Home > Cultură > Istorie > Perioada Meiji: Japonia se modernizează sub influența occidentală
Cultură Istorie

Perioada Meiji: Japonia se modernizează sub influența occidentală

Perioada Meiji: Japonia se modernizează sub influența occidentală

Perioada Meiji se referă la domnia de 45 de ani a Împăratului Meiji (1868-1912), perioadă în care Japonia a renunțat la societatea feudală și s-a modernizat, devenind o putere mondială. În acest articol, voi oferi detalii despre perioada Meiji, care înseamnă „Perioada stăpânirii luminate”.

Schimbări

Perioada Meiji a început cu o revoluție politică în urmă căreia Shogunatul Tokugawa a căzut iar Japonia a intrat sub conducerea Împăratului Meiji. Liderii Restaurației Meiji erau în mare parte tineri samurai care au realizat că Japonia trebuie să iasă din feudalism și să devină o națiune independentă pentru a scăpa de invadatorii străini. Astfel, Japonia adoptă monarhia constituțională până în anul 1947. Noul sistem de guvernare era format din: Camera Deputaților, care era formată din cetățeni de sex masculin, Camera Semenilor, care se ocupa de legislație, și armata – cu acces direct la împărat.

Împăratul Mutsuhito

Sunt instituite reforme economice și sociale și se investește în industrializare, construirea căilor ferate, comunicații, agricultură și fabrici. În Japonia sunt aduși experți din străinătate iar studenții japonezi sunt trimiși în Occident pentru a afla idei din diverse domenii: tehnologie, filozofie, știință, politică, estetică. Japonia iese victorioasă în Războiul Chino-Japonez din 1894-1895 și în Războiul Ruso-Japonez din 1904-1905 și devine o putere mondială. După Primul Război Mondial, Japonia devine o putere economică.

Pe 3 februarie 1867, Prințul Mutsuhito, care avea 15 ani, îi succede tatălui sau, Împăratul Komei și începe epoca Împăratului Meiji (împăratul stăpânirii luminate). Restaurația Meiji din 1868 a pus capăt societății feudale reprezentată de Shogunatul Tokugawa care a condus Japonia timp de 265 de ani, făcându-l pe împărat conducătorul suprem. Liderii Restaurației, tineri samurai din domeniile feudale, erau ostili shogunatului. Deviza lor este „țară bogată și arme puternice” și încearcă să distrugă regimul feudal și să creeze o națiune egală cu Occidentul. Prima reformă a fost Jurământul din 1868, o declarație a obiectivelor Meiji, cu scopul de a ridica moralul națiunii și de a câștiga finanțare pentru noua guvernare.

Împăratul Komei

Cele cinci obiective erau următoarele: stabilirea adunărilor, implicarea tuturor claselor sociale în treburile statului, libertate socială și profesională, obiceiurile rele sunt înlocuite cu legile drepte ale naturii, întărirea stăpânirii imperiale. În jurământ este menționată încetarea conducerii de către shogunat și un îndemn de participare la guvernare. Apare o constituție cu 11 articole care prevede: un nou Consiliu de Stat, limitarea mandatului la 4 ani, permiterea votului public, un sistem nou de impozitare și reguli administrative noi. Guvernul Meiji asigură puterile străine că va urma vechile tratate negociate de către shogunat (bakufu) și că va acționa conform dreptului internațional. Mutsuhito, care urma să conducă țară până în 1912, alege un nou titlu – Meiji (Regula luminată) pentru a marca începutul unei perioade noi. Capitala este mutată de la Kyoto (care era capitală din 794) la Tokyo.

Religia

Pentru a stabili supremația împăratului, a fost creat un stat Shinto care conținea credințe șintoiste și budiste și un Birou de Cult Shinto care era mai important decât Consiliul de Stat. Guvernul sprijinea profesorii șintoiști iar aceștia subliniau descendența divină a casei imperiale. Până în 1872, puterea Biroului de Cult Shinto a scăzut. Până în 1877, toate templele șintoiste erau controlate de Ministerul de Interne. Shinto nu se mai afla sub administrația budistă. Budismul a suferit deoarece statul sponsoriza șintoismul, însă a renăscut în mod independent. Creștinismul a fost legalizat iar confucianismul și-a păstrat statutul de doctrină etică. Japonezii au început să adopte ideologia occidentală.

Influența occidentală

Guvernul Meiji stabilește noi trepte sociale pentru nobili. Cinci sute de persoane din vechea nobilime a curții imperiale, stăpânii daimyo și samuraii care se aflau în slujba împăratului, au fost împărțiți în cinci grade: prinț, marchiz, conte, viconte și baron. În perioada 1867-1868, are loc mișcarea Ee ja nai ka, o manifestare spontană cu sărbători religioase, festivaluri de dans legate de strămoși sau magia ploii. S-a spus că au căzut amulete sacre din cer și au apărut sărbători de mulțumire care durau câteva zile. Oamenii și-au oferit cadouri iar tinerii au organizat dansuri și au purtat constume de sărbătoare. Mulți oameni au mers în pelerinaj la temple pentru a le mulțumi zeilor pentru amulete. Termenul „ja nai ka”(Este grozav!) a devenit refrenul cântecelor populare interpretate în timpul acestei manifestări.

În 1885, Yukichi Fukuzawa scrie eseul Datsu-A Ron (Părăsirea Asiei), un eseu influent în care spune că Japonia ar trebui să se deschidă spre „țările civilizate ale Occidentului” lăsând în urmă China și Coreea. Eseul a contribuit la evoluția tehnologică și economică a Japoniei din această perioadă. Este promovată cultura occidentală: tendințe intelectuale, îmbrăcăminte și arhitectură. Mișcarea este controlată de reînnoirea valorilor tradiționale din 1880. Sistemul educațional este influențat de Occident dar pune accent pe valorile tradiționale: armonia socială și loialitatea samurailor. În ceea ce privește arta și literatura, stilul occidental a fost mai întâi imitat, apoi s-a amestecat cu tradiția japoneză, rezultând stilul unic japonez. Perioada Meiji se încheie cu moartea împăratului la 30 iulie 1912. Împăratul Taishō preia tronul și începe o nouă epocă în istoria Japoniei – Perioada Taisho.