Mulți au auzit în copilărie povestea Flautistului care a eliberat un oraș de șobolani ademenindu-i cu muzica sa și, când nu a fost plătit, s-a întors și a făcut același lucru cu copiii localității, care nu au mai fost văzuți niciodată. Însă puțini știu că „basmul” este foarte probabil o poveste adevărată care a avut loc acum peste 700 de ani. Povestea Flautistului este plasată în anul 1284 d.Hr. în orașul Hamelin din Saxonia Inferioară, Germania.
Cea mai veche dovadă că povestea are mari șanse să fie reală sunt vitraliile bisericii din Hamelin, care datează din jurul anului 1300 d.Hr. Vitraliile au fost distruse în 1660, dar scena a fost refăcută pe baza descrierilor: flautistul îmbrăcat multicolor însoțit de mai mulți copii îmbrăcați în alb. De asemenea, în cronica orașului datând din 1384 apare următoarea mențiune: „Au trecut 100 de ani de când au plecat copiii noştri”. Presupusa stradă unde copiii au fost văzuți ultima dată se numește de atunci Bungelosenstrasse („Strada fără tobe”), deoarece nimeni nu are voie să cânte sau să danseze acolo.
Povestea Fraților Grimm
Versiunea scrisă de Frații Grimm a făcut cunoscută povestea în toată lumea:
„Acum mult timp, Hamelnul era în mare primejdie… Într-o zi foarte mulți șoareci au dat năvală mare în oraș. Șoarecii se înmulțiseră în asemenea hal încât nu aveai unde să arunci un ochi fără să dai de rozătoarele sâcâitoare care împânziseră orășelul. Au încercat tot felul de metode pentru a putea scăpa de ei dar nu au reușit. Fie cu otravă, capcane, până și pisicile au obosit, fiindcă nu făceau față șoarecilor. Dar într-o bună zi în oraș a apărut un personaj tare ciudat cu un fluier în mână, unii îi mai spun și cântărețul salvator. El se oferă să îi scape de șoareci în schimbul unei recompense, bineînțeles această recompensă fiind promisă de către primarul orașului.
Omul a scos un fluier și a început deodată să cânte. La auzul cântecului, toți șoarecii s-au târât afară din case și s-au adunat în jurul cântărețului. El a continuat să cânte și, când a crezut că s-au adunat toți, a pornit spre râu. Acolo cântărețul și-a lăsat hainele și a intrat în apă, continuându-și cântecul fermecat. Fiind atrași de muzică, au intrat în apă după el și, cum nu știau să înoate, s-au înecat. Când flautistul a ajuns pe celălalt mal, nu mai era nici un șoarece viu. Tot orașul a petrecut zile în șir, fericiți că au scăpat. Însă, după ce locuitorii s-au văzut scăpați de șoareci, au refuzat să-i dea banii promiși, invocând tot felul de scuze, încât cântărețul a plecat furios și revoltat de toată tărășenia.
Într-o zi de duminică când locuitorii erau la biserică, cântărețul se întoarce în oraș, de data aceasta în haine de vânător, cu o înfățișare înfricoșătoare și purtând pe cap o pălărie verde ciudată. Și-a scos fluierul și cântecul său a început să răsune pe străzile orășelului. Atunci în jurul său s-a adunat o mulțime mare, de data aceasta nu de șoareci ci de copii, băieți și fetițe de la patru ani în sus, printre care și fata cea mare a primarului. Grupul de copii îl urmă pe cântăreț până pe un deal, intrând într-o peșteră unde au dispărut cu toții fără ca nimeni să mai știe de ei”.
Poemul lui Browning
Misterul a ceea ce sa întâmplat cu adevărat cu copiii lui Hamelin nu a fost niciodată rezolvat. Poetul englez Robert Browning, cea mai importantă personalitate a poeziei victoriene, scria în 1845 poemul „Flautistul pestriț din Hamelin. O poveste pentru copii” care se bazează pe o legendă germană din secolul al XII-lea. În finalul poemului este menţionată Transilvania:
„În Transilvania trăiește un trib de oameni străini
Ale căror obiceiuri și haine bizare
Vecinii le atribuie
Străbunilor lor, care au venit dintr-o închisoare subterană
În care au fost ademeniți
Cu mult timp în urmă, într-o ceată mare
Din orașul Hamelin pe pământurile lui Brunswick
Dar cum sau de ce, ei nu înțeleg”.
Carmen Andraș, în lucrarea „Imaginea Transilvaniei în literatura engleză”, spune că este posibil ca povestea care stă la baza acestui poem să fie o legendă germană din secolul al XII-lea privind colonizarea Transilvaniei de către germani. Potrivit legendei, acești copiii au ajuns în Transilvania, ei fiind străbunicii şașilor de azi. O altă legendă, de data aceasta provenită din Ardeal, povestește că fetele şi băieții din Hamelin au ieșit din Peștera Almaș, aflată la 25 de kilometri de satul Micloșoara, în județul Covasna. Însă, Petru Maior, reprezentant de seamă al Școlii Ardelene, a demonstrat, pe baza documentelor istorice, că sașii au ajuns în Transilvania în 1143, deci cu peste un secol înainte de dispariția copiilor din Hamelin. Mai este și interpretare lui Radu Florescu, potrivit căreia „este posibil ca flautistul să fi fost un cavaler teuton care recruta tineri pentru armata care urma să lupte împotriva hoardele mongolilor la sfârșitul secolul al XIII-lea”.
Cruciada Copiilor
Deşi au fost vehiculate mai multe teorii istorice, niciuna nu a fost universal acceptată. Unele teorii se referă la izbucnirea unei epidemii, flautistul fiind o alegorie a morții, iar altele susțin că flautistul a fost reprezentantul unei secte întunecate care i-a ademenit pe copiii în pădurea din apropiere unde au participat la un ritual secret. Una dintre cele mai plauzibile teorii este cea a emigrației, care are la bază ideea că prin secolul al XIII-lea în zona orașului Hamelin primul fiu moștenea pământul familiei, iar restul deveneau iobagi. Se mai spune că micuții din Hamelin ar fi fost recrutați pentru a participa la o nouă Cruciadă a Copiilor și nu ar mai fi revenit niciodată acasă. Flautistul putea fi unul din „săracii rătăcitori”, oameni credincioși care racolau copii pentru cruciadă. Într-o versiune a poveștii acestei cruciade, se spune că micuții, din care puteau face parte și copiii din Hamelin, nu au pus piciorul în Țara Sfântă și ar fi ajuns doar până în Transilvania.
Citeste si
- 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
- 2. Banca Transilvania oferă clienților câștiguri uimitoare. Înscrierile sunt doar până pe 31 iulie! Iată ce trebuie să faci!
