Vincent van Gogh (1853 – 1890) a revoluționat arta plastică, însă nu a apucat să trăiască în glorie. Modul său de gândire aparte îl face unul dintre cei mai originali pictori ai lumii, a avut o viață la fel de interesantă ca opera sa. Pe lângă asta, din toate picturile lui, răzbate o forță și o profunzime ne mai întâlnite, nu ai cum să nu te întrebi ce anume l-a format. Care au fost oamenii care l-au inspirat și ce lecturi l-au determinat să își creeze sistemul de valori. Mai jos prezint succint o parte din cărțile și autorii săi preferate/preferați.
William Shakespeare (1564-1616): Regele Lear, Macbeth
William Shakespeare este poate la întâlnirea dintre mit și realitate, o personalitate în jurul căreia s-au creat atât de multe povești încât pare să fie o ființă atemporală. Într-o oarecare măsură este, din moment ce opera lui a fost apreciată de atât de mulți oameni din diferite epoci, pare că depășește limitele timpul. De la, deja clișeizata poveste de dragoste, Romeo și Julieta, până la straniul și tragicul protagonist din Hamlet, Shakespeare a ajuns să fie „arhetipal”. Trebuie să fii undeva rupt de lume să nu fi auzit de acești eroi tragici, chiar dacă nu știi cine a scris operele, sigur ai auzit ceva despre ei.
Tragediile îndrăgite de Vincent van Gogh sunt două dintre operele shakespeariene cele mai apreciate și complexe. În Regele Lear, dramaturgul, explorează problema adevărului și a binelui. Atât prin faptul că regele își va respinge fiica doar pentru că i se pare lipsită de recunoștință datorită cuvintelor sale de laudă ceva mai temperate. Apoi, observăm că adevărul, poate fi spus de un bufon, doar el are dreptul să spună cele mai delicate lucruri, fără să fie pedepsit.
În Macbeth avem din nou această problemă a binelui și a adevărului, poate cel mai interesant personaj este Lady Macbeth, cea care va claca și va mărturisi crima înfăptuită împreună cu soțul ei. Chiar dacă la începutul tragediei se anunța una dintre cele mai puternice femei, ce ar fi putut concura în vitejie cu mulți dintre cei mai puternici bărbați.
Victor Hugo (1802 – 1885): Mizerabilii
Romanul „Mizerabilii” de Victor Hugo este una dintre capodoperele curentului artistic literar romantic. Urmărim viețile unor oameni încercați de soartă, ai căror contemporani, prin lipsa de compasiune și ipocrizie, le fac viața și mai grea. În principal îl urmărim pe Jean Valjean un fost ocnaș condamnat pentru că furase o pâine. Într-o seară este găzduit de către episcopul Bienvenu. Cel care, după ce Vlajean îi furase argintăria, îi va oferi cadou și sfeșnicele. Sub influența acestui eveniment, Valjean se schimbă radical, sub alt nume va deveni primarul orașului Montreuil-Sur-Mer. Primarul devine celebru datorită generozității sale pentru că își împarte întreaga avere cu săracii.
Sursa foto: elefant.ro
Pe lângă asta urmărim povestea tragică a lui Fantine, o mamă singură ce este nevoită să își ascundă fiica și să o lase în grija unor oameni lipsiți de suflet. Pentru a o întreține le trimite periodic bani, însă, „copilul ei din flori” ajunge să fie un motiv pentru a fi dată afară. O perioadă de timp încearcă să obțină bani prin diferite metode: își vinde părul, dinții și ajunge să se prostitueze. Sacrificiile sale din păcate nu cântăresc pentru cei care o au în grijă pe micuța Cosette. Care este exploatată până ce va fi salvată de Valjean pentru că mama ei murise din cauza bolii. Mare parte din acțiune se rezumă la aceste evenimente, dar există mai multe lucruri bune, pe care le puteți descoperi citind romanul.
Charles Dickens: Timpuri grele, Poveste de Crăciun
Charles Dickens este un scriitor reprezentativ al secolului XIX, printre cele mai cunoscute opere de-ale sale se numără: Marile speranțe, Aventurile lui Oliver Twist, David Copperfield, Martin Chuzzlewit, Dombey și fiul, Timpuri grele, Dugheana cu vechituri (Pravalia cu antichități) și Poveste de Crăciun. Este un scriitor ce vorbește celor mulți, de la cele mai sofisticate gusturi, până la novicii literaturii. A fost interesat de problema oamenilor săraci, greu încercați de soartă. În operele sale se reflectă multe din metehnele societății contemporane lui.
Poveste de Crăciun, prima carte în care este abordată tema Crăciunului, un nou tip de roman descoperit, din câte se pare, printr-o întâmplare. După Oliver Twist este cea mai cunoscută operă de-a scriitorului britanic. De la Poveste de Crăciun i-a naștere așa-numita filosofie a Crăciunului, potrivit căreia există un spirit al Crăciunului care îi face pe toți oamenii să fie buni. Dickens ajunsese atât de legat de ideea Crăciunului, încât se spune că, o femeie care a aflat de moartea acestuia, s-a întrebat dacă a murit și spiritul Crăciunului.
Pe baza lecturilor sale, putem spune că Vincent van Gogh a fost un om foarte sensibil, un fapt ce îl putem observa și operele sale. Pe lângă asta, suntem îndemnați să căutăm semnificații profunde în fiecare din picturile lui. Acesta este unul dintre artiștii exponențiali ai omenirii, care nu se va pierde în negura timpului.
