Ca orice alt clasic, romanul lui Emily Brontë (1818-1848), La răscruce de vânturi (publicat în 1847), scris de o tânără autoare pe când avea 27, respectiv 28 de ani, se bucură de multe critici. În ciuda faptului că, mare parte dintre laudele primite, sunt pe merit, se poate ca tinerii cititorii să înțeleagă importanța sa. Pe lângă povestea de dragoste cuceritoare, să nu uităm elementele sale gotice și faptul că este o mărturie a spiritului literar victorian.
Reputația romanului este una destul de intimidantă, de amintit faptul că la numai un an de la publicarea sa, tânăra lui autoare s-a stins din viață, bolnavă fiind de tuberculoză. De asemenea, se știe că sora ei mai mare, Charlotte Brontë s-a ocupat de prima editare a publicării postume a romanului din 1850. Cunoscutul dramaturg și prozator englez, William Somerset Maugham, l-a inclus în 1954 pe lista celor mai bune 10 romane din lume.
La răscruce de vânturi de Emily Brontë – motive care te conving să citești capodopera victoriană
În primul rând, povestea tragică și captivantă de dragoste trebuie să fie unul dintre motivele pentru care ar trebui să te convingă să citești romanul. Dar, cum asta este cel mai des amintit de critică, să nu uităm de importanța descrierilor minuțioase legate trăirile sufletești ale personajelor. Romanul prezintă profunzimea covârșitoare a emoțiilor omenești.
Autoarea a reușit să redea prin cuvinte pasiunea aproape mistuitoare a iubirii lui Carthy față de Heathcliff. Cu toate acestea, La răscruce de vânturi este un roman ce nu ar trebui să fie văzut doar din perspectiva unor iubiri ne împlinite sau a unei iubiri mistuitoare pentru că, fiind mai atenți, constatăm că legătura dintre Heathcliff și Cathy este semi-incestuoasă, crescând împreună ca doi frați.
Personajele sunt complexe și nu ai cum să nu simți ceva pentru Heathcliff, fie că ajungi să empatizezi cu el sau să-l urăști, este un personaj complex care oferă dinamică și viață romanului. Are un trecut care îi argumentează într-o oarecare măsură comportamentul său defectuos, fiind într-o oarecare măsură rezultatul comportamentului celorlalți față de el. Este un personaj controversat, devenind el în sine un subiect al romanului. Privind prin acestui personaj vom constata că niciun personaj nu este ușor de încadrat, precum în realitate, niciunul nu este perfect.
De fapt, atât Heathcliff cât și Cathy sunt oameni deloc ușor de plăcut, au comportament îngrozitor. El torturează animalele, femeile și copiii. Pe când ea nu este deloc o femeie compătimitoare sau înțelegătoare, își răsfrânge nemulțumirile pe generațiile care nu au nimic de-a face cu suferința ei. Ajungi să crezi că Heathcliff și Cathy ar fi trebuit să se căsătorească în prima parte, așa cum și-au dorit, doar pentru că ar fi făcut un bine celorlalți. Astfel, ne mai dorind să tortureze pe oricine credeau că i-a împiedicat să fie fericiți împreună.
Ca în cazul romanului Pe aripile vântului cartea este mult mai complexă decât ecranizările sale. Se poate spune chiar că filmele făcute pe baza romanului scris de Emily Brontë sunt dezamăgitoare. Chiar și în cea mai recentă ecranizare de-a sa, din 2011, lipsesc elemente cheie ale intrigii, de asemenea, nu ne putem bucura de stilul literar atât de stratificat al autoarei. Prin urmare, trebuie să dai o șansă cărții pentru a înțelege ce anume definește un clasic.
