Home > Cultură > Istorie > Mitologia care a născut psihanaliza. Mitul lui Oedip și conceptul psihanalizei „complexul lui Oedip”
Cultură Istorie Mitologie

Mitologia care a născut psihanaliza. Mitul lui Oedip și conceptul psihanalizei „complexul lui Oedip”

Mitologia care a născut psihanaliza. Mitul lui Oedip și conceptul psihanalizei „complexul lui Oedip”
Oedip la Colonos, sursa: pinterest

Originea complexului oedipian se află în antichitate, undeva în mitologia grecilor antici. Complexul oedipian, cunoscut și sub numele de complexul lui Oedip, este un termen folosit de Sigmund Freud. Un concept care face parte din teoria lui asupra influenței sexualității în dezvoltarea adulților. Legată de etapele psihosexuale ale dezvoltării prin care se descriu sentimentele copilului față de părintele său de sex opus, dar și gelozia și mânia față de el.

Freud nu a denumit teoria lui ca „complexul lui Oedip” până în anul 1910. Prin care se referea la un tip special de alegere a obiectelor făcute de bărbați. Așa cum am văzut, el a argumentat în Totem în 1913 că civilizația în sine fusese fondată pe un joc literal cu drama lui Oedip. Este vorba despre o crimă primordială față de tată. Prin care spunea și că mintea omului primitiv reprezintă propria noastră stare infantilă. În forma sa cea mai cunoscută (sau „pozitivă”), prin el se face referire la dorința inconștientă a copilului (de sex masculin) de a-și ucide tatăl. Astfel încât să poată dobândi (sexual) posesia mamei sale. Ceea ce se traduce adesea într-un conștient dorința de a-l depăși (castra) pe tată. Ulterior, Freud, a conturat o traiectorie pasivă: copilul poate dori să-și înlocuiască mama și să fie iubit de tatăl său. Aceasta este „forma negativă” a complexului, care este denumită și Complexul Electrei.

Mitologia care a născut psihanaliza. Mitul lui Oedip și conceptul psihanalizei „complexul lui Oedip”

Sursa: Pinterest

Originea complexului lui Oedip

În esență, un băiat simte că este nevoit să rivalizeze cu tatăl său pentru a câștiga afecțiunea mamei sale. Iar o fată simte că trebuie să concureze cu mama ei pentru afecțiunile tatălui ei. Dar situația din urmă ține de complexul Electrei care este explicat de către Jung. Potrivit lui Freud, copiii își văd părintele de același sex ca un rival pentru atenția și afecțiunile părinților de sex opus. Freud a propus pentru prima dată conceptul complexului oedipian în cartea sa din 1899 Interpretarea viselor. Deși nu a început să folosească în mod formal termenul concret de complex al lui Oedip până în anul 1910. Conceptul a devenit din ce în ce mai important, pe măsură ce a continuat să-și elaboreze teoria de dezvoltare psihosexuală.

Mitul lui Oedip

Povestea începe cu un fiu născut al regelui Laios și al reginei Iocasta din Teba. Oracolul de la Delphi le-a spus că fiul lor va crește pentru a-l ucide pe Laios și a se căsători cu Iocasta. Îngrozit, regele a legat picioarele pruncului cu un știft mare și l-a lăsat pe o coastă de munte să moară.

Oedip crește și vrea să ajungă la Sfinx, în Teba. O creatură teribilă care păzește porțile orașului. Sfinxul înghite pe toți cei care trec și nu pot răspunde la ghicitoarea: Ce merge pe patru picioare dimineața, două picioare la prânz și trei picioare noaptea? Oedip dă răspunsul corect. O ființă umană, care se târăște pe toți patru când este copil, apoi merge drept în tinerețe și la bătrânețe folosește un baston.

În drumul său de întoarcere se întâlnește la o răscruce de drumuri cu un bătrân, însoțit de cinci servitori. Intră în conflict cu bătrânul și îl ucide. Bătrânul este tatăl său adevărat Laios, dar Oedip nu știa. Sfinxul este deranjat și de furios când Oedip răspunde ghicitoarei. Fără să se știe că Oedip este cel care l-a ucis pe Laios regele Tebei, îl răsplătește cu o ofertă de căsătorie, Regina Iocasta, mama lui.

Deodată, Oedip și-a amintit de acea întâlnire fatală pe drum și a știut că l-a cunoscut și l-a ucis pe adevăratul său tată, Laios. În același timp, Iocasta și-a dat seama că cicatricile de pe picioarele lui Oedip sunt ale copilului pe care Laios îl legase mult timp în urmă. El nu află numai că l-a ucis pe Laios, ci și că s-a căsătorit cu mama lui. Iocasta este copleșită de realitatea faptului că s-a căsătorit cu propriul ei fiu, care este și cu criminalul lui Laios. Se sinucide iar Oedip își scoate ochii. Ca pedeapsă a faptului că acei ochi au dorit trupul propriei sale mame.

Mitologia care a născut psihanaliza. Mitul lui Oedip și conceptul psihanalizei „complexul lui Oedip”

Oedip Rege. Reprezentarea după Sofocle, Oedip cu ochii scoși, ajutat de fiica lui Antigona să meargă

Cum funcționează Complexul Oedip?

Teoria freudiană definește complexul lui Oedip drept manifestarea dorinței copilului de împlinire sexuală cu părintele de sex opus. În special atenția erotică a unui băiat asupra mamei sale, prin alegoria mitului. Această dorință este păstrată în afara conștientizării conștiente prin represiune, dar Freud credea că mai avea o influență asupra comportamentului unui copil și a jucat un rol în dezvoltare. Freud a sugerat că complexul Oedip a jucat un rol important în stadiul falic al dezvoltării psihosexuale. De asemenea, el a crezut că finalizarea cu succes a acestei etape implica identificarea cu un părinte de același sex, ceea ce în cele din urmă ar duce la dezvoltarea unei identități sexuale mature.

Freud a sugerat că există o serie de comportamente în care copiii se angajează, toate rezultate ale acestui complex. Unele manifestări comportamentale ale complexului ar putea implica un băiat care exprimă posesiunea asupra mamei sale și îi spune tatălui său să nu se îmbrățișeze sau să-și sărute mama. Fetele mai mici la această vârstă pot declara că intenționează să se căsătorească cu tații lor când vor crește.

În timp ce pentru băiat, repudierea complexului Oedip vine cel puțin cu promisiunea intrării sale în sfera patriarhală. Aceasta nu oferă astfel de recompense pentru fată este o acceptare a propriei sale poziții subordonate, deoarece își dă seama că nu va putea niciodată să-i ofere tatălui său un penis. Nu este un copil satisfăcător și astfel este obligată să-și transfere afecțiunea către un alt bărbat. De aceea dorește să-i ofere un copil în schimb. Asta pentru a satisface rolul „adecvat” feminin al maternității. Supraeul său are, de asemenea, rădăcini diferite de ale băiatului. În timp ce el provine din anxietatea de castrare, a ei este construită din frica de a pierde a dragostei. Ea este „deja” castrată. Prin urmare, super ego feminin este mai puțin dezvoltat decât cel masculin; prin urmare, femeile au mai multe șanse să comită acte imorale.

Citeste si