Există o serie de cărți care se află mereu pe multe liste de recomandări de lectură. Fie că le regăsim ca mici trepte în explorarea literaturii clasice sau ne cuceresc recenziile pline de remarci pozitive, în care se spune că au o profunzime greu de egalat sau au reușit să surprindă cu minuțiozitatea prin care a fost prezentată natura umană. Dar de cele mai multe ori cărțile absolut importante sunt complexe și scrise cu mult timp în urmă. Și dacă ar fi să judecăm la rece vom admite faptul că noul bestseller interesant din această săptămână este adesea o lectură ușoară din simplul motiv că face parte din actualul spirit al epocii. Este o lucrare creată pentru care nu trebuie să depunem foarte mult efort pentru a obține referințele și pentru a înțelege relațiile mai mult sau mai puțin intuitiv.
Chiar dacă ne avântăm prea mult și prea repede ideea este că în general cărțile clasice sunt într-adevăr bune și importante. Dar de cele mai multe ori este de preferat să pornim la drum în explorarea unui autor cu operele ceva mai accesibile sau ceva mai scurte. De pildă am putea începe la Tolstoi cu Moartea lui Ivan Ilici. Asta până a ajunge să citiți Război și pace, Anna Karenina sau Învierea (o lectură epuizantă pentru un adolescent, am reușit să o citesc în aproximativ o lună de zile). Mai jos se poate accesa o listă de opere ale literaturii clasice ruse.
- Frații Karamazov, este scrisă de Dostoievski, probabil ai întâlnit-o menționată într-un comentariu legat de romanul scris de Sadoveanu, Frații Jderi. Dar profunzimea operei lui Dostoievski nu poate fi asemănată cu romanul istoric sadovenian. Este un roman foarte complex și poate chiar complicat. Există o mulțime de fire și legături subtile în această poveste imensă despre crimă și impulsurile animalice existente în om. Este foarte captivant, un roman care de multe ori este uitat atunci când oamenii discută despre modul uimitor în care Dostoievski combină temele filosofice cu unele dintre cele mai bine conturate personaje puse vreodată în pagină.
- Crimă și pedeapsă de Fiodor Dostoievski. Celălalt roman clasic fascinant al lui Dostoievski este un studiu profund al societății ruse care rămâne surprinzător de oportun și de etern genial. Aici avem în față măiestria scriitorului, care reușește să prezinte o lume într-o cheie existențialistă. Recunoaștem filosofia lui Nietzsche pe alocuri, dar este absolut memorabil modul prin care surprinde psihologia personajului său Raskolnikov. Dostoievski și-a propus să exploreze ceea ce a văzut drept brutalitatea inerentă a Rusiei, expunând parcursul unui om care comite o crimă pur și simplu pentru că are impresia că este destinul său. Și mai apoi înnebunește încet din cauza sentimentului de vinovăție.
- Viaţa de vis a lui Suhanov, de Olga Grushin. Romanul lui Grushin nu primește aceeași atenție ca romanul „1984”, dar lumea închipuită în el este la fel de înfricoșătoare ca a romanului scris de Orwell, prin modul în care descrie viața dintr-o dictatură distopică. Suhanov, cândva un artist în ascensiune, renunță la ambițiile sale pentru a ajunge la linia Partidului Comunist. În anul 1985, un bătrân care supraviețuiește datorită respectării stricte a regulilor, descoperă că viața lui este un înveliș sec, o existență lipsită de sens – o fantasmă unde nimic nu este identitat, în care nu-și poate aminti numele nimănui pentru că pur și simplu nu are o viață a lui.
- Anna Karenina de Lev Tolstoi. Din perspectiva lui mereu esențialistă aproape, cu buni și cu răi, cu povești despre familiile fericite și nefericite, romanul acesta a lui Tolstoi este o operă despre încurcăturile romantice a trei cupluri, un roman care rămâne remarcabil de actual. În parte, se datorează temelor universale ale schimbării sociale și modului în care oamenii reacționează la înșelarea așteptărilor. Aspecte care rămân mereu ceva semnificativ pentru oamenii din orice epocă. Și se datorează parțial subiectelor fundamentale pe care romanul le tratează, cu mici soluții pentru problemele legate de iubire. Indiferent de aspectul care vă atrage, acest roman de mari dimensiuni, dar atât de complex și frumos, merită citit.
- Moartea lui Ivan Ilici, de Lev Tolstoi. Există ceva primordial și universal în această poveste a unui oficial guvernamental de succes și atât de respectat, care începe să experimenteze o durere inexplicabilă în piept, apoi și își dă seama încet, încet că moare. Ochiul neclintit al lui Tolstoi îl urmărește pe Ivan Ilici în călătoria sa de la iritarea ușoară, la îngrijorarea fatalistă, până la negare și, în cele din urmă, acceptare, fără a înțelege niciodată de ce i se întâmplă tot ceea ce i se întâmplă. Este genul de poveste care rămâne cu tine pentru totdeauna.
- Maestrul și Margareta, de Mihail Bulgakov. Luați în considerare acest lucru: Bulgakov știa că poate fi arestat și executat pentru că a scris această carte și totuși a scris-o. A ars originalul din groază și disperare, apoi l-a resvris. Când a fost publicat în cele din urmă, a fost atât de cenzurat și editat încât abia semăna cu opera reală. Și totuși, în ciuda circumstanțelor teribile și ciudate ale procesului creației sale, Maestrul și Margareta este un roman unic, cu această aură întunecată de geniu, un roman în care Satana este un personaj principal, dar tot ce îți amintești este pisica vorbitoare și finalul fericit.
