Lifestyle

Oameni care contează

Oameni care contează
Sursă imagine: basilica.ro

Voi fi sincer, brutal de sincer. Așa cum încerc să fiu mereu când scriu pe-aici, pentru că  este întotdeauna cea mai sigură variantă.

La Biserica Icoanei, pe  seară, n-am mai fost de vreo…7-8 ani. Zona respectivă este una dintre locurile mele preferate din București. Mergeam acolo când eram mai mic, cu prietenii din liceu, apoi cu cei de pe stradă de la Bunica, apoi cu Creștina.

Și-mi plăcea, era tare frumos. Sentimentul ăla de liniște, sentimentul de a fi cu fata cu care urma să mă căsătoresc, să avem copii, lucrurile mergeau spre ce trebuie. După care n-au mai mers.

N-am mai putut ajunge la slujba de Înviere acolo, cu toate că mi-aș fi dorit din suflet. Așa că în luna aia de Martie a anului trecut mi-am călcat pe suflet și pe frici și pe anxietate și am fost la conferința Părintelui Constantin Necula.

Predica sa despre Icoana din noi, din punct de vedere estetic, s-ar încadra cu ușurință în categoria Frumosului. Proporțională, adaptată, adaptabilă, comprehensibilă, clară. Cred că Toma de Aquino a fost cel care a  adăugat ”claritatis” drept un criteriu pentru Frumos. Nu e puțin lucru să traduci canoanele astea într-o limbă curată și facilă, asimilabilă pentru publicul larg.

Tot pe atunci mă impresionaseră foarte tare niște pagini absolut fabuloase de-ale lui Ismail Kadare- Aprilie Spulberat- în care se făcea referire la Sublim, o altă categorie importantă a Esteticii. Asta ca o paranteză. așa.

Străzile din zona Icoanei au încă parfumul trecutului, case cu personalitate, case vechi cu acele curți maro, pline de plante care atunci erau deja înverzite,  curățând aerul de praful adunat peste iarnă.

Oameni care contează

Sursă imagine:doxologia.ro

Am reținut atunci ceva care m-a uns pe suflet din predica părintelui: cei care vor să se apropie de ei, trebuie să se apropie și de Biserică, iar cei cărora le este frică de ce ar afla puși în fața unei oglinzi, se îndepărtează.

Preoții ăștia cu har ar trebui popularizați, cred eu, cu tărie. Avem nevoie de ei. De cei care nu sunt închiși adânc în canoane și ultra-dogmatizați, cei care acceptă dialogul și care trăiesc și se raportează la viața reală, nu doar la cărți.  Aceștia sunt preoții care trebuie ascultați și ”exploatați” la maximum.

Cam asta ar fi. Rezumat- Biserica Icoanei, mă mai vait eu puțin pe alocuri, Ismail Kadare-cu accent pe ultima vocală, kanun, besa, categoriile Estetice, predică, părintele Constantin Necula.