Paul Verlaine este considerat un poet parnasian, apreciat pentru că a exercitat o mare influență asupra mișcării simboliste. De asemenea, este și una dintre personalitățile marcante ale decadentismului care se dezvoltă de la începutul anului 1870. În acest articol sunt prezentate câteva aspecte legate de viața și opera lui.
Poetul francez s-a născut la Metz, undeva în nord-estul Franței, la data de 30 martie 1844. Familia lui s-a mutat în Paris din 1851, unde urmează studiile liceale. În anul 1862 își ia diploma de licență, apoi, urmează dorința tatălui, căpitan de infanterie, și intră în serviciul public.
O poezie născută din suferință
Verlaine citește în copilărie volumul de debut al lui Baudelaire (Florile răului), fascinat de poezia aceea diferită, decadentă, este inspirat să scrie la rândul său. În capitala Franței își creează mai multe prietenii cu poeții parnasieni, dintre care sunt demni de menționat Leconte de Lisle, Théodore de Banville, Louis Xavier de Ricard, Catulle Mendès și François Cippée. Alături de ei, frecventează mai multe baruri de pe Rue Soufflot. Un comportament ce va trezi furia tatălui său, de aceea va refuza să îl susțină, considerând că are un comportament deplasat, alăturând scrisul, viciului său de a bea.
Sursa foto: Wikipedia
Paul Verlaine debutează în anul 1866 cu Poemele saturniene (Poèmes saturniens), în anul 1869 publică Fêtes galantes, un volum scris în memoria verișoarei sale Elisa Dehee. În jurul său au fost create mai multe povești legate de căsnicia lui cu Mathilde Mauté de Fleurville, o tânără pe care a luat-o de soție în anul 1870 alături de care are un fiu. Volumul de poezie La bonne chanson îi este dedicat acesteia. Se desparte de ea pentru o altă femeie. Se crede că începe o relație cu tânărul poet Arthur Rimbaud în anul 1870, ce ar fi durat trei ani.
Paradoxul vieții lui Paul Verlaine
Relația lor tumultoasă a fost n subiect pentru numeroase cărți și filme. A luat sfârșit datorită unui incident violent, în urma căruia Rimbaud este împușcat de Verlaine, rănindu-l superficial la una dintre încheieturile mâinii. O faptă pentru care este închis timp de 18 luni de zile. O perioadă benefică, paradoxal, în aceste luni îi studiază atent pe Shakespeare și Cervantes. Tot acum își scrie cea mai importantă operă, Romance sans paroles. Experiența îl determină să renunțe la viața boemă și să se convertească la catolicism. Chiar dacă după eliberare va relua legătura sa cu Rimbaud și se reapucă de băut, toată acea trăire religioasă pe care a experimentat-o este cuprinsă în cartea Sagesse.
Paul Verlaine a încercat să adopte meseria de profesor, fără succes. A vrut să se stabilească undeva la țară cu elevul său Lucien Létinois, dar nu au putut ajunge la un consens. Lucien moare în anul 1883, cinci ani mai târziu, scrie Amour reflexiv. Verlaine are parte de un sfârșit tragic, ultimul deceniu de viață este trăit în condiții grele, dependent de alcool, va suferi și de multiple boli fizice. Și-a petrecut timpul în mahalalele pariziene prin cafenele și în spitalele publice. Din fericire, pasiunea lui pentru poezie a fost apreciată de francezi, care au reușit să îi facă opera cunoscută. A murit la Paris, la vârsta de 52 de ani, la 8 ianuarie 1896.
Paul Verlaine a marcat trecerea de la romantism la simbolism. Opera lui se diferențiază prin ruperea de retorica sonoră a majorității predecesorilor săi. Acesta sparge bariera dintre limbajul considerat ales, demn poeziei, și limbajul obișnuit. Demonstrând că, inclusiv, așa-numitele clișee franțuzești pot fi poetice. Asta pentru că poetul le poate conferi alte nuanțe prin intermediul cărora să surprindă esența sentimentului de umanitate. Orice cuvânt este înnobilat prin intermediul sugestiei.
