Paradisul pierdut al femeilor independente din decada anilor 1940. Rochii lungi cu talie de Ava Gardner

Paradisul femeilor independente primele mari dive de pe sticlă. O lume a feminității studiate cu Ava Gardner, Bette Davis sau Doris Day. Poate că este călcâiul lui Ahile al modei această senzualitate care se îmbina cu reținerea aceea elegantă. Odată cu prima jumătate a anilor ’40 dominată de al doilea război mondial, moda a încetat.

Atât bărbații, cât și femeile erau adesea văzuți în uniformele lor în timpul războiului și, dacă nu, stilul vestimentar era dictat de raționament și îmbrăcăminte de utilitate. După război, Christian Dior a lansat New Look la Paris, readucând moda femeilor la o siluetă excesiv de feminină, în timp ce îmbrăcămintea bărbaților, a femeilor și a copiilor au început să se aplece spre aspectul sportiv, casual american.

Iubim pălăriile și privirea languroasă de sub borul ei. Aici întâlnim misterioasa femeie care reușește să comunice mai mult cu o mișcare a mâinii sau cu o privire cât 10 cuvinte și decolteuri. Se îndepărtează cel mai mult de silueta aceea androgină din decada anilor 1920. Moda anilor ’40 aduce acele fuste și rochii cu amploare, cumva creează terenul pentru viitorul ideal al anilor ’50, când se celebrează silueta de clepsidră.

Însă oricât de multă senzualitate emanau femeile în perioada decadei anilor 1950, în această perioadă apare o rochie super îndrăzneață. Acel tip de naked dress este un articol vestimentar super sexy care face parte din creațiile acestei perioade.

Paradisul pierdut al anilor ’40

Îmbrăcămintea ușor de purtat, drăguță și confortabilă a lui McCardell, cum ar fi îmbrăcămintea în dungi din 1945 și ansamblul de rochii și haine încăpătoare din 1947 au continuat să aibă succes în anii ’50. Datorită „reclamei” făcute de McCardell și Norell, împreună cu activitatea unor designeri londonezi precum Hartnell și Amies, atât SUA, cât și Marea Britanie au sperat să continue moda liderilor pe scena mondială după încheierea războiului. În timp ce profilurile lor internaționale de modă au crescut, Parisul eliberat era dornic să-și reia statutul de capitală a modei. Mulțumită lui Christian Dior, cu siguranță a făcut-o.

Rochiile din anii 1940 au fost fantastice. Deceniul a asistat la o creștere a creativității care nu a mai fost văzută până atunci. Designerii de modă se distingeau din ce în ce mai departe de modele cu modele moderne și țesături de lux. Totuși, deceniul a început să se liniștească. Rațiile cauzate de război au avut un efect puternic asupra tuturor industriilor, inclusiv a textilelor. Femeile purtau costume la fel de mult ca rochii, dacă nu mai mult în timpul războiului. După război este o altă poveste.

În semn de protest față de vremurile sumbre, culoarea a cuprins peisajul modei. Verdele acide, ciupercile calde, roșii și nuanțele palide au fost nuanțe populare la începutul anilor 40 Bluzele au contrastat cu fustele, întrucât tendința de tricou și fustă a prins cu adevărat. Femeile aveau o sumă incredibilă de opțiuni când vine vorba de rochii.

De la rochii mousseline colorate în negru, cu jabouri (accesoriu de îmbrăcămite, astăzi feminină, constând dintr-unul sau mai multe volane de dantelă, de mătase, fixate la baza gâtului unei bluze, al unei rochii Sursa: dex) rigide. Până la detalii de dantelă albă și satin roz – părea că nimic nu depășește limitele. Nicio rochie din anii 1940 nu era completă fără blană, mănuși și o bijuterie mare. Nici un colier fin nu ar fi stricat.