Istorie

Povestea Coco Chanel: de la croitoreasă săracă, dansatoare de cabaret și amantă la creatoare de modă renumită

Coco Chanel este una dintre cele mai impunătoare figuri feminine din istorie. În timpul vieții a construit un adevărat imperiu în lumea modei, reușind să se remarce prin viziunea unică despre modă și felul în care a încercat mereu să încalce normele societății. Totuși, nu mulți îi știu povestea uimitoare de viață și modul în care a reușit să se ridice din puținul pe care îl avea.

Marca pe care a creat-o, Chanel, este și astăzi unul dintre cele mai apreciate brand-uri de modă din lume. Se adresează oamenilor bogați, iar piesele lor se vând cu sume impresionante. Casa de modă este cunoscută pentru stilul androgin pe care îl promovează, logo-ul și floarea de camelie.

Numele de Chanel este unul foarte sonor chiar și pentru cei care nu sunt pasionați de modă. Datorită vechimii și a reputației create, este recunoscut aproape de oricine doar atunci când este pronunțat. Numele lui ne trimite automat cu gândul la lux, piese rafinate și scumpe și eleganță.

Coco Chanel a fost o femeie simplă, care, contrar așteptărilor, a avut un trecut tumultos pe care a încercat mereu să îl ascundă. Ascensiunea ei în viață a fost una dificilă, însă la final scopul a fost atins. S-a adresat mereu oamenilor cu bani, i-au plăcut cercurile din înalta societate și a știut mereu să își aleagă în jurul său oameni influenți, care să o ajute și să intervină pentru ea atunci când a fost nevoie.

Cât despre logo-ul Chanel, cunoscut atât de bine în lumea modei, povestea acestuia are mai multe variante. Cei mai mulți ar spune că cele două litere „C”, care se întrepătrund, vin simplu de la numele Coco Chanel, însă există și alte speculații.

Una dintre ele ar faptul că primul „C” vine, într-adevăr, de la Chanel, în timp ce al doilea reprezintă inițiala „C”, inițiala singurului bărbat pe care Coco l-a iubit vreodată, Arthur Capel. Povestea lor de dragoste a fost una tragică, iar creatoare de modă a fost urmărită de acest eșec sentimental pentru tot restul vieții. Interpretat în acest fel, logo-ul Chanel ar putea fi interpretat ca un simbol al dragostei celor doi, care nu a avut niciodată șansa să aibă un final fericit.

Povestea lui Coco Chanel începe într-o regiune săracă din Franța, în luna august a anului 1883. Numele ei real este Gabrielle Chanel, însă creatoarea a decis să îl schimbe mulți ani mai târziu.

De cele mai multe ori, atunci când a vorbit despre copilăria și povestea ei de viață, Chanel a încercat întotdeauna să-și ascundă adevăratele origini. Se pare că sărăcia în care a trăit, precum și copilăria și adolescența tristă pe care a avut-o, au reprezentat un complex pentru ea. Deși ajunsă celebră și foarte bogată, ea nu a reușit nici măcar la vârsta maturității să fie mândră de originile sale, ea alegând în schimb să înventeze diferite povești care să facă totul să sune frumos. Tocmai de aceea, probabil, a ales și să renunțe la prenumele de Gabrielle cu care a fost botezată.

Familia ei a avut un trai modest și sărac. Părinții, Albert Chanel și Jeanne Devolle, aveau ocupații simple: el era vânzător de țesături, în timp ce ea se ocupa de croitorie. Gabrielle a fost unul dintre cei cinci copii ai familiei, origine pe care și-a renegat-o atât de mult mai târziu.

La vârsta de 12 ani, Chanel a rămas orfană de mamă. Această lovitură a fost urmată de o alta: deoarece erau foarte săraci, tatăș decide să-și abandoneze cele 3 fiice și 3 băieți, neavând posibilitatea să îi crească. Fetele au fost duse la o mănăstile, loc unde au fost și abandonate de către părintele lor.

Din spusele lui Coco Chanel, povestea ar fi camuflată într-o lumină mult mai favorabilă. Ea a afirmat mereu cu tărie că tatăl său era un om de afaceri care a plecat în America să-și consolideze afacerile de comerț, însă acest lucru este departe de adevăr. Mai mult, ea a vrut mereu să se creadă că legătura dintre ea și părintele ei este una strânsp, declarându-și în nenumărate rânduri iubirea și admirația pe care o are pentru el.

