Păgânismul se referă la religiile de dinaintea creștinismului, prezente în culturile antice din Egipt, Grecia, Roma și Scandinavia. De asemenea, poate reprezenta ideologia modernă Wicca, religie neopăgână care acordă o importanță deosebită naturii. Păgânismul este un termen destul de ambiguu din punct de vedere istoric. În acest articol, vom cerceta de unde vine termenul de „păgânism” și ce semnificație avea la început, fapt care ne va permite să înțelegem mai bine religiile lumii.
Originea termenului
Termenul de „păgânism” a fost readus la viață în perioada Renașterii, atunci când scriitorii încercau să facă diferența dintre tradițiile vechi și creștinismul contemporan. Termenul provine din latinescul paganus care este tradus ca „locuitor de țară” sau „rustic”. Asta înseamnă că inițial, cuvântul se referea la o persoană dintr-o localitate și nu avea un înțeles religios. Pentru că era folosit în textele antice, autorii din Evul Mediu au crezut în mod greșit că păgânismul face referire la o sectă religioasă și i-au dat o altă conotație. De fapt, există un cuvânt și mai vechi care descrie păgânii, cu înțelesul de astăzi, iar acel cuvânt provine din cercul adepților religioși.
Savantul Peter Brown de la Universitatea Princeton crede că „hellene” era cuvântul folosit la început în locul păgânismului. „Hellene” se referă la Hellas, numele nativ al Greciei. Atunci când creștinismul și-a făcut apariția în comunitățile din est, cuvântul „hellene” era folosit pentru a face diferența dintre creștini și necreștini. Oamenii din Hellas (Grecia) continuau să creadă în religiile lor și nu părea că vor să adopte noua religie. Odată cu începerea luptei dintre iudaism și creștinism, evreii doreau să se asigure că nu sunt asociați cu grecii, astfel că „hellene” a devenit termenul perfect pentru a descrie o persoană care nu era din Grecia.
În vestul latin, oamenii se refereau la ei înșiși mai degrabă prin originile etnice (romani, egipteni, greci), religia fiind subînțeleasă. Această etichetare era folosită mai ales pentru că politica și religia reprezentau o singură entitate. Primii creștini au continuat și ei această tradiție a numelor etnice. Potrivit surselor antice, termenul „păgân” a început să fie folosit în Imperiul Roman Târziu pentru că era un mod simplu de a aduna oamenii necreștini în diferite împrejurări.
Adevărata semnificație
Rolul păgânismului nu este să diferențieze religiile monoteiste de cele politeiste. Termenul nu se referă la numărul zeilor venerați, mulți dintre cei numiți „păgâni” considerându-l un criteriu lipsit de importantă. Adepții religiilor antice nu erau împotriva creștinismului în ceea ce privește preferința acestuia pentru o singură divinitate. Însăși religiile lor erau bazate pe o divinitate primară, urmată de zeitățile secundare subordonate acesteia.
Păgânismul făcea referire la oamenii care nu erau creștini sau evrei și îi adună într-o singură categorie. Acest efort a fost o strategie a primilor creștini, folosită pentru a elimina mai ușor religiile considerate păgâne. Deși termenul de păgânism este folosit pentru a descrie adepții religiilor antice, este foarte important să înțelegem care este originea lui și care sunt ideile greșite din spatele folosirii acestui cuvânt. În ciuda semnificației pe care o avea inițial, cuvântul „păgânism” continuă să se refere la adepții religioși. Vestea bună este că ne putem informa întotdeauna despre istoria unui termen, înainte de a-l folosi.
