Home > Cultură > Opiniile lui Stephen Hawking despre Univers. Iată de ce trebuie să citim „Scurta istorie a timpului”
Cultură

Opiniile lui Stephen Hawking despre Univers. Iată de ce trebuie să citim „Scurta istorie a timpului”

Opiniile lui Stephen Hawking despre Univers. Iată de ce trebuie să citim „Scurta istorie a timpului”

Stephen W. Hawking a publicat în anul 1982 cartea Scurtă istorie a timpului. De la Big Bang la găurile negre pentru că, spunea el, a vrut să explice tuturor cât de departe am reușit să ajunge cu înțelegerea Universului. Dar mai ales cât de aproape este omenirea de o posibilă teorie unitară a cosmosului. Dorința lui a fost să scrie o carte ce poate fi citită de cât mai mulți oameni, nu se adresează oamenilor de știință propriu-zis. Mai jos sunt prezentate câteva aspecte legate de această carte ce ne poate ajuta să știm dacă poate fi sau nu introdusă în lista noastră de lectură.

Scurtă istorie a timpului. De la Big Bang la găurile negre

În această mică lucrare se încearcă o prezentare esențializată și chiar simplificată a istoriei timpului și a științei așa cum ne raportăm noi la ele în prezent. Suntem invitați într-o călătorie în timp, mergem până la Aristotel și epoca lui, pe când omul credea că Pământul se află în centrul Universului sau că planeta noastră se sprijină pe spatele unei țestoase uriașe. Apoi ajungem până în contemporaneitate, când acest mit al geocentrismului (despre care am scris și aici) a fost de mult distrus.

Opiniile lui Stephen Hawking despre Univers. Iată de ce trebuie să citim „Scurta istorie a timpului”

Avem o carte în care se prezintă o poveste frumoasă ale cărei personaje sunt știința și timpul. Prin intermediul acesteia putem înțelege mai multe despre eforturile oamenilor de știință și ale filosofilor de a explica lumea în care trăim. Astfel, putem afla lucruri legate de greșelile făcute de ei sau ce teorii au fost corecte în diferite epoci. Este o trecere succintă în revistă ale celor mai importante descoperiri făcute în domeniul științei universului (am putea-o numi astronomie, fizică nucleară și cuantică). Credea că există trei sensuri ale timpului:

,,Primul este sensul termodinamic al timpului, direcția timpului în care dezordinea sau entropia crește.Apoi, există sensul psihologic al timpului. Aceasta este direcția în care noi simțim trecerea timpului, direcția în care ne reamintim trecutul, dar nu viitorul. În sfârșit, există un sens cosmologic al timpului. Acesta este direcția timpului în care universul se extinde, nu se contractă.” Sursa: iubescsacitesc.ro

Cu ajutorul lui Stephen Hawking ne putem crea o imagine de ansamblu asupra teoriilor cosmologice cheie printre care se numără și posibilitățile spațiului multidimensional sau teoria universului inflaționist. De asemenea, se explică modul în care forțele naturii (gravitația, electromagnetismul și forțele fundamentale tari și forțele nucleare) sunt legate între ele. Așa cum probabil ne așteptam, vedeta este Timpul. Iar asta datorită stranietății sale, după cum scria Hawking, este un concept care nu avea nicio semnificație înainte de geneza noastră cerească. Atât spațiul, cât și timpul au apărut în momentul creației.

Istoria fizicii din secolul al XX- lea

Există două evenimente centrale ale istoriei fizicii din secolul al doilea, iar fiecare în parte se reduce la o teorie a gravitației sau a forței gravitaționale. Este vorba despre mecanica cuantică și teoria relativității generale (despre care puteți citi mai multe aici și aici). Ambele teorii au revoluționat și schimbat radical modul în care gândeau fizicienii din toate domeniile. Oamenii de știință au fot nevoiți să reconsidere limitele scalei distanțelor. La nivelul atomilor și particulelor nucleare – în domeniul mecanicii cuantice tot ceea ce era perceput drept certitudine a devenit o probabilitate sau aproximație. Cercetătorii care studiau acest spațiu minuscul au aflat că „regula de bază” este „haosul”. Parcursul particulelor era discontinuu și se schimbă brusc de fapt.

Prin urmare, natura devine de fapt un domeniu al probabilităților. Dar asta nu este singura implicație. Datorită teoriei relativității generale a lui Einstein, oamenii de știință, înțeleg că gravitația este mai mult un efect geometric, o curbură sau deformare în spațiu-timp. Potrivit cu această nouă perspectivă, Pământul se învârte în jurul Soarelui pentru că se creează un fald (îndoitură/cută ca în imaginea de mai jos) datorită greutății Soarelui.

Potrivit lui Hawking un nou eveniment marcant în știință va avea loc când aceste două teorii (din mecanica cuantică  și teoria lui Einstein) vor putea fi puse cap la cap. Iar Hawking asta a încercat să facă de-a lungul carierei sale. Lucra la asta de când era profesor la Universitatea Cambridge din Anglia. Acesta consideră că o cunoaștere deplină a modului în care a apărut Universul, dar și determinare sfârșitului său, nu poate fi atinsă dacă macrocosmosul nu va fi unit cu microcosmosul printr-o teorie unificatoare.

Surse:

abc
aestheticblasphemy.com
washingtonpost.com

Recomandări autor