Luni, 2 noiembrie, h.18:00 a fost Poezia 3G: versuri peste gen, granite, generații, episodul nr. 5, cu invitații poeți Deniz Otay, Dan Sociu și criticul literar Alex Goldiș în calitate de moderator. Un eveniment marca Revista Vatra cu sprijinul financiar AFCN.
Ne-am instalat confortabil în jur de 53 de oameni și am asistat curioși la ceea ce aveau să ne citească pe rând Deniz Otay, laureată a Premiului Sofia Nădejde Pentru Literatură Scrisă de Femei la categoria Debut-Poezie. Și apoi Dan Sociu laureat al Premiului Observator Cultural pentru Poezie a doua oară consecutiv „precum Messi care ia toate cupele de 2 ori” cum a afirmat chiar el la primirea premiului. Ei bine, a fost o ediție cuprinzătoare în care poeții au fost mai mult decât prietenoși și sinceri, ne-au dezvăluit, nouă, celor din fața ecranelor, anumite etape ale dezvoltării lor pe plan literar. Versurile au curs lent, nu a fost grabă, ba dimpotrivă se simțea că toată lumea s-a întâlnit la ora potrivită și în locul potrivit și că sunt gata să rămână la discuții oricât.
Alex Goldiș a lansat întrebarea: „Cum ați început să scrieți?” Răspunsurile au fost ca niște jongleuri cu mințile noastre, ne-au introdus în lumea lor sofisticată, Deniz, despre jobul tern care a împins-o să scrie ca metodă de escape. Și Dan Sociu care ne-a explicat că scrie poeme dinainte să facă bastonașe propriu-zis, mai în glumă mai în serios, noi îl credem. Ne-a mai povestit, de asemenea despre pasiunea lui pentru scrabble și jocurile vizuale care presupun alcătuirea de cuvinte. Andrei Vornicu a intervenit cu o întrebare pentru cei doi invitați: „Cum îți dai seama în cazul unei cărți de poezie când e ultimul poem, când e cazul să pui punct?”. La această întrebare, cu siguranță poeții, nu se așteptau, dar iată că răspunsurile au venit și de această dată. Deniz a spus că finalul a venit normal și atunci când a pus punct volumului ei de poeme a decis să ia o pauză de la scris. Dan Sociu a zis că unele cărți sunt ca un concept, o poezie dusă până la ultima filă, că sunt anumite cărți subțiri pentru care se negociază de obicei cu editurile, editurile nu consideră că piața de carte de la noi este pregătită sau educată să cumpere cantități mici de pagini.
Moderatorul ediției a lansat întrebarea: „Scrieți împotriva cuiva, sau împotriva vreunui sistem?”. Ambii au răspuns negativ. Poeți pacifiști care par să nu-și dorească a stârni mari controverse. Ei nu sunt împotriva nimănui, își urmează propria linie poetică. O altă întrebare de la Alex Goldiș către invitați a fost: „Ce simțiți că vă validează: premii, cronici?. Aici ambii s-au exprimat amplu, am să redau cât de fidel se poate răspunsurile lor: Deniz: „Simt deja că sunt într-o sărbătoare continuă. Au fost Premiile Sofia Nădejde. Premiul. Sunt mesaje drăguțe de la oameni uneori. Nu mă mai simt așa apropiată de proiect. M-am apucat să scriu altceva.”; Dan: „Au început să mă atace unii pe Goodreads. Mi-aș dori să le placă tuturor textele mele.” Ei bine aici au început discuțiile pe tema acestui fals cum că cei mai mulți dintre creatori spun că nu își doresc să fie plăcuți de toată lumea.
A fost un episod care a marcat din nou lumea culturală autohtonă, aș zice, chiar din casele noastre, s-a răspândit un curaj și o forță extraordinară a poeziei. O apropiere anume de cititori, de oamenii care îi admiră pentru poezia lor. Deniz Otay ne-a citit din cartea sa de debut Fotocrom Paradis (OMG Publishing House, 2020) și Dan Sociu din cartea sa Uau (editura Polirom, 2019). A fost o seară din care fiecare am învățat că diversitatea este absolut necesară, că aceste întâlniri care au loc între poeții tineri aflați la debut și cei deja consacrați este necesară ca dialog. Marchează o întâlnire a ideilor în primul rând și a versurilor, chiar dacă poeții invitați nu sunt pe aceeași linie de creație, tocmai asta dă farmec momentelor noastre împreună. Să îi auzim recitând din propriile creații, să le auzim vocile, ceva ce poate în școală nu ne-am fi gândit că este atât de accesibil. Poezia contemporană se deschide acum mai mult ca niciodată în mod direct către lectori. Niciodată poate nu ne-am fi gândit să adresăm direct întrebări către autori, formarea noastră din școală, în acest sens, se vede chiar din lipsa de îndrăzneală să punem întrebări. Îi vedem, cum e și firesc, ca pe niște ființe splendide înzestrate cu un talent venit de undeva din alte sfere la care noi nu avem acces, am fost învățați să admirăm poeții, am fost învățați tăcerea, care nu e specialitatea poeților așa cum a reieșit din această întâlnire.
Au fost patru episoade, patru întâlniri ale unor poeți români contemporani și critici cu publicul prin intermediul platformei Zoom. Ne e tuturor tare dor să ne revedem chipurile și gesturile atât de umane, cred că le vom aprecia după această perioadă pandemică, poate și pe cele mai puțin potrivite, poate aceasta va schimba ceva și în viața cititorilor, interacțiunea lor cu cărțile de poezie va fi o alta, pentru că poezia înseamnă o liberă expresie a emoțiilor noastre interioare. Suntem toți acolo pentru că toți avem emoții pozitive sau negative, eu am avut multe emoții în timpul live-ului și toate pozitive, extrem.
Pentru detalii despre viitoarele evenimente online din cadrul proiectului Poezia 3G: versuri peste gen, granite, generații puteți urmări pe pagina Revistei Vatra, aici!
