Home > Cultură > Istorie > Răspândirea unei religii: cum a ajuns budismul în Tibet
Cultură Istorie

Răspândirea unei religii: cum a ajuns budismul în Tibet

Răspândirea unei religii: cum a ajuns budismul în Tibet

Istoria Bengalului, regiune din India, datează de mii de ani. Această istorie conține cele mai frumoase legende ale Indiei: Ramayana si Mahabharata. În trecut, budiștii bengalezi au susținut budismul si au răspândit această religie în toată Asia. În secolele VII-VIII d.Hr., Bengalul devenise centrul budismului dar și un element important în evoluția budismului tibetan.

Oamenii din Bengalul de Vest vorbesc o limbă care se numește Bangla sau Bengali. Bangla este o limbă indo-europeană, folosită și de oamenii din Bangladesh. Vorbitorii acestei limbi sunt cunoscuți sub numele de bengalezi. Înainte, Bengalul de Vest si Bangladeshul faceau parte din Președinția Marelui Bengal, regiune care aparținea Imperiului Britanic din India. În 1947, Bengalul a fost împărțit în două regiuni: Bengalul de Vest și Bengalul de Est, cunoscut până în 1971 ca Pakistanul de Est.

Istoria vechiului Bengal

În Antichitate, Bengalul era cunoscut pentru regatele sale care dețineau multă putere. Cel mai vechi este Vanga, un regat semilegendar. Celelalte regate ale Indiei sunt: Gangaridae, Pundravardhana, Samtata, Harikela și Gauda. Având Himalaya la nord și Golful Bengal la sud, Bengalul și râurile sale ofereau un paradis al pământurilor fertile. Fiind o regiune prosperă, locuită de oameni plini de bunătate, pe pământurile Bengalului s-au născut mulți lideri spirituali și filozofi.

Templul Kantaji din Bangladesh, un templu hindus târziu care a jucat un rol important în budism

După încheierea perioadei vedice, o perioadă msterioasă dar foarte influentă, Bengalul a făcut parte din multe imperii puternice. Acestea sunt următoarele: Dinastia Haryanka (VI-V î.Hr.), Nanda (IV î.Hr.), Maurya (IV-II î.Hr.) și Imperiul Gupta (III-V d.Hr.). Vedele sunt cele mai vechi scripturi ale hinduismului din care, ulterior, s-a dezvoltat budismul.  După Imperiul Gupta, regele Shashanka (VII d.Hr.) a stabilit o nouă perioadă care a transformat Bengalul într-o regiune unică.

Regele era hindus și nu tolera alte religii, fiind un rival al regelui Harsha care domnea la nord-vest de Bengal. După moartea regelui Shashanka, regatul său a fost condus de regele Harsha iar mai târziu s-a scindat. Perioada de după Shashanka este una întunecată pentru că domnea haosul. În 750 d.Hr., atunci când Gopala a urat pe tron cu ajutorul liderilor locali, ordinea a fost restabilită.

Răspândirea budismului

Gopala a fost un conducător înțelept și a pus bazele Imperiului Pala (pala înseamnă protector). După Gopala, au urmat regii Dharmapala și Devapala care i-au continuat misiunea. Cei trei indieni antici erau adepții budismului și promovau filozofia acestei religii pe scară largă. Au construit mânăstiri, au încurajat discuțiile libere și i-au îndrumat pe străinii care veneau să studieze textele sacre.

Dharmapala și Devapala au construit multe școli și universități, Nalanda și Vikramshila fiind cele mai importante. Așa au apărut școlile budismului Mahayana și Vajrayana (budismul tantric). Budismul tibetan s-a dezvoltat ca o ramură a celor două. În secolul VIII d.Hr., s-au născut multe personalități budiste. Legendarul mistic indian Guru Padmasambhava (Guru Rinpoche) a ajuns în Tibet în secolul VIII d.Hr., fiind invitat de regele Trisong Detsen. Guru Rimpoche a introdus budismul tantric în Tibet și a construit acolo prima mânăstire budistă.

Padmasambhava (Guru Rinpoche)

Maeștri spirituali

În anul 988 d.Hr., un indian bengalez pe nume Tilopa, care avea origini nobile (prinț), a plecat de acasă și a început să rătăcească prin India, dorind să se ilumineze. S-a stabilit în Nepal și a experimentat starea de iluminare (nirvana-starea supremă de eliberare) în timp ce era discipolul unui maestru spiritual. Există legende care spun că iluminarea lui Tilopa a fost un dar direct din partea divinității. Tilopa înseamnă “cel care face tahini”(pastă de susan) pentru că la un moment dat, cel care avea să devină un important sfânt budist, a trăit din măcinarea semințelor de susan.

Apoi, Tilopa a primit un discipol cunoscut sub numele de Naropa, născut și el într-o familie regală din Bengal. Numele lui real era Samantabhadra sau Abhayakirti. Naropa a renunțat la casă și la soție și s-a întors să-și termine studiile pe care le începuse în tinerețe și să devină călugăr budist. A ajuns la Universitatea Nalanda unde a studiat diverse materii. Naropa a devenit cel mai mare savant al universității.

Naropa și Tilopa

A avut o revelație și a pornit în căutarea lui Tilopa pe care nu l-a putut recunoaște de la început. Tilopa i-a dat 12 sarcini grele și 12 sarcini mai ușoare pentru a ajunge la iluminare. Naropa a fost perseverent și a trecut prin această inițiere. El va transmite mai departe discipolilor săi aceste învățături. Printre ei se afla studentul Marpa, care a obținut iluminarea. După terminarea studiilor, Naropa l-a trimis în Tibet pentru a răspândi budismul.

Astăzi, Naropa este venerat în Tibet și este figura centrală a școlii Kagyu. Atisha a fost unul dintre cei mai mari maeștri ai budismului timpuriu și contemporan cu Naropa. El a răspândit un mesaj de pace și non-violență în Tibet și nu numai. S-a născut în Vikrampur (Bangladesh) și avea origine regală. Fiind foarte înzestrat din copilărie, Atisha deținea cunoștințe de astronomie, logică, meditație, literatură, gramatică și arte.

A devenit călugăr și a primit o educație budistă clasică de la profesori necunoscuți. A continuat să studieze budismul, ajungând o figură importantă. A învins în dezbateri liderii altor religii și a primit mai multe mânăstiri în grijă. În secolul XI, Atisha a ajuns în Sumatra și a rămas acolo 12 ani. A studiat cu diferiți maeștri și s-a întors în India, fiind pus la conducerea Universității Vikramshila.

Atisha

Un mesager trimis de regele Tibetului a venit la universitate si l-a rugat pe Atisha să meargă și să ajute oamenii din Tibet cu învățăturile sale. Acolo a reușit să atragă mulți adepți. În mânăstirile din Tibet, este ridicat la rangul celui de-al doilea Buddha. Se crede că Atisha a murit pe meleagurile Tibetului, fiind înmormântat lângă capitala Lhasa. Scrierile sale au inspirat generații întregi de practicanți ai budismului.