La data de 23 august 1939, reprezentanții Germaniei naziste și Uniunii Sovietice s-au întâlnit și au semnat Pactul de neagresiune nazist-sovietic, numit și Pactul de neagresiune germano-sovietic și Pactul Ribbentrop-Molotov, o promisiune reciprocă făcută de doi lideri, în care garantau faptul că nici unul nu îl va ataca pe celălalt.
Odată cu iminența celui de-al Doilea Război Mondial, devenind din ce în ce mai clar că urmează o confruntare de proporții nemaiîntâlnite până atunci, semnarea pactului a garantat Germaniei protecția pentru situația de a lupta într-un război pe două fronturi. Uniunii Sovietice i s-au acordat în schimb terenuri vaste, inclusiv părți din Polonia și statele baltice, ca parte a unui act adițional secret. Pactul a fost rupt atunci când Germania nazistă a atacat Uniunea Sovietică mai puțin de doi ani mai târziu, pe 22 iunie 1941.
Sursa: Google
De ce a vrut Hitler pactul?
Participarea Germaniei la un război dus pe două fronturi în Primul Război Mondial îi împărțise forțele, fapt ce a dus la epuizare, slăbind și subminând forța lor ofensivă. În timp ce se pregătea pentru război în 1939, dictatorul german Adolf Hitler, era hotărât să nu repete aceleași greșeli. Voia să dobândească Polonia fără agresiune (așa cum anexase Austria cu un an înainte), necesitatea de a diminua posibilitatea unui război cu două fronturi, ca urmare a invaziei, era clară.
Pe partea sovietică, pactul a urmat destrămării negocierilor britanico-sovietico-franceze pentru o alianță tripartită la începutul lunii august a anului 1939. Potrivit unor surse rusești, alianța a eșuat pentru că Polonia și România au refuzat să accepte trecerea forțelor militare sovietice pe teritoriul lor. De asemenea, conducătorul rus Iosif Stalin, s-a dezis de prim-ministrul britanic Neville Chamberlain și de partidul conservator din Anglia, crezând că nu vor susține pe deplin interesele rusești.
Astfel, s-a născut negocierea pentru Pactul de neagresiune nazist-sovietic
La 14 august 1939, ministrul german de externe Joachim von Ribbentrop a contactat sovieticii pentru a aranja un acord. Ribbentrop s-a întâlnit cu ministrul sovietic de externe Viacheslav Molotov la Moscova și împreună au stabilit două pacte: acordul economic și Pactul de neagresiune nazist-sovietic.
Primul pact a fost un acord comercial-economic, pe care Ribbentrop și Molotov l-au semnat la data de 19 august 1939. Acordul, care s-a dovedit a fi un instrument, a sprijinit Germania în evitarea blocadei britanice în primii ani ai celui de-al Doilea Război Mondial. A angajat Uniunea Sovietică în furnizarea de produse alimentare și materii prime Germaniei în schimbul unor produse precum utilajele de către germani.
La 23 august 1939, Ribbentrop și Molotov, au semnat Pactul de neagresiune nazist-sovietic. La patru zile după semnarea acordului economic și cu puțin peste o săptămână înainte de începerea celui de-al Doilea Război Mondial, acest acord stabilea că Germania și Uniunea Sovietică nu se vor ataca reciproc, orice problemă care ar putea apărea între cele două țări va fi soluționată pe cale amiabilă. Pactul, care trebuia să dureze 10 ani, a durat mai puțin de doi.
Termenii pactului includeau prevederea că, în cazul în care Germania ar ataca Polonia, Uniunea Sovietică nu va veni în ajutorul său. Astfel, dacă Germania intră în război împotriva Occidentului, în special, Franța și Marea Britanie asupra Poloniei, sovieticii garantau că nu vor intra în război. Acest lucru bloca deschiderea unui al doilea front pentru Germania. Pe lângă acord, Ribbentrop și Molotov, au adăugat un protocol secret la pact. Un act secret a cărui existență a fost infirmată de sovietici până în 1989.
Protocolul secret deținea un acord între naziști și sovietici care afectat foarte mult Europa de Est. În schimbul sovieticilor care s-au angajat să refuze angajarea în războiul iminent, Germania a dat sovieticilor statele baltice (Estonia, Letonia și Lituania), lăsând Polonia să fie împărțită între cele două de-a lungul râurilor Narew, Vistula și San. Restructurarea teritoriului a oferit Uniunii Sovietice un nivel de protecție împotriva invaziei occidentale printr-un tampon interior, de care va avea nevoie în 1941.
Pactul se desfășoară, apoi se dezlănțuie
Când naziștii au atacat Polonia în dimineața zilei de 1 septembrie 1939, sovieticii au stat și au privit. Două zile mai târziu, al Doilea Război Mondial a început cu declarația de război britanică împotriva Germaniei. Sovieticii au intrat în estul Poloniei pe 17 septembrie pentru a-și ocupa „sfera de influență”, așa cum este desemnat în protocolul secret. În acest mod, Pactul nazist-sovietic de neagresiune a interzis efectiv Uniunii Sovietice să se alăture luptei împotriva Germaniei. Astfel oferind succesul Germaniei în încercarea de a-și proteja granițele de un război dus pe două fronturi.
Naziștii și sovieticii au păstrat condițiile pactului și protocolului până la atacul surpriză al Germaniei și invazia Uniunii Sovietice din 22 iunie 1941. Într-o emisiune radio pe 3 iulie, Stalin a povestit poporului rus despre reușita lui în dizolvarea Pactului de neagresiune și Declarația de război Germaniei, iar pe data de 12 iulie a fost semnat în Pactul anglo-sovietic de susținere reciprocă.
Surse:
- britannica
- history
