Originea limbajului uman îi preocupă pe cercetători de secole. În ciuda progreselor tehnologice, nu avem dovezi palpabile în acest sens. Cu toate acestea, subiectul continuă să fie studiat de lingviști, antropologi, arheologi și psihologi.
Osul hioid este o dovadă bună în ceea ce privește originea limbajului. Acest os are formă de potcoavă și este așezat între laringe și baza limbii. Așa cum apare și funcționează la omul modern, îl mai putem găsi la Homo heidelbergensis – strămoșul nostru de acum 300.000 de ani și la neandertalieni, oamenii de acum 200.000 de ani.
Dezvoltarea limbajului
Fără osul hioid, am comunica precum cimpanzeii. Anatomia perfectă a gâtului face posibilă vorbirea, iar creierul este suficient de dezvoltat pentru a avea ce să vorbim. Lingvistul Noam Chomsky crede că predecesorii noștri aveau LAD (Language Acquisition Device), capacitatea de a învăța un limbaj și de a-l folosi în procesul de creație.
Arta creată de oamenii din Paleolitic acum 300.000-700.000 pune în evidență această teorie. Se pare că strămoșii noștri erau pregătiți să vorbească acum 300.000 de ani. Unele teorii spun că vorbirea a început mult mai târziu, acum 100.000 de ani. Atunci a existat o creștere în volum a creierului. Între sfârșitul anilor 1800 și începutul anilor 1900, s-au dezvoltat șase teorii care explică originea cuvintelor. Aceste teorii sunt predate și astăzi în domeniul lingvisticii.
- Teoria Bow-Wow spune că primele cuvinte au fost onomatopeice (cuvinte care imită sunete din natură).
- Teoria Ding-Dong crede că armonia dintre om și mediul natural a creat nevoia de a comunica, sunetul și sensul fiind conectate.
- Teoria Pooh-Pooh: sugerează că limbajul a început cu interjecții (care imită sunete și zgomote).
- Teoria Yo-He-Ho vorbește despre sunetele pe care le scot oamenii atunci când depun o muncă fizică grea.
- Teoria La-La spune că limbajul s-a născut din dragoste, cântec și joc.
- Teoria Ta-Ta crede că omul a început să-și folosească limba și a gura pentru a imita gesturi.
Cercetătorii Nowak și Krakauer au folosit teoria jocului pentru a explica originea limbajului. La început, neînțelegerile erau comune. Creșterea numărului de sunete nu a rezolvat acest lucru. În schimb, oamenii au combinat seturi mici de sunete care puteau fi înțelese. Așa au apărut cuvintele.
Limbajul nu lasă urme
O altă dezbatere se referă la monogeneză și poligeneză. Monogeneza se referă la existența unui singur limbaj din care au apărut toate celelalte și este asociată cu Teoria Out of Africa – originea africană a oamenilor moderni. Cu toate acestea, numărul mare de limbi care există astăzi și diversitatea locurilor populate de strămoșii noștri susțin mai degrabă poligeneza – existența mai multor limbi originare.
Mai există și teoria propusă de credincioși, care spune că limbajul este o creație divină. Deoarece nu avem dovezi concrete, nu știm care a fost primul cuvânt rostit. Nu putem spune cu certitudine care este originea limbajului verbal. În cartea “Primul cuvânt: Căutarea originilor limbajului” (2007), Christine Kenneally ne spune:
“Cu toată puterea de a seduce și de a răni, vorbirea este cea mai efemeră creație a noastră; este puțin mai mult decât aerul. Cuvintele ies din corp și se risipesc în atmosferă. Nu s-au găsit verbe păstrate în chihlimbar, fosile de substantive sau țipete preistorice păstrate în lavă pentru totdeauna.”
