Istorie

Ne place Shakespeare. Să aflăm de ce ne pasă atât de mult de tatăl lui Hamlet

Ne place Shakespeare. Să aflăm de ce ne pasă atât de mult de tatăl lui Hamlet
Sursa. carteadelaora5

Au trecut peste noi sute de ani de când William Shakespeare a scris ultima sa piesă. Cu toate acestea, scenariile, comploturile și personajele sale sunt la fel de vii astăzi ca atunci când piesele au fost puse în scenă pentru prima dată la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea. Lucrările shakespeariene sunt necesare lecturii pentru studenții pasionați de teatru sau literatură universală. Dar, indiferent de specializare, este un must have sau must do de care depinde bravada noastră de intelectuali pasionați de citit. Piesele lui Shakespeare au fost interpretate în aproape toate limbile, pe scenă și pe ecran și la festivaluri populare din întreaga lume. Chiar și în închisori, profesorii constată că Shakespeare oferă conexiuni contemporane care deschid căi spre luare a minte pentru unii dintre cei mai marginalizați oameni ai societății contemporane.

Ne place Shakespeare și ne place mult

Chiar trupele de teatru NO venite din îndepărtata Japonie la festivalul de la dedicat lui Shakespeare au încercat să ne ofere un Hamlet. Importanța acestei capodopere, care este cea mai lungă lucrare scrisă de dramaturg, a mers cu mult mai departe de granițele europene. Există o mie de moduri de a juca Hamlet. Nu există o mie de moduri de a juca Willy Loman, protagonistul delirant în piesa lui Arthur Miller, Moartea unui comis voiajor. Nici, în general, cu o parte a operei lui Samuel Beckett. Unde dorințele direcționale transmise de dramaturg tind să fie foarte specifice. Și, nu există o mulțime de spațiu pentru o actriță care joacă rolul lui Hedda Gabler al lui Ibsen sau un actor care îl ia pe Konstantin a lui Cehov din Pescărușul.

Legat de această piesă s-au născut foarte multe legende. Într-una dintre ele se speculează și faptul că nu ar fi fost scrisă de el. Ba mai mult, există dovezi care atestă faptul că piesa ar fi fost la origine o poveste populară legată de soarta unui anume prinț. O altă legendă vorbește despre faptul că atunci când, Shakespeare avea puțin peste 20 de ani, avea trei copii. Fiica mare, Susanna și gemenii Hamnet și Judith. Hamnet s-a stins din viață la vârsta de numai 11 ani. Nu sunt cunoscute cauze. Dar această ipoteză spune că piesa „Hamlet” a fost scrisă cu gândul la fiul său, dispărut atât de devreme.

Ne place Shakespeare. Să aflăm de ce ne pasă atât de mult de tatăl lui Hamlet

Sursa: Google

O altă legendă la fel de fascinantă este legată de piesa Macbeth. Despre care se speculează că ar avea un intro cu niște blesteme adevărate. Motiv pentru care a deranjat vrăjitoarele care au blestemat piesa. Din câte se pare au existat o serie de întâmplări stranii legate de punerea în scenă a acestei opere scrise de Shakespeare. Premiera s-a soldat cu moartea actorului care trebuia să o interpreteze pe Lady Macbeth. În epoca renascentistă, în care trăia și crea Shakespeare, femeile nu aveau voie să joace în spectacolele de teatru. Astfel personajele feminine erau interpretate tot de bărbați. Tragedia Macbeth urmărește degradarea personajelor principale regele și regina Macbeth, care reușesc să ajungă la conducerea Scoției, prin multe crime și cruzime. Tragedia debutează cu vrăjitoarele care ăi prezic lui Macbeth că avea să ajungă rege,. Motiv pentru care ucide regele aflat la conducere, să-i poată lua locul.

Ne place Shakespeare pentru că…

Oamenii încă experimentează dragostea, pierderea, trădarea, războiul, umorul și tragedia, ceea ce oferă Shakespeare un punct de sprijin în timpurile moderne. Profesorii de literatură engleză, și nu numai, îi încurajează pe studenți și pe alți iubitori de Shakespeare să iasă din cărți și să meargă să vadă piesele într-un teatru. Anglia este adevărata inimă a iubirii și tradiției shakespeariene. Nici o vacanță în această țară nu poate fi considerată completă fără o vizită în orașul natal al lui Shakespeare, Stratford-Upon-Avon. Un turist din Londra ar putea găsi trei sau patru teatre prezentând simultan diferite lucrări shakespeariene, a remarcat Craven.

Temele fundamentale ale operei sale sunt foarte actuale. Omul va fi mereu dornic de libertate, mare parte dintre noi suntem constrânși de aspecte care ne lovim și în prezent. Opera sa reușește să surprindă foarte multe aspecte legate de condiția umană. Fapt ce-i conferă foarte multă flexibilitate operei sale. De la împliniri la dezamăgiri, fantastic și realitate crudă.

Paternitatea lucrărilor lui Shakespeare

Mare parte din cărturari sunt de părere că William Shakespeare s-a născut în Stratford-upon-Avon și a petrecut timp locuind la Londra înainte de a se întoarce la Stratford. Acolo unde a trăit până la moartea sa în 1616. Dar biografia reală a vieții sale este surprinzător de redusă. Avem undeva la puțin mai mult de câteva semnături, înregistrări despre căsătoria sa cu Anne Hathaway și nașterea copiilor lor. Un testament de trei pagini și câteva documente legate de afacerile care nu au legătură cu scrisul. Mai presus de toate, nu s-a găsit nimic care să ateste paternitatea celor peste 36 de piese de teatru și 154 de sonete atribuite acestuia. Care considerate unanim ca cea mai mare lucrare din istoria limbii engleze.

În absența unei astfel de „dovezi” a autorului, unii sceptici au pus întrebarea: Cum ar putea un om cu origini și educație atât de umile să obțină o asemenea bogăție intelectuală. O înțelegere largă a problemelor juridice și politice complexe și cunoașterea intimă a vieții omului? Sau de la curtea engleză?

Începând cu secolul al XIX-lea, o listă de oameni celebri – Henry James, Sigmund Freud, Mark Twain, Helen Keller, Charlie Chaplin și mulți alții – și-au exprimat îndoielile cu privire la bărbatul din Stratford. Mii de cărți și articole au fost dedicate subiectului, dintre care multe își propun proprii candidați pentru adevăratul autor al canonului shakespearian.

Dar până când nu apar dovezi dure care leagă piesele sale de altcineva, omul cu cea mai puternică pretenție la piesele lui William Shakespeare pare să fie… William Shakespeare. În primul rând, Oxford a murit în 1604, iar unele dintre cele mai mari piese ale lui Shakespeare (inclusiv „Regele Lear”, „Furtuna” și „Macbeth”) au fost publicate după acea dată.

Susținătorii lui Shakespeare – cunoscuți ca Stratfordians – subliniază faptul că dovezile care există îl indică pe Shakespeare și pe nimeni altcineva, ca autor al operelor sale. Aceasta include copiile tipărite ale pieselor și sonetelor sale cu numele său. Dar și înregistrări ale companiilor de teatru și comentarii ale unor contemporani precum Ben Jonson și John Webster.

Îndoielile cu privire la autorul lui Shakespeare și încercările de a identifica un candidat mai educat, mai monden și mai născut, susțin Stratfordianii, dezvăluie nu numai snobismul, ci și o ignoranță izbitoare pentru una dintre cele mai remarcabile calități ale operei extraordinare a lui Shakespeare: imaginația care răzbate din varietatea operelor sale.