii scoși, ajutat de fiica lui Antigona să meargă

Cum funcționează Complexul Oedip?

Teoria freudiană definește complexul lui Oedip drept manifestarea dorinței copilului de împlinire sexuală cu părintele de sex opus. În special atenția erotică a unui băiat asupra mamei sale, prin alegorie la mit. Această dorință este păstrată în afara conștientizării conștiente prin represiune, dar Freud credea că mai avea o influență asupra comportamentului unui copil și a jucat un rol în dezvoltare. Freud a sugerat că complexul Oedip a jucat un rol important în stadiul falic al dezvoltării psihosexuale. De asemenea, el a crezut că finalizarea cu succes a acestei etape implica identificarea cu un părinte de același sex, ceea ce în cele din urmă ar duce la dezvoltarea unei identități sexuale mature.

Freud a sugerat că există o serie de comportamente în care copiii se angajează care sunt de fapt un rezultat al acestui complex. Unele manifestări comportamentale ale complexului ar putea implica un băiat care exprimă posesiunea asupra mamei sale și îi spune tatălui său să nu se îmbrățișeze sau să-și sărute mama. Fetele mai mici la această vârstă pot declara că intenționează să se căsătorească cu tații lor când vor crește.

În timp ce pentru băiat, repudierea complexului Oedip vine cel puțin cu promisiunea intrării sale în sfera patriarhală. Aceasta nu oferă astfel de recompense pentru fată. Aceasta nu înseamnă altceva decât o acceptare a propriei sale poziții subordonate, deoarece își dă seama că nu va putea niciodată să-i ofere tatălui său un penis. Nu este un copil satisfăcător și este astfel este obligată să-și transfere afecțiunile către un alt bărbat. De aceea dorește să-i ofere un copil în schimb. Asta pentru a satisface rolul „adecvat” feminin al maternității. Supraeul său are, de asemenea, rădăcini diferite de ale băiatului. În timp ce el provine din anxietatea de castrare, a ei este construită din frica de a pierde a dragostei. Ea este „deja” castrată. Prin urmare, superego feminin este mai puțin dezvoltat decât cel masculin; prin urmare, femeile au mai multe șanse să comită acte imorale.

Mitologia care a născut psihanaliza. Mitul lui Oedip și conceptul psihanalizei „complexul lui Oedip”