Celebrități

Povestea stranie a morții lui Beethoven. Secretul a fost descoperit datorită unei șuvițe din părul său

Povestea stranie a părului lui Beethoven

Anton Halm a fost un celebru pianist al secolului al XIX-lea, contemporan cu Ludwig van Beethoven . Bărbatul și-a dorit ca marele compozitor să-i dea soției sale, Maria, un cadou special, care ar fi constat în orice i-ar fi cerut ea. Pianistul știa exact care era dorința partenerei sale: o șuviță din părul de culoarea granitului al lui Ludwig van Beethoven.

Acesta a fost primul pas în deslușirea uneia dintre cele mai mari enigme a lumii: care a fost boala care i-a răpit geniului cel mai de preț simț – auzul.

Celebritatea părului lui Ludwig van Beethoven

În anul 1826, Halm a trimis solicitarea soției sale prin intermediul unui prietenului de-ai lui Beethoven, violonistul Karl Holz. Câteva zile mai târziu, dorința Mariei a fost îndeplinită: se crede că Holz a venit cu darul dorit,  și anume un mic mănunchi de păr.

Totuși, nu a fost nimic așa cum părea inițial. Halm lucra în acel moment la un aranjament pentru pian pentru Beethoven, iar în momentul în care l-a vizitat pe compozitor a făcut o descoperire surpinzătoare.

Cu o „expresie înfricoșătoare” Beethoven a declarat:

„Ați fost înșelați cu privire la această șuviță de păr. Luați seamă la aceste creaturi cumplite de care sunt înconjurat, căci oamenii respectabili ar trebui să fie rușinați de ele. Ți s-a dat părul unei capre.”

Așadar, șuvița primită de Maria aparținea, de fapt, unei capre misterioase. Părul cărei capre, însă, rămâne un mister.

În acel moment, Beethoven a luat frâiele acestei probleme în propriile sale mâini (și foarfece). Compozitorul a luat o foarfecă, apoi și-a tăiat singur o șuviță de păr pe care i-a oferit-o lui Anton Halm. Astfel, în cele din urmă, Maria și-a primit marele său cadou.

„Mi-a dat o foaie de hârtie care conținea o cantitate considerabilă de păr, pe care și-l tăiase el însuși”, mărturisește Halm.

Din câte se pare, suvița de păr a rămas în posesia familiei Halm pentrumulți ani, iar apoi a ajuns la unul dintre elevii pianistului.

Apariția buclelor beethoveniene în cadrul unei licitații este o raritate – chiar dacă există situații asemănătoare și ele la rândul lor notabile. În vara anului 2017, Sotheby’s London a vândut o șuviță din părul lui Lord Nelson, care era din colecția unuia dintre colegii săi (în timp ce zăcea pe patul de moarte, eroul lui Trafalgar a cerut să i se taie părul și să-i fie oferit Emmei Hamilton).

În secolele XVIII și XIX. Sotheby’s a vândut relicve care veneau de pe patul de moarte de la alți mari compozitori, inclusiv Chopin și Mozart, împreună cu mici fragmente de la designerul William Morris și poetul Lord Byron.

În exilul său pe Sfânta Elena, împăratul Napoleon a oferit din părul său o șuviță de 10 cm unui ofițer englez. Acest dar neobișnuit a fost oferit la cina la care fusese invitat de familia acestuia.

Dintre toate însă, părul lui Beethoven s-a dovedit deosebit de popular. Impresionantele sale bucle gri au fost la mare căutare, căci erau un fel de bijuterie la modă, așa cum remarcă autorul Russell Martin în Beethoven’s Hair , un studiul din anul 2001 despre acest curios fenomen colectiv.

 „Părul său răvășit fusese ceea ce îl caracteriza cel mai bine. A fost o metaforă cumva pentru poziția sa excentrică, imprevizibilitatea sa totală, puterea sa artistică uimitoare”, scrie Martin.

Cauza decesului lui Beethoven

Cauza morții marelui compozitor Ludwig van Beethoven ne-a fost oferită ulterior de un raport al autopsiei sale și un raport toxicologic al părului său. Boala care i-a adus sfârșitul a fost drept simptome icter, ascită, edem la încheieturi și dureri abdominale.

Datele despre autopsie indică faptul că Beethoven a avut ciroză hepatică și probabil, de asemenea, necroză papilară renală, pancreatită. Se crede că a suferit chiar și de diabet zaharat. Stilul său de viață cel puțin în ultimul deceniu al vieții sale a indicat că a consumat alcool în mod excesiv (cantități mari de vin).

Alcoolul a fost, de departe, cea mai frecvent întâlnită cauză a cirozei în acea perioadă. Analiza toxicologică a părului său a arătat că nivelul de plumb din organismul său a fost foarte ridicat. În secolele al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, plumbul a fost adăugat ilegal în vinul mai ieftin ca îndulcitor ieftin, dar și pentru a-i conferi un anume iz de prospețime. Practic, plumbul era folosit pe post de conservator și îndulcitor.

Aceste descoperiri sugerează cu tărie că insuficiența hepatică secundară apărută în cadrul cirozei alcoolice, asociată cu peritonita bacteriană spontană din faza terminală, a fost cauza decesului său.

Acest lucru a  creat complicații în etapele finale ale bolii, apărute pe fondul insuficienței renale. Dacă prezența plumbului endogen ar fi fost verificată prin analiza rămășițelor scheletice ale lui Beethoven, s-ar fi descoperit mult mai repede faptul că plumbul a fost prezent în vinul pe care l-a consumat. Intoxicația cu plumb poate explica unele dintre simptomele sale de la sfârșitul vieții. Există puține dovezi clinice sau rapoarte de autopsie care să confirme speculația faptului că Beethoven a suferit de sifilis.