Familia Caranfil a reușit să ofere lumii întregi o altă persoană care a revoluționat industria cinematografică. Tudor Caranfil este unul dintre cei mai cunoscuți critici de film ai anilor 70-80, iar fiul său i-a călcat cât de cât pe urme, devenind un scenarist, actor și regizor foarte cunoscut în România. Moștenirea tatălui său (în afară de pasiunea pentru cinematografie) a fost și ușurința de a se exprima oral, folosindu-se de umorul de care a avut parte în copilărie.
Nae Caranfil s-a născut pe data de 7 septembrie 1960 la București, bucurându-se de o copilărie în care filmele i-au fost cel mai bun prieten. În 1984 a terminat cursurile Institutului Național de Artă Teatrală și Cinematografică, urmând ca după 9 ani să își facă debutul în lumea regizorilor de succes cu filmul „E pericoloso sporgersi”, un film care a fost premiat la Festivalurile de Film de la Bratislava, în 1993 și Festivalurile de Film de la Baule, în 1994.
A studiat pianul timp de 5 ani în copilărie, însă la 13 ani a renunțat la acest instrument deoarece i s-a părut mult prea plictisitor, firea sa activă nepotrivindu-se deloc cu acel mediu, după cum avea să relateze el ulterior. La acea vârstă, și-a anunțat părinții că își dorește o carieră în lumea cinematografică. În 1987 a mers la Bruxelles, acolo unde a participat la un seminar dedicat viitorilor scenariști, care trebuia să țină doar 10 zile, însă nu s-a mai întors de acolo decât după 2 ani, după ce a picat regimul comunist.
A participat la evenimentele din Piața Universității din 1990
În luna mai a anului 1990, regizorul se va implica activ în fenomenul care a avut loc în Piața Universități, urmând să se inspire de-a lungul timpului pentru a crea noi filme tocmai din întâmplările care au avut loc acolo. Participarea sa la evenimentele respective au avut ca scop principal dorința de a schimba modul în care statul era condus. Într-un interviu acordat pentru adevarul.ro, regizorul susține că a rămas impresionat de felul în care oamenii au reacționat în primele zile de protest, aceștia făcând torțe din ziare și cântând „Vino, Doamne”.
Desigur, au existat și dezavantaje în urma participării sale, bărbatul rămânând cu o imagine tristă, care l-a urmărit de-a lungul vieții. În același interviu, acesta povestește că oamenii erau mult prea violenți, ajungându-se la lupte între cei care se contraziceau, pe care el le considera nelalocul lor.
„Eu am avut patru discursuri cu totul. Au fost extrem de prizate. Primul a declanşat strigăte de fericire. Urla Piaţa, se descătuşa! Se auzea, de ce să nu spunem, chiar şi numele meu: „Nae! Nae!”. La al doilea discurs am propus jocul ca eu să fiu Iliescu, iar mulţimea să fie mitingul FSN. În ideea de a demonta mecanismul puterii şi pe cel al manipulării maselor. Ei au intrat în joaca asta instantaneu. A fost unul dintre momentele istorice ale Pieţei.”, a declarat Nae Caranfil pentru sursa menționată anterior.
Din fericire, regizorul nu a fost implicat în niciun fel de scandal, evitând astfel să aibă legătură cu oamenii legii. Acesta avea o regulă, de fiecare dată se așeza strategic, în așa fel încât să nu fie niciodată prins la mijloc și să nu fie agresat chiar și din greșeală.
Perioada mineriadei
Mineriada a fost o mișcare puternică, care a speriat oamenii din toată țara, deoarece minerii își cereau drepturile mai serios ca niciodată. Regizorul Nae Caranfil susține că în momentul în care a avut loc marșul minerilor, acesta se afla în incinta Teatrului Nottara, unde activa pe atunci, făcând repetiții pentru piesa de teatru care urma să fie pusă în scenă. Chiar dacă a văzut ce se întâmplă afară, acesta și-a continuat ziua mergând să mănânce la un restaurant pe care-l frecventa adesea în acea perioadă, restaurantul Minion, de pe a cărui terasă se puteau vedea șirurile de mineri care mărșăluiau constant.
„Mă simţeam într-un fel apărat, mă gândeam că nu se vor lua de mine, eram omul invizibil, simţeam eu că nu sunt în primejdie. Nu ştiu ce a fost în capul meu atunci, că altfel sunt esenţialmente fricos.”, a mai declarat Nae Caranfil în cadrul aceluiași interviu.
