Conform experților în domeniul ingineriei seismice, nu este corect să presupunem că un bloc care a rezistat la cutremurele anterioare va face față cu succes și următorului.
Prof. univ. dr. ing. Radu Sorin Văcăreanu, rector al Universității Tehnice de Construcții București, a subliniat într-un podcast cu Cristi Priză și Șerban Trâmbițașu această idee greșită. El a menționat:
„Majoritatea clădirilor cu bulină roșie au trecut deja prin două cutremure mari – cel din anul 1940 și din anul 1977. Vorbim despre cutremure mari. Am mai spus și o mai spun: clădirile nu se antrenează la cutremur. […] Avarierile sunt cumulative.”
Prin urmare, este esențial să înțelegem că impactul cutremurelor asupra structurilor este aditiv și nu se anulează prin trecerea timpului.
Date despre cutremurele din 1940 și 1977
Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a avut o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter și s-a produs în zona Vrancea, la o adâncime de aproximativ 133 kilometri. Acest seism a durat 45 de secunde.
Cu privire la cutremurul din 4 martie 1977, acesta a avut, de asemenea, o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter. S-a produs la ora 21:22 și a avut o durată de 56 de secunde. Tragic, a rezultat în 1.570 de victime, dintre care 1.391 au fost în București.
Profilul profesional al prof. univ. dr. ing. Radu Sorin Văcăreanu
Radu Sorin Văcăreanu este o persoană cu o experiență vastă în domeniul ingineriei seismice. A finalizat studiile universitare la Facultatea de Construcții din Iași în anul 1991. Ulterior, în 1999, a terminat studiile doctorale în domeniul evaluării riscului seismic la Universitatea Tehnică de Construcții București (UTCB). Astăzi, el este profesor de siguranța construcțiilor la aceeași universitate.
În ceea ce privește afilierile profesionale, Radu Văcăreanu deține poziții de conducere în diverse organizații relevante în domeniu.
Este președinte al Asociației Europene de Inginerie Seismică (EAEE), delegat național al României la Asociația Internațională de Inginerie Seismică (IAEE) și președinte executiv al Comisiei Naționale de Inginerie Seismică din cadrul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației.
În perioada 2002-2008, a fost directorul Centrului Național de Reducere a Riscului Seismic, fiind implicat în implementarea Proiectului JICA (Agenția de Cooperare Tehnică a Japoniei) pentru reducerea riscului seismic la clădiri și structuri în România.
