Monden > Diverse > Literatură > Oana Cătălina Ninu, Mandala – numele meu este ana și am venit să vă sucesc mințile
Literatură

Oana Cătălina Ninu, Mandala – numele meu este ana și am venit să vă sucesc mințile

Oana Cătălina Ninu, Mandala

Oana Cătălina Ninu (pseudonim al Oanei-Cătălina Ninulescu) s-a născut pe 2 mai 1985 (Mangalia) și a absolvit Facultatea de Litere a Universității din București (2008). Master în Studii literare românești (Facultatea de Litere, 2010) și în Literatură franceză – abordări antropologice (Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, 2010) în cadrul Universității din București. A debutat cu volumul Mandala (Editura Vinea, 2005). În 2009 a apărut în format underground carnetul de poezie sterile intense (xerox distribuiut gratuit), în colecția, în colecția Biblioteca de poezie coordonată de un Cristian. Al doilea volum de poezie, stările intense, a apărut în 2018 la editura Casa de pariuri literare.

Înainte de debutul editorial, a obținut numeroase premii literare, printre care și Premiul I la Festivalul de Poezie „Prometheus”, organizat de Fundația Anonimul în colaborare cu revista România literară (2004).

Volumul de debut Mandala a obținut, în 2005 : Premiul Național de Poezie Mihai Eminescu – OPERA PRIMA; Premiul Iustin Panța pentru debut; Premiul de debut în poezie al filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România; Premiul de debut al Colocviilor Revistei Tomis. Prezentă în antologiile : Generația 2000 (Pontica, 2004), Nasturi în lanul de porumb (Brumar, 2008); Poate ne vedem (Mirador, 2010); Veus Paralleles 9; Dels Carpats a la Serra dʹAlcoi : Vuit poetes (Institucio de les Lletres Catalanes, Barcelona, 2011), Deranj (Migredo,2011), Un secol de poezie română scrisă de femei, volumul 1 (Cartier,2019).

Poeziile sale au fost traduse în franceză, engleză, cehă, catalană. A participat la scrierea celui mai rapid roman din lume – Moș Crăciun & Co (Editura Art, 2012).

Dacă în stările intense, cel de-al doilea volum de poeme al Oanei Cătălina Ninu vedeam „un amalgam de sentimente lipsite de orice naivitate, umplute de lucididate și realism „dincolo e orașul fără mașini și sexul cu analize și contraceptive” (p.13)..” la Mandala, debutul, observ un (mare!) fler și pentru nivelul anilor 2005 când debuta. Am găsit pasaje chiar despre dragostea lesbiană și ea cu neajunsurile ei, mi se pare că de fapt este un contrapunct a ceea ce scria mai târziu în sfera hetero, nu se plânge după un bărbat aici, mai degrabă după o ea. Instituie patetismul ca putere discursivă și lasă să se scurgă detalii care ar putea oferi tensiune imaginilor (impactante) cu care ne-a și m-a obișnuit în stările intense.

Pântecul este zeul și-n jurul pântecului toate acțiunile pier. Face o vedetă (pe care de obicei nu o vedem și o ignorăm) să strălucească în corpul feminin. Trei critici bărbați scriu pe coperta patru a cărții Mandala, fiecare înțelege cartea complet diferit și asta e într-adevăr foarte bine: Andrei Terian, Octavian Soviany și Alexandru Matei, dar ce observăm e că aceste comentarii sunt desprinse din cronici mai mari publicate în Ziarul de duminică; Luceafărul sau Observator cultural. Înseamnă că avem posibilitatea unui spectru larg de interpretări, și că această carte la nivelul acelor ani, Mandala, deschide căi spre feminismul constructivist și radicalizat.

Mandala conține trei segmente care delimitează poemele și timpurile, heterosexualitatea și lesbianismul, sau dacă greșesc eu, deși sunt multe sugestii, poate fi doar o dedublare, chiar și așa: Mandala; Nu te mai preface, Ana; Nu e timpul fato. Îmi vine să spun că atunci când citesc poemele Oanei Cătălina Ninu mă duce un gând la mare și la posibilitatea de a lua trenul să citesc acolo de unde și vine, este o seapoetess și o seagirl, care nu se compromite în poezia sa față de sine însăși. Dacă e lamento, perfectează lamento-ul, și se pare că în acest registru se simte cel mai confortabil, pentru că există într-adevăr și poeme de revoltă între celelalte, dar o revoltă despre care ea însăși declară că nu schimbă nimic, și toate cuvintele iubitului rămân niște plante agățătoare, iluzii, somatizarea, voma. Parcă îmi este cunoscut din poetica altor poete personajul toxic, lover-boy-ul care se aneantizează, poeta care în lipsa lui scrie și mai ales „little black dress”, parfumul care ne place și mie și ei.

Îmi place poezia vie a Oanei Cătălina Ninu în Mandala este practicabilă, nu conține nimic teoritc, se duce spre biografism ca și cum ar face surf în propriile amintiri și animozități, chinuri în amor și bisexualitatea care se indică un pas firesc spre emancipare sexuală, dar și cum se simte sexul cu el versus ea. Exhibiționismul textual al Oanei Cătălina Ninu este menit să creeze o controversă și să genereze interes. Hedonismul este filosofia Oanei, dar nu cel lipsit de emoții. Căci dacă el nu simte nimic pentru ce toate spasmele corporale? În primul rând fiorul este chemat, dar Anonimul nu se întrevede la orizont decât în conversații decupate, destul de fucked-up, sau destul cât să deturneze psihicul unei femei, iată co-dependența în relație explorată cu succes în poezia românească și toate necazurile care vin din aceasta, manipularea, dominarea masculină și straturile de iluzii și aparenta adulație. Nimicul molestând un imaginar poetic în vervă, dragostea care a fost luată în batjocură. Nu există cătușe pentru Oana Cătălina Ninu și nici compromisuri care să o reducă la tăcere. Iată, cine are urechi de auzit, va auzi. Fetelor, Oana vă dă un indiciu util: „mai rămâne doar să-ți faci un prosop/ din pagini de cărți lipite cu scuipat/ să te-nfășori gol în el să stai în vitrină la/ biblioteca județeană.” (și viața asta care nu vrea să se mai termine, pp.49-50). Cu siguranță una dintre cele mai emoționante cărți ale zilei de azi, Mandala, ridică speranțe lirice foarte mari, este o carte multipremiată și iubită și pe bună dreptate. Vă invit la lectură!

Mandala, aici!