Mawlānā Jalāl ad-Dīn Muhammad Rūmī (1207 – 1273 d.Hr.), cunoscut lumii sub numele de Rumi, a fost un poet, jurist și teolog persan mistic din secolul XIII. A scris peste 65.000 de versuri spirituale care și-au pus amprenta asupra sufismului, dimensiunea mistică a Islamului. Cântecele sale vorbesc despre durerea de a fi separat de Dumnezeu și despre bucuria unirii cu divinitatea. În acest articol, vom oferi detalii despre viața și opera lui Rumi.
Poezia lui Rumi transcede orice naționalitate și etnie, fiind tradus în foarte multe limbi. Lumea persană, din Turcia până în India, îl consideră unul dintre cei mari poeți mistici care au existat. De-a lungul secolelor, a influențat literatura turcă și persană iar versurile sale au ajuns și în Occident. Dragostea pentru divinitate prezentă în poezia sa, l-a făcut pus în rândul celor mai populari și bine vânduți poeți din America. Pe lângă poezia pe care a lăsat-o lumii, Rumi a fondat Ordinul Mevlevi, cunoscut sub numele de „Dervișii rotitori”, o formă de închinare prin dans.
Viața lui Rumi
Rumi s-a născut în 1207 în Balkh, Persia, actualul Afganistan și provenea dintr-o familie de teologi și mistici islamici. Tatăl său, Baha’al’din Valad era un profesor de religie foarte respectat în comunitatea sa. Familia a fost în curând smulsă din confortul căminului, când mongolii au invadat Asia Centrală în perioada 1215-1220. Atunci, tatăl lui Rumi și-a luat familia și câțiva discipoli și a pornit spre vest. În drum spre Anatolia, Rumi l-a cunoscut pe Attar, poet mistic persan din orașul Nishapur. Recunoscând forța spirituală a lui Rumi, Attar s-a uitat la tatăl care mergea înaintea fiului și a spus: „Uite o mare urmată de un ocean”. Apoi i-a dăruit Asrarnama, o carte despre înlănțuirea sufletului în dorințele lumii materiale. Întâlnirea cu Attar l-a influențat foarte mult pe Rumi, atunci în vârstă de 18 ani.
Tatăl lui Rumi și restul familiei au pornit din Nishapur spre Bagdad, întâlnind mulți cărturari și sufiți (practicanți ai sufismului). Apoi s-au îndreptat spre Hejaz și au mers în pelerinaj la Mecca. După călătorie, familia ajunge în Asia Mică și se stabilește în Konya, Anatolia, sub Imperiul Selgiuc (Turcia de astăzi). Tatăl lui Rumi devine conducătorul unei madrase (școală religioasă), iar după moartea lui, este succedat de fiul său, pe atunci în vârstă de 25 de ani. Syed Burhanuddin Mahaqqiq, unul dintre elevii lui Baha’al’din, îl intruiește pe Rumi în religie și mistică, după doctrinele tatălui său.
Întâlnirea cu ghidul spiritual
Rumi practică sufismul timp de nouă ani ca elev al lui Burhanuddin, până la moartea acestuia din 1240. Tot în această perioadă, petrece patru ani la Damasc. Rumi devine faimos în Konya, se căsătorește, are copii și adună mulți discipoli. Pe atunci, Rumi nu-și dorea să devină poet și spunea: „Pentru Allah, nu-mi pasă de poezie și nu este nimic mai rău în ochii mei decât asta.” Între timp, viața lui Rumi s-a schimbat după întâlnirea cu profesorul Shams al-Din din Tabriz, la sfârșitul toamnei lui 1244.
Shams l-a educat pe Rumi într-un fel deosebit. Odată, l-a întrerupt în mijlocul unei prelegeri și i-a aruncat cărțile într-un bazin cu apă. Altădată, i-a aruncat cărțile în foc sau i-a pus o întrebare simplă, la care Rumi nu a știut să răspundă. În acest fel, Shams voia să-l învețe pe Rumi un lucru: cunoașterea și învățarea din cărți este limitată. Singura care duce la adevărata iluminare este căutarea iubirii divine. Rumi petrece șase luni cu Shams, învață misterele Absolutului și suferă o transformare vizibilă pentru apropiații săi. Fiul lui Rumi spune: „După întâlnirea cu Shams, tatăl meu a dansat toată ziua și a cântat toată noaptea. Savantul a devenit poet iar ascetul s-a îmbătat de dragoste.” Rumi avea 37 de ani când și-a schimbat modul sobru de gândire. A devenit adept al sufismului iar din acest extaz au început să curgă versurile.
