Mini seria Moon Knight îl prezintă pe Steven Grant (Oscar Isaac), un vânzător al unui magazin de cadouri dintr-un muzeu. În principiu viața lui Steven se desfășoară după un algoritm foarte simplu, singura lui problemă este trecutul sau cel puțin așa crede el. Urmează să descoperim adevărata lui identitate.
Moon Knight (2022) în regia lui Mohamed Diab
Moon Knight a fost regizat de către Mohamed Diab alături de Justin Benson și Aaron Moorhead. Ei bine, revenind la Steven, acesta descoperă că suferă de identitate disociativă. Iar corpul să se împarte între el și Marc, un mercenar posedat de spiritul unui zeu egiptean. Treptat personalitățile încep să interacționeze unul cu celălalt, iar elementele, oamenii și zeii din viața lui Marc devin proprii vieții lui Steven. Descoperim că Steven este de fapt un refugiu psihologic creat de Marc („identitatea mamă”).
În primele episoade totul este destul dezarticulat, nu înțelegi prea bine datele vieții acestui dublu personaj, nu înțelegi prea bine cum ajungi dintr-un magazin de cadouri tocmai în piramidele Egiptului. Ajuns la finala serialul a trebuit să explice foarte multe, de la originea dublei personalități, până la cum a ajuns un mercenar să fie posedat de un zeu răzbunător egiptean, devenind avatarul lui Khonshu (zeul egiptean al Lunii). Explicația a fost mai mult sau mai puțin serioasă, mai mult sau mai puțin haioasă.
Pe lângă aceste trei personalități care se învârt în jurul unui singur om, mai există și un conflict de proporții astronomice, zeul Khonshu fiind în conflict cu zeița Ammit (cunoscută și ca „Mâncătoarea de suflete”), aceasta devora inimile celor care nu treceau testul purității, zeul Anubis punea în balanță inima decedatului cu pana lui Maàt, zeița adevărului. La ea se roagă Arthur Harrow (Ethan Hawke), Arthur este și un fel de avatar al zeiței cel puțin își dorește să fie, după eliberarea zeiței.
Sursa: superherohype
Ammit vrea să purifice lumea, dorind să ucidă și să înghită inimile celor nedrepți când oamenii încă sunt în viață. Arthur și-a făcut treaba destul de bine, creând o comunitate care urmează această regulă, oamenii fiind supuși judecății necruțătoare a lui Ammit. Modul de „operare” al zeiței este asemănătoare cu Minority report, unde exista departamentul de Precrimă. Mai mulți oameni ar trebui să fie uciși din niște motive pe care nu le cunosc despre care nu se știe cu siguranță că vor avea loc.
Serialul este destul de împrăștiat, după ce îl urmărești pe tot, rămâi cu senzația că putea foarte bine să se rezume la un film de aproximativ două ore. Avem foarte multe elemente care „ne fură ochii”, uneori poate părea prea mult poate să fie considerat și un mic kitsch. Avem bătălia între cei doi mari zei, viețile acestor „două” personaje, a căror origine este explicată destul de cheesy. Layla, soția lui Marc apare de niciunde, iar contribuția ei este aproape nesemnificativă pentru jumătate de serial, ca la final să devină un element central. Pe lângă asta „moartea” celor doi te bagă și mai mult în ceață, pare un context creat mai mult de amorul artei sau de dragul de-ai spune privitorului că nu poate da de cap filmului.
