Norvegia face un pas uriaș pentru a pune mâna pe bogățiile care sunt ascunse adânc sub valuri. Fondul Norvegian de Petrol, cunoscut oficial ca Fondul Guvernamental de Pensii Global, cu active de 1,48 trilioane USD, se îndreaptă către o aventură industrială subacvatică, spre adâncurile necunoscute ale oceanului.
Guvernul norvegian propune deschiderea unei mari suprafețe a platoului continental norvegian pentru explorarea și posibila extracție de minerale de pe fundul mării. Această mișcare ar putea să combată lipsa acută la nivel mondial de metale rare dar și să dea la o parte de pe piață monopolul impus de jucători ca Rusia și China, precum și a țărilor sărace aflate sub influența lor.
Aurul, argintul dar și alte metale rare cunt comoara pe care Norvegia a inceput sa o caute la modul cel mai serios. Conform lui Egil Tjåland, un profesor asociat la Departamentul de Geosciențe și Petrol de la Universitatea Norvegiană de Științe și Tehnologie (NTNU), există o adevărată mină de aur și argint pe fundul mării.
Între așezările Jan Mayen și Svalbard, la o distanță de aproximativ 1.000 km nord-vest de Norvegia continentală, în condițiile cele mai extreme de adâncime și presiune ridicată, în apropierea vulcanilor maritimi, s-ar afla resurse abundente ce ar putea pune capăt crizei la nivel mondial.
Tjåland, care este și secretar general al Forumului Norvegian pentru Minerale Marine, descrie această zonă subacvatică ca pe un peisaj montan spectaculos, cu vulcani activi care se află pe secțiunea arctică a dorsalei centrale Atlantice. Guvernul norvegian, văzând potențialul uriaș, a propus explorarea dar și extracția minerală pe platoul continental norvegian.
Această inițiativă ar putea avea un impact economic major. Dacă propunerea va fi aprobată de Comitetul pentru Energie și Mediu și votată în Storting, Parlamentul Norvegian, Norvegia ar putea accesa resurse valoroase.
Directoratul Norvegian de Petrol estimează existența a peste 38 de milioane de tone de cupru și 45 de milioane de tone de zinc, precum și cantități impresionante de cobalt, mii de tone de argint și aur.
De asemenea, se așteaptă ca munții submarini și stâncile să conțină milioane de tone de mangan, magneziu, cobalt, vanadiu și titan, plus o varietate de minerale rare. Tjåland, folosind datele din raportul Directoratului, a făcut un calcul simplu și a constatat că valoarea totală a acestor resurse ar putea fi comparabilă cu cea a Fondului Norvegian de Petrol.
Practic Norvegia, una din cele mai bogate țări din lume ar putea prin această mișcare să-și dubleze bogățiile.
Cu o cerere globală în creștere pentru metale, extracția acestor minerale de pe fundul mării ar putea poziționa Norvegia ca un lider în industria minieră globală. Totuși, există și preocupări legate de impactul asupra mediului și necesitatea unor reglementări stricte pentru a proteja ecosistemele marine.
„Este o cursă către comori care se desfășoară în adâncuri!” a declarat Tjåland, un expert în industria minieră. „Acesta ar putea fi următorul mare boom pentru economia Norvegiei, dar nu fără riscuri și incertitudini”, adaugă el, referindu-se la fluctuațiile prețurilor metalelor precum cobaltul, crucial pentru baterii, care a scăzut de la 60.000 USD pe tonă în 2021 la 32.000 USD în toamna aceasta, conform Reuters.
Unii critici, îngrijorați de viteza cu care iau amploare lucrurile, se opun acestei noi frontiere.
„Procesul este accelerat, iar consecințele asupra mediului sunt încă un mister”, scrie sciencenorway.no. În ciuda acestor avertismente, oficialii norvegieni sunt încrezători că aceasta va fi o poveste de succes.
„Tehnologiile necesare pentru extracția subacvatică sunt încă în faza de dezvoltare”, explică Ellefmo, profesor la NTNU. „Avem de-a face cu depozite concentrate, dar provocările sunt imense – de la condițiile meteorologice până la impactul ecologic.”
De această inițiativă norvegiană lumea are nevoie ca de aer. Asta deoarece se confruntă cu o nevoie crescândă de resurse, iar adâncimile oceanului pare să ofere răspunsuri. Cu toate acestea, mineritul de mare adâncime rămâne un domeniu necunoscut, plin de provocări tehnice și etice.
„Este un echilibru delicat între profit și protecția mediului”, afirmă ecologiștii. „Trebuie să ne asigurăm că avansăm tehnologic fără a sacrifica ecosistemele marine.”