Poezia și iubirea divină
După moartea lui Shams, dragostea și durerea lui Rumi s-au transformat în muzică, dans și poezie. Versurile lui Rumi sunt mistice și exprimă dorul de Dumnezeu. Cele mai importante texte sunt: „Divan-i Shams-i Tabrizi”, „Rubaiyat” și „Masnavi-ye Manavi” (Cuplete spirituale), un poem în șase volume, considerat al doilea ca importanță după Coran, în lumea sufismului. Masnavi mai este numit și Coranul persan. „Divan-i Shams-i Tabrizi” (Operele lui Shams din Tabriz) cuprinde 40.000 de versuri și a fost scris în onoarea celui care i-a schimbat viața. Shams ar fi fost omorât de discipolii lui Rumi, care erau geloși pe relația lor de prietenie. Poezia lui Rumi este împărțită în: catrene (rubaiyat), ode (ghazal), discursuri, scrisori și șase predici. Scrierile lui Rumi se bazează pe dorul său de unire cu Dumnezeu, exprimând o iubire extatică pe care o simte în prezența lui Allah. Rumi spune că limbajul omenesc este o modalitate limitată de a exprima întâlnirea cu divinitatea, însă poate urmări umbra iubirii divine.
„Cineva a întrebat: Ce este dragostea?
I-am răspuns: Nu mă întreba despre aceste semnificații –
Când vei deveni ca mine, vei ști;
Când te va chema, îi vei spune povestea.
Ce înseamnă să fii îndrăgostit? Să ai o sete perfectă.
Așa că permiteți-mi să explic apa vieții.”
În viziunea lui Rumi, dragostea este motivul pentru care Dumnezeu a creat Cosmosul. Iubirea lui Dumnezeu este cea care susține Universul iar pe măsură ce El continuă să iubească, Universul crește și se schimbă (expansiune). Rumi crede că uniunea sexuală este o exprimare a iubirii divine, care dorește să extindă și mai mult Universul. El consideră că dragostea pe care o purtăm oamenilor și obiectelor, este de fapt o reflectare a iubirii pentru Dumnezeu, deci o distragere a atenției de la adevăr. Când oamenii mor, îl văd pe Dumnezeu fără aceste văluri ale iluziei și își dau seama că obiectul dorinței lor era de fapt Regele Etern.
Ordinul Mevlevi
Rumi folosește anumite metafore și simboluri pentru a reprezenta divinitatea în poezia sa. Vinul și beția simbolizează misticii care se îmbată de dragostea divină, privighetoarea simbolizează sufletul omenesc, trandafirul dezvăluie frumusețea perfectă a lui Dumnezeu, iarnă reprezintă sufletul separat de El iar soarele simbolizează profesorul sau ghidul spiritual (numele lui Shams înseamnă „soare”). Rumi credea că se poate ajunge la Dumnezeu prin poezie, muzică și dans. Aceste idei au dus la fondarea Ordinului Mevlevi sau „Dervișii rotitori” care practică „Sema”, dansul sacru. Sema este o călătorie spirituală către „Perfect”. Ne întoarcem către adevăr, creștem prin iubire, abandonăm ego-ul, găsim adevărul și ajungem la perfecțiune. Apoi ne întoarcem din călătorie mai maturi, iubind și servind întreaga creație fără a discrimina religii, rase, națiuni și clase.
„Naționalitatea iubirii este separată de toate celelalte religii,
Religia și naționalitatea iubirii este Dumnezeu
Cauza iubirii este separată de toate celelalte cauze
Dragostea este astrolabul misterelor lui Dumnezeu.”
Shams dispare în mod misterios la 18 luni după întâlnirea cu Rumi. Se spune că Rumi a inventat dansul dervișilor pentru a simboliza căutarea lui Shams. Discipolii poetului au început să practice și ei dansul circular iar Ordinul Mevlevi fondat de Rumi a devenit cunoscut ca „Dervișii rotitori”. În această căutare pe sunete de tobă, Rumi și-a depășit limitele corpului și contiinta rațională, realizând că Dumenzeu este totul. Pe măsură ce creștea intensitatea dansului, Rumi spunea versuri despre divinitate și univers, care erau notate imediat de către discipolii săi. Rotirea simbolizează dansul cosmic prin care a fost creată lumea, susținut de muzica iubirii.
Moartea
Poetul Rumi moare la 17 decembrie 1273, în Konya. Își află odihna veșnică alături de tatăl său, unde discipolii au ridicat un altar. Mausoleul Mevlana a fost construit în secolul XIII și cuprinde: moschee, locuințe pentru derviși, școală și sală de dans. Acest loc binecuvântat continuă să atragă pelerini din toată lumea.
Mausoleul Mevlana
