Home > Cultură > Istorie > Războiul dintre Japonia și Rusia – cel care a pus bazele conflictelor din perioada celor două Războaie Mondiale
Cultură Istorie

Războiul dintre Japonia și Rusia – cel care a pus bazele conflictelor din perioada celor două Războaie Mondiale

Războiul dintre Japonia și Rusia - cel care a pus bazele conflictelor din perioada celor două războaie mondiale

Războiul ruso-japonez a avut loc în perioada 1904-1905, între Imperiul Rus (condus de Nicolae al II- lea) și Imperiul Japonez (condus de Împăratul