Pentru românii care lucrează în Italia, pensionarea presupune îndeplinirea unor condiții specifice mai stricte comparativ cu alte state europene.
Vârsta standard de pensionare în Italia este de 67 de ani, iar pentru a beneficia de drepturile de pensie, lucrătorii trebuie să acumuleze cel puțin 20 de ani de contribuții la sistemul de asigurări sociale, gestionat de INPS (Istituto Nazionale della Previdenza Sociale).
Această cerință face ca mulți dintre cei peste un milion de români activi în diverse sectoare ale economiei italiene să trebuiască să muncească mai mult în comparație cu alte țări europene, unde stagiul minim de cotizare este adesea de doar 15 ani.
Condiția de vârstă și numărul de ani de cotizare sunt vitale pentru a se califica pentru pensie în Italia, un fapt ce poate influența planurile de pensionare ale multor români.
Sistemul de pensii din Italia este reglementat de Legea Fornero, un act normativ adoptat în 2011 și modificat de mai multe ori de-a lungul timpului pentru a răspunde nevoilor schimbătoare ale populației. Această lege a impus vârsta de pensionare la 67 de ani și a crescut perioada de cotizare necesară, în încercarea de a menține sustenabilitatea financiară a sistemului de pensii.
Valoarea pensiei poate varia semnificativ în funcție de salariul pe care l-au avut lucrătorii pe parcursul vieții lor profesionale și de totalul anilor de contribuție. Astfel, în timp ce unii pot beneficia de pensii generoase, alții ar putea să constate că pensia primită este mai mică decât s-ar fi așteptat, fapt ce subliniază importanța planificării financiare pe termen lung.
Pentru românii din Italia, aceste informații sunt esențiale, având în vedere că mulți dintre ei se apropie de vârsta de pensionare și trebuie să fie bine informați despre drepturile lor.
Pensionarea în Italia necesită îndeplinirea unor condiții specifice pentru a beneficia de pensia standard pentru limită de vârstă. În primul rând, este necesar să ai cel puțin 20 de ani de cotizare și să fi împlinit vârsta de 67 de ani.
Această regulă este aplicabilă persoanelor care au început să contribuie la sistemul de pensii înainte de anul 1996. Cei care au cotizat cel puțin o săptămână înainte de acest an pot accesa pensia la îndeplinirea acestor criterii.
Pentru cei care au început să lucreze și să cotizeze după 1996, majoritatea românilor din Italia inclusiv, cerințele sunt diferite. Aceștia trebuie să aibă nu doar 20 de ani de contribuții și să atingă vârsta de 67 de ani, dar pensia lor trebuie să fie de cel puțin 530,50 de euro pe lună.
Dacă această sumă nu este atinsă, persoanele respective trebuie să continue să lucreze până când îndeplinesc aceste condiții, ceea ce poate însemna prelungirea activității până la 71 de ani.
Persoanele care au contribuit înainte de 1996 și au împlinit criteriile menționate pot primi o pensie minimă de 614 euro lunar de la INPS, chiar la vârsta de 67 de ani, indiferent de sumele contribuite anterior.
În comparație, cei care au început să contribuie după 1 ianuarie 1996 au opțiunea de a accesa pensia mai devreme, la 64 de ani, dacă suma pensiei atinge un nivel minim predefinit, fără a fi nevoie să aștepte până la 67 de ani.
Aceste diferențe subliniază complexitatea sistemului italian de pensii, care variază semnificativ în funcție de anul în care au început contribuțiile. Pentru românii care lucrează în Italia, este vital să fie conștienți de aceste detalii pentru a planifica corespunzător pensionarea.
De asemenea, este important ca cei care se întorc în România să fie informați despre cum pot solicita drepturile de pensie acumulate în Italia prin intermediul Casei de Pensii și al INPS, având în vedere că un număr considerabil de persoane beneficiază de pensii între 500 și 1.500 de euro lunar, conform statisticilor recente.
