Oana Cătălina Ninu, stările intense

Cartea de poeme stările intense cu ilustrații de Arabella Krebs (Casa de pariuri literare, 2018) a Oanei Cătălina Ninu a fost inițial un carnet de poezie printat la xerox și distribuit gratuit în 2009, în colecția „Biblioteca de poezie”. Este o încercare curajoasă cu atât mai mult cu cât vizează intimitatea (imperfectă) a cuplului, angoasele (mânia), frica, sobrietatea, așteptările, incertitudinea și senzația de „ceilalți se distrează ea își roade unghiile”.

Segmentele principale, așa cum au fost poemele din carte delimitate par desprinse dintr-un imaginar poetic desăvârșit și vulnerabil: stările intense; bordeaux; bucurești; fabrica de lifturi. Se poate vorbi cu certitudine de o poetică a extremelor de cuplu și a subtilităților erotice, sau transgresiunea intimității în fața cuvioaselor conversații și gesturi. De la stările intense „tuturor ne este dor de cineva”, la frică, pare că se traversează un amalgam de sentimente lipsite de orice naivitate, umplute de lucididate și realism „dincolo e orașul fără mașini și sexul cu analize și contraceptive” (p.13). Găsim aici poeme scurte, aproape minimaliste înșirând evenimente biografice, mai mult sau mai puțin detaliate. Patul pare să fie locul unde se întâmplă întâlnirile și au loc revelațiile lăuntrice, ar mai fi gările, sau călătoriile imaginare.

Oana Cătălina Ninu pune pe tapet acele stări contradictorii de necorectat, lasă loc de intepretări, creează poeme cu sonoritate, dar și un crescendo în fiecare text de la un fapt banal la o adevărată explozie în abandon, în somn, în singurătate. Echilibrul spiritual nu este starea de facto a acestor sentințe ca titlul nimic nu se mai poate schimba. Se pare că poetica de aici mizează pe capacitatea indivizilor de a interacționa în cuplul heterosexual, pe misoginia internalizată, plecări și reveniri: „dependențele noastre trăite până la autodistrugere” (p.25).

Confesiunile sunt zdrobitoare pentru că ne spun ceea ce ne e cel mai greu să auzim „te iubesc”; „voi muri de cancer”; „nimeni nu ne va putea atinge vreodată”; „nimic nu poate fi între noi”; „ultima țigară e ultima dorință”; „sfâșie-mă sfâșie-mă” etc. Aceste construcții nu fac decât mult bine textului, adică ajută construcției notelor dramatice și izbitoare în forța lor. Sunt anumite adevăruri dificil de ascultat și empatia devine tot mai dificilă, pentru că în acest caz înseamnă să producă un fel de durere la nivel cognitiv.

Trebuie să spunem că observăm treceri discrete de forțe gravitaționale în prim plan, când vocea lirică, sau studenții care au nevoi, când el. Acest el problematic sapă multe gropi comune. Se nasc dileme morale, la care nu se caută neapărat răspunsul, poate că suspendarea lui ajută poemelor să confere mai mult mister, să rămână ermetic finalul, să poată fi interpretat. O poetică bine dozată, fără neglijențe, poate mici amenințări de banalizare a discursului atunci când nu e susținut de concret, când se oferă date generale și textul riscă să fie surpat în sine însuși, dar probabil că salvează stăpânirea tehnicii de scriere a poeziei, sau pur și simplu faptul că tehnica e liniară, poeme scurte, simple, pornind de la acțiuni simple sau emoții, nimic extravagant, nimic sofisticat: „ne strângem în brațe unii pe alții/ atât de mult ne iubim” (p.17)

Simplitatea fără exagerări și acolade a poemelor Oanei Cătălina Ninu din stările intense fac din cartea sa o carte pe care merită să o dețină în biblioteca sa orice filolog decent. Mă bucur că mi-a fost dată șansa să o descopăr pe această colegă de breaslă pe care sunt sigură că o vom regăsi și cu alte ocazii în diferite contexte, poate cu o carte și mai curajoasă decât aceasta despre condiția femeii în societatea românească, sau deopotrivă și în societățile occidentale sau orientale. Aș vrea să subliniez faptul că este o poetă aflată la a doua carte, debutul cu Mandala (Vinea, 2005) s-a petrecut acum șaisprezece ani, așadar, ea revine cu o a doua carte în 2018 oficial, aceasta pe care astăzi o discutăm abitir.

Recomand cartea stările intense tuturor dramaticilor, amorezaților fără speranță, unilateralilor, indisponibililor emoțional, răniților, traumatizaților, oamenilor care au ceva de reparat în ei înșiși și nu știu cum, și Oana Cătălina Ninu are, dar vă spune cum a făcut ea când nimic nu a dat roade. La ce metode a recurs, poemele ei vorbesc despre viața ei, despre anii ei cei mai frumoși, despre cum nu e, sau nu pare a fi viața niciodată așa cum ne imaginăm și că atunci când ne pierdem răbdarea și cumpătul e bine să ne retragem pentru a ne redobândi echilibrul și a ne reface potențialul pentru a da tot ce este mai bun și omenește posibil. Alternanța dispariție-apariție este vitală pentru reenergizare, ne-o demonstrează și natura (vezi alternanța zi-noapte; cele patru anotimpuri; căldură-ger etc.) Mișcarea de rotație se petrece în jurul axei sale, și nu se dezice lirica vizată de chiar tema sa principală, pierderea, este o temă care ne interesează pe toți de la mic la mare, pentru că pierdem în fiecare zi din vitalitate, semeni și emoții, chiar și atunci când facem tot ce ne stă în putință să unificăm, să menținem pacea și să ne (re)vedem.

Cartea stările intense poate fi găsită aici!