Rămasă singură pe lume, Gabrielle Channel și-a petrecut toată adolescența în mănăstirea respectivă. De la 12 la 18 ani a dus un trai decent, cu reguli stricte și bine stabilite. Cei 6 ani petrecuți în acest mediu monahal i-au marcat mai târziu creațiile, ea optând adesea pentru piese vestimentare în culori închise, cu linii drepte și sumbre. Straiele măcuițelor, vitraliile, crucile, uniforma ei de școlăriță, toate i-au servit drept inspirație pentru creațiile din anii ce au urmat.

Când a atins vârsta majoratului, tănâra a fost nevoită să părăsească mănăstirea și să își caute singură un drum în viață. Ajunge în orășelul Moulins, unde urmează până la vârsta de 20 de ani cursurile școlii Notre-Dame. Aici, are pentru prima oară contact cu lumea oamenilor înavuțiți, deoarece aici studiau fiicele unor persoane influente și bogate din acea vreme.

Fiind săracă și orfană, faptul că a reușit să ajungă să învețe în acest colegiu, a fost prima etapă definitorie în formarea ei. A fost primită pe băncile școlii în urma unui gest de caritate al conducerii, care uneori primea un număr restrâns de eleve fără posibilități materiale. Aici a învățat să coasă și și-a deprins abilitățile care o vor ajuta mai târziu în viață să-și creeze un renume în lumea modei.

La 20 de ani, după ce și-a finalizat studiile, s-a anjagat ca croitoreasă în cadrul unui atelier modest din orașul Moulins. Această slujbă nu era însă singura ei ocupație. Dacă pe timpul zilei confecționa haine, seara obișnuia să cânte într-un cabaret frecventat cel mai adesea de soldați.

Experiența de pe scenă i-a adus și numele cu care s-a făcut cunoscută lumii mai târziu. Din câte se pare, tânăra avea în repertoriu doar două melodii: „Qui a vu Coco?” și „Ko-Ko-Ri-Ko”, de unde a preluat și ea numele de Coco.

Varianta lui Chanel despre povestea acestui prenume este însă una total diferită. Ea a povestit în repetate rânduri că numele de Coco ar fi, de fapt, un alint pe care tatăl său îl folosea pentru ea. Din dragoste pentru el, l-a preluat mai târziu și l-a folosit cu mândrie.

Nopțile pe scenă nu i-au adus doar faimă și bani, ci au propulsat-o și în contact cu înalta socieate a Franței. În 1904 îl cunoaște pe Étienne Balsan, moment care i-a schimbat pentru totdeauna cursul vieții tinerei Chanel.

Bărbat influent, bogat și membru al unei familii cu renume, el prinde drag de Coco și leagă o relație de prietenie cu ea. Mai târziu, cei doi încep o relație amoroasă, tânăra devenindu-i amantă.

Ca să înțelegem mai bine contextul istoric, este bine să ne amintim perioada despre care vorbim. La începutul secolului al XX-lea, titlul de „amantă” nu era unul rușinos. Dimpotrivă, aceste femei erau primite în societate și erau recunoscute pentru relațiile pe care le aveau cu diferiți bărbați.

Legătura cu Étienne Balsan o propulsează de-a dreptul pe Coco Chanel în societate. Începe să frecventeze alături de el cercuri ale aristocraților, iar ușor devine o adevărată doamnă. El este cel care îi educă gusturile, o învață cum să se comporte și o ajută să se ridice din punct de vedere material.

Acest bărbat a fost cel care i-a marcat existența creatoarei de modă și fără de care se presupune că ea ar fi rămas doar o simplă croitoreasă. I-a oferit mult spirijin, atât material cât și moral, iar apariția casei de modă Chanel i se datorează lui. Chiar dacă legătura dintre ei nu se consolidează în căsătorie, Coco și Balsan rămân prieteni pentru tot restul vieții,

În anul 1908, Coco Chanel începe pentru prima oară să creeze piese vestimentare. Cu ajutorul lui Étienne Balsan își deschide un mic magazin în Paris, unde vindea pălării confecționate chiar de ea. Bărbatul i-a pus la dispoziție toate resursele materiale necesare pentru a-și începe propria afacere.

