Literatură

Ramona Păunescu, Evoluții politice ale maternității. Perspective feministe

Ramona-Paunescu-Evolutii-politice-ale-maternitatii.-Perspective-feministe

Cartea Ramonei Păunescu, Evoluții politice ale maternității. Perspective feministe Editura Polirom, 2012 într-adevăr oferă o etalare amplă a ideologiilor feministe şi non-feministe de-a lungul timpului. De la conceptul de maternitate în Evul Mediu la mişcările feministe franceze ale secolului XVIII, ringul Rousseau-Wollstonecraft, Simone de Beauvoir, Sofia Nădejde, Alice Voinescu, Dunca-Schiau, Ficşinescu, George Barițiu, Alexandrina Cantacuzino, Ella Negruzzi, şi până la Mihaela Miroiu, Moira Gatens, România a cunoscut multiple modificări ale legilor în ce priveşte maternitatea, şi statutul femeii.

Privind în afara sferei româneşti, cel mai şocant a fost să aflu că Olympe de Gouges, participantă activă la Revoluția Franceză, care concepe o Declarație a Drepturilor Femeii şi ale Cetățeniei, a fost ghilotinată în 1793 pentru că „a uitat virtuțile care îi stau bine unei femei”. „Inițiativa lui de Gouges corespunde cu ceea ce am numi astăzi fundamentarea unei inițiative de politică publică în domeniul maternității. Inițiativa ei:

– identifică grupuri țintă ( mamele necăsătorite şi sărace ).
– analizează situația vremii respective în privința maternității ;
– propune ameliorări ale situației acestora ( stabilind astfel obiective precise ) prin implicarea statului în susținerea femeilor din această categorie.

-Şi nu în ultimul rând – Dreptul femeilor la exprimare liberă este esențial, spune Olympe de Gouges, deoarece, în absența lui, femeile nu au nici posibilitatea, nici puterea de a-i obliga pe tați să-şi îndeplinească îndatoririle față de copii” pp. 41-42

Evoluții politice ale maternității. Perspective feministe este o carte care demonstrează încă o dată conform sloganului politic feminist, care se regăseşte chiar în interior „Personalul este politic”, că nu în zadar Decretul 770/ 01.11.1966 inițiat de Nicolae Ceauşescu marchează o dată neagră în istoria României. Aşa zişii decreței, copii nedoriți, chinuitoarea relație de cuplu în lipsă de contracepție, inevitabilele discuții care apăreau în cuplu din cauza intimității la chinuitorul gând de a nu avea din nou încă un copil nedorit, cum spune mama intervievată M.V. care descrie cum şi-a provocat singură în casă un avort, introducându-şi sonda, în aceeaşi casă cu figurile masculine, trebuie să fi existat o reacție de respingere a genului masculin de către genul feminin condamnat să sufere în tăcere naşteri cu travalii la limita dintre viață şi moarte, avorturi riscante „Orice viață de cuplu cere o anumită libertate. Ca să stai mereu cu teama că rămâi însărcinată, viața asta de cuplu se duce dracului. Nu mai există o armonie. Când vrea unul, nu vrea ălălalt, când vrea ălălalt, nu se poate și așa mai departe…deci asta în general provoacă discuții.”(p.153)

Să tratăm cu seriozitate conceptul de maternitate şi toate teoriile din jurul acestuia, pentru că este de departe unul dintre cele mai importante subiecte ale omenirii şi poate constitui un izvor de subjugare a unui gen față de celălalt, „Vreau un copil cu tine”, poate adesea constitui punctul de plecare pentru o ruinare a vieții ambilor parteneri, atunci când maternitatea este înțeleseasă ca un fel de cadou ocazional.„Nivelul de maturitate pe care mișcarea feministă din Roomânia îl atinsese la începutul anilor 1940 era comparabil cu cel al altor mișcări feministe din Europa. Maturitatea mișcării feministe din România este demonstrată și de gradul de adaptabilitate la problemele generate de război, precum și de acțiunile propriu-zise propuse și realizate. Venirea la putere a regimului comunist a dizolvat această mișcare, punând capăt unor acțiuni, programe, organizații și asociații constituite cu eforturile unui număr impresionant de femei.”(pp.153-154)

Despre naștere formulează Miller câteva idei și pe care trebuie să le redăm ca pe un awakening în acest cadru, poate nu ne-am gândit niciodată la spitale și cadrele medicale ca la niște organe de control în fapt dincolo de asistare: „Pentru spitale și medici, baby-boom reprezintă confirmarea puterii. Cunoașterea validate prin autoritate (authoritative knowledge), fie că este sau nu corectă, este cea care contează (Miller, Tina, Making sense of motherhood. A narrative approach, Cambridge University Press, 2005, p.43). Cunoștințele femeilor despre propriul corp, indiferent de consistența lor, au validitate mai mica și sunt mai puțin relevante decât cele ale autorității epistemice. Puterea medical se manifestă prin controlul public al tuturor nașterilor și conduce la noi definiții sociale ale maternității și paternității (Miller, 2005, p.43).

Nașterea în sine este o problem tabu, nediscutată înainte ca femeia să aibă copiii și în mentul în care rămâne însărcinată tăcerea e încă păstrată până la naștere, vorbim despre atmosfera general românească, a unui mental colectiv îngropat în frici sucombând orice tentativă de discuție despre aceasta, cel mult glume cu tentă sexuală, populare, pentru că sarcina face link direct la concepere pentru care e nevoie de copulare. Problema luată într-un râs general e aceeași problemă a sarcinilor nedorite, a sarcinilor pe  care femeile nu sunt pregătite să le îndure, de asemenea o problem tratată cu superficialitate și despre care nu se vorbește. „În 1950, descoperirile medicale aduc în prim-plan un nou concept, cel al nașterii fără dureri. Acesta avea să redea femeilor aflate în travaliu o parte de  responsabilitate și de demnitate. Atât în cazul modelului britanic (promovat de medical Grantly Dick Read), cât și în cazul celui sovietic, reținerile privind aplicarea noilor tehnologii au fost foarte mari până în 1956, când a avut loc aprobarea oficială din partea papei pentru folosirea acestor metode. Cunoașterea validată prin autoritate era încă cenzurată în practică de etica medical dominate de concepția catolică.” (p.61)

Evoluții politice ale maternității. Perspective feministe este cartea care propune în România o nouă temă de cercetare, corpul femeii de exploatat, cum tratăm exploatarea totuși în prezent din punct de vedere ideologic? Cum ne raportăm la ceva despre care nu vorbim? Ramona Păunescu a fost cea care a dat startul, putem continua de la ideile ei. Ce fel de problemă este maternitatea? Una esențială. Femeile sunt purtătoarele și născătoarele umanității, este acest aspect important? Să reflectăm.

Cartea Evoluții politice ale maternității. Perspective feministe poate fi comandată aici!