Oona & Salinger – O iubire adolescentină sau lipsa barierei dintre literatură și realitate

Despre Frédéric Beigbeder nu aș putea să spun prea multe, cel mult pot să spun că este autorul unui bestseller, Dragostea durează trei ani, sau că este și regizor de filme, foarte multe aș putea adăuga în acest articol dacă aș prelua informații despre el de pe net, însă nimic din ce aș enumera nu ar reflecta adevăratul mod prin care mă raportez la acest scriitor. Pentru mine rămâne un idealist care a vrut să-și exprime iubirea lui pentru un om la care nu a putut ajunge niciodată. Este un visător care a vrut să surprindă frumusețea unei iubiri sincere.

Oona & Salinger iubirea neconsumată rămâne ideală

Oona & Salinger a reușit să mă impresioneze prin stilul său aproape naiv de scriere. Este un mod sincer de a spune povestea unei relații adolescentine, în care fiecare dintre părți a părut să găsească iubirea pură, la care nu a mai reușit să revină niciodată. Un mod prin care autorul pare de fapt să-și declare iubirea pentru ipostazierea unei iubiri pure: Oona. Cea care reușește să-l fascineze atât de mult încât ne mărturisește că cererea în căsătorie a iubitei sale îl trimite cu gândul tot la fiica unui cunoscut dramaturg și soția uneia dintre cele mai importante personalități din istoria cinematografiei. O femeie care rămâne veșnic tânără în inima lui.

Oona O’Neill este fiica dramaturgului de origine britanică Eugene O’Neill. Cel puțin asta deducem din cartea lui Beigbeder, înțelegem că fata frumoasă de care se îndrăgostesc tinerii scriitori americani, fascinează prin legăturile sale familiale și, din păcate, mai puțin prin adevărata sa valoare. Oona este o fată care se face plăcută prin simplul fapt că zâmbește sau că este mult prea timidă pentru lumea în care se învârte. După ce Salinger ajunge să o cunoască mai bine, aflăm, împreună cu el, că avem în fața noastră o tânără foarte frumoasă și timidă fată care ascunde un copil ce nu a avut șansa să trăiască într-o familie normală. Tatăl ei este nu vrea să se apropie de fiica lui prea mult. Poate cel mai fascinant lucru este că ți se creează impresia de predestinare. Cât de ciudat trebuie să fie ca o femeie, oricum ar fi ales, ar fi ajuns să fie în umbra unui bărbat celebru.

Până la căsătoria cu Charlie Chaplin este fiica lui O’Neill, dacă nu ar fi ales să își unească destinul cu cel care este acum o imagine aproape omonimă cinematografiei, ar fi fost celebra soție a lui Salinger. Oricum ar fi fost, mamă a opt copii sau femeia din spatele lui Salinger, Oona nu reușea să-și dezvăluie adevărata sa valoare. Iar aspectul acesta al vieții sale îmi pare că este tocmai și cel care declanșează întreaga fascinație a autorului. Este un paradox faptul că o femeie atât de frumoasă în întregul ei, nu a reușit să iasă din umbra bărbaților din jur.

Desigur, ipostazierea naratorului în tot acest tragism este una de erou neîmplinit, cel puțin în prima parte a cărții, răzbate din spatele faptelor relatate regretul său că nu a reușit să vină și să pună așa cum trebuia reflectorul asupra superbei Oona. Mai apoi, la finalul cărții, reușim să fim împăcați cu destinul acesteia, prin faptul că el reușește să își împlinească propria lui poveste de dragoste din prezent. Ce este absolut îmbucurător cu privire la carte este tonul prin care este prezentată viața Oonei. Simți o anumită eleganță care reușește să ipostazieze această femeie ideală despre care aflăm detalii nu tocmai plăcute.  După moartea soțului ei, Oona se retrage într-un cocon țesut din alcool și singurătate. Se desparte de lumina vieții publice, se rupe de proprii săi copii și începe să privească din nou spre tinerețea care pare să-i fi scăpat în toți acei ani.

Oona & Salinger

Relația dintre Oona și Salinger reprezintă în cazul de față mai mult un pretext prin care scriitorul reușește să scrie o carte despre femeia de care este îndrăgostit. Privește prin ochii personajului său, Salinger (reinterpretarea scriitorului Salinger cu care ne spune că ajunge să vorbească pentru o singură dată în viața lui) apropierea de corpul tinerei Oona. Și tot împreună cu el trăiește o frumoasă și marcantă poveste de dragoste dintre acești doi adolescenți. Oona în vârstă de numai 15 ani, stând în lumina elitei americane, încadrată de alte două femei tinere, dar mai ales strălucind prin lipsa de cochetărie. Salinger reușește să ajungă la inima celei care era apostrofată când și când de Capote. Un bărbățel atipic care este trasat din câteva tușe clare, dar ce ne interesează este Oona, frumoasa adolescentă care face ca pentru o seară un scriitor tânăr să respire doar pentru ea:

„A fost momentul în care Oona a surâs pentru a doua oară în acea seară. Când Oona surâdea, cu pleoapele pe jumătate închise, nici rumoarea nu se mai auzea. Era ca şi cum cineva ar fi scăzut volumul zgomotului lumii. În orice caz, Jerry asta simţea: gura Oonei, contrastul dintre buzele-i roşii şi dinţii albi, pomeţii înalţi, lacul de unghii de culoarea vinului, asortat buzelor sale cireşii, această perfecţiune de fată din înalta societate îl făcea să surzească.”

Serile petrecute alături de Oona nu reușesc să îl apropie deloc pe Salinger de femeia aceea ideală, mereu nesigur, mereu speriat de puritatea fetei și de teama ei în fața unei voluptăți neconsumate până atunci, îl face de fiecare dată să fie reticent. Iar din toată indecizia lui, tânăra nu va reuși să înțeleagă prea multe. Este în continuare o fată timidă care merge la cele mai cunoscute party-uri ale lumii americane, aflată în verva de dinaintea războiului. America oamenilor bogați și lipsiți de griji care nu știu ce orori urmează să lovească viața lor atât de liniștită.

Relația celor doi se va încheia atunci când Salinger se înrolează în armată și trăiește experiența războiului, iar Oona încearcă să ajungă actriță la Hollywood. Drumurile celor doi se despart iremediabil. Iar Salinger devine un alt om, după experiența traumatizantă a războiului devine un însingurat. Oona devine o super mamă care este preocupată doar de viața de familie. Toată atmosfera aceasta care mustește de nostalgie este sporită de ciclicitatea cărții. Pseudo-romanul începe cu Oona trecută de a doua tinerețe îngroapă rămășițele unei cești care îi amintea de tinerețea ei. Și se încheie cu aceeași secvență.