Tot prin intermediul lui Étienne Balsan, Chanel îl cunoaște și pe Arthur Capel. Acest Capel este singurul bărbat de care Chanel s-a îndrăgostit cu adevărat. A fost extrem de atașată de el, mergând atât de departe încât la un moment dat chiar și-a dorit să se căsătorească cu el. Din păcate, poziția socială a bărbatului a împiedicat această uniune, la acea vreme căsătoria dintre un aristocrat și o femeie simplă nefiind posibilă și acceptată de societate.

Totuși, la fel ca și Étienne Balsan, și Arthur Capel i-a pus la dispoziție bani lui Coco pentru a-și deschide prima afacere. Susținută de acești doi bărbați bogați și influenți, ea a reușit să devină din ce în ce mai cunoscută.

Un alt lucru important despre Chanel este faptul că toată viața ea a avut grijă să se înconjoare de oameni influenți și cu o poziție materială și socială decât ea. În acest mod, a reușit să se afirme și să-și construiască imperiul casei de modă Chanel de astăzi.

Arthur Capel ajunge să se căsătorească cu o ducesă bogată, însă relația lui cu Coco Chanel continuă în tot acest timp. Acest lucru o dărâmă, însă sentimentele ei erau mult prea puternice ca să rupă această legătura. Povestea lor de iubire are un sfârșit tragic: Arthur moare într-un accident de mașină, iar ea rămâne să-l plângă pentru tot restul vieții. Ajunsă celebră, creatoare de modă nu și-a ascuns niciodată sentimentele pentru acest bărbat. Mereu, cu ochii plini de lacrimi, ea a declarat cu tărie că el este singurul bărbat pe care l-a iubit vreodată cu adevărat.

Revenind totuși la afacerea lui Chanel, este important să precizăm că boutique-ul de pălării nu a fost un succes încă de la început. Reușește să pună pe picioare afacerea pe la începutul secolului XX, în anul 1908. Intițial, clientela ei era reprezentată de femei de rangul ei: amante, dansatoare și cântărețe de cabaret. Abia mulți ani mai târziu piesele ei ajung să fie cumpărate și de clientela aleasă a Franței.

Cu banii câștigați și susținerea lui Arthur Capel, Coco Chanel reușește să își mai deschidă două ateliere: unul în 1910 pe Rue Cambon, în Paris, apoi unul în 1913, în orașul Deauville, acesta din urmă creând pentru prima oară haine pentru dame.

La acea vreme, orașul Deauville era unul dintre locurile frecventate de persoanele clasei înalte a societății, fapt ce i-a adus lui Chanel popularitatea și clientela de mai târziu.

Aici Coco Chanel reușește să se afirme pentru prima oară în lumea modei. Creațiile sale din acea perioadă sunt considerate o modalitate de „eliberare” a femeilor de sub normele de modă impuse de vreme. Începutul secolului XX a fost marcat de corsete, fuste lungi și crinoline, silueta feminină, cu dantele și perle, fiind pomovată intens de creatorii de piese vetimentare.

Chanel ura acest gen de haine, tocmai de aceea creațiile ei s-au îndreptat spre un altfel de modă. A renunțat la corsete și s-a orientat spre costumele clasice, alcătuite din două piese, cu linii drepte și elegante. A introdus elemente masculine cum ar fi pantalonii și sacourile în garderoba femeilor, creând pentru prima oară un echilibru între cele două instanțe, feminin și masculin. A optat pentru materiale lejere, care au făcut hainele de damă mult mai confortabile și simple, eliminând panglicile, penele și ornamentele inutile. Principala ei sursă de inspirație a fost, pe lângă lumea monarhală, după cum spuneam mai devreme, și uniformele militarilor.

În anul 1918 deschide faimosul magazin de haine de la numărul 31 de pe Rue Cambon, care se afla chiar în inima Parisului. Acest boutique este cel mai faimos dintre toate incintele Chanel, fiind deschis chiar și în prezent. Acum, la mai bine de 100 de ani de când a fost deschis, încă oferă o experiență deosebită clienților săi. Atunci când cumperi un articol vestimentar de pe Rue Cambon 31, punga Channel pe care o primești este neagră, fiind diferită de toate celelalte locații din lume.

 

În 1921 Coco se hotărăște să se lanseze și în industria parfumurilor, așa că angajează un parfumier numit Ernest Beaux, care să-i creeze un miros nemaiîntâlnit până atunci. Așa apare faimosul „Chanel n°5”.

Numele parfumul are o poveste foarte intesantă. Se spune că acest Enest Beaux a creat mai multe variante ale parfumului, pe care le-a numerotat de la 1 la 5, iar Coco a ales cea de-a cincea sticluță, fapt ce a stabilit și denumirea lui.

Este unul dintre cele mai faimoase parfumuri ale tuturor timpurilor, remarcându-se în acea perioadă prin numele său simplu, precum și prin forma dreaptă, neîmpopoțânată a sticlei în care se vindea. Miroul lui este unic, având în componență peste 81 de ingrediente, care l-au făcut în acea peripoadă să șocheze și să se remarce.

În ciuda populaității pe care a înregistrat-o acest parfum, punctul de pomină a fost reprezentat de perioada ce a urmat anilor 50′. Marilyn Monroe, personalitate deosebit de celebră și iubită în acea perioadă a dat un interviu în care a pomenit de „Chanel n°5”. Întrebată despre ce anume preferă să poarte atunci când se duce la culcare, actrița a răspuns că de obicei nu poartă nimic, doar câteva picături de „Chanel n°5”.

În 1925 Chanel creează o altă piesă iconică pentru lumea modei, ci anume rochia neagră, sau „the little black dress” după cum este cunoscută astăzi. Această creație a șocat din nou, deoarece până în acel moment culoarea neagră era una destinată exclusiv înmormântărilor. Coco reușește să o scoată din acest tipar, accesorizându-și rochiile cu perle și elemente care să le confere feminitate și să le facă purtabile în societate.

În anul 1929 creează prima geantă marca Chanel, piesă care se adresa exclusiv persoanelor din înalta societate. Cum întotdeauna a declarat că este interesată în mod deosebit de bani, nu este de mirare că, după ce a atins succesul, nu a căutat niciodată să vândă ceva oamenilor de rând.

Acest model era purtat de dame simplu, fără să aibă un lanț sau toarte, fiind asemănător cu un plic, de dimensiuni mai mici sau mai mari. Ulterior, în februarie 1955, i se adaugă acel lanț auriu atât de cunoscut, poșeta purtând de acum numele „255”, după luna și anul apariției. Acest moment este din nou unul care șochează și revoluționează moda vremii, deoarece până atunci nu era acceptabil ca geanta să fie purtată pe umăr.

Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. în anul 1939, marchează și viața lui Coco Chanel. Alege să-și abandoneze afacerile, își lasă toți angajații pe drumuri și pleacă în Elveția, unde își duce traiul până la finalul războiului.

Deoarece a părpăsit Fanța într-un moment atât de sensibil din punct de vedere istoric, Chanel este acuzată chiar că a colaborat cu naziștii. Acest fapt se datorează nu numai fugii sale, dar și a faptului că în această perioadă tumultoasă ar fi avut o relație cu un ofițer nazist. Legătura cu acest bărbat i-ar fi adus anumite beneficii, lucru pentru care a fost judecată sever mai târziu în viață, fiind acuzată de trădare.

În 1953, la vârsta de 70 de ani, decide să se reîntoarcă în Franța și să își reia activitatea. Francezii nu au iertat-o niciodată pentru fuga din perioada războiului, așa că, după cum era de așteptat, prima ei colecție este un eșec. Nu renunță însă, deoarece creațiile ei înregistrează un adevărat succes pe plan mondial. Datorită acestei popularități, reușește să își restaureze numele și să ridice din nou casa de modă Chanel la renumele din-nainte de război.

Se stinge din viață 17 ani mai târziu, în data de 10 ianuarie 1971. Moare în apartamentul său celebru din Hotelul de lux Ritz din Paris, lăsând moștenire imperiul în modă creat lui Yvonne Dudel, Jean Cazaubon și Philippe Guibourge. Din păcate, ultima ei suflare și-o să singură, fără cineva în jurul său care să o fi iubit cu adevărat. Nu avea familie, prieteni sau un soț iubitor, așa că prețul succesului său a fost plătit în singurătatea din ultimii ani din viață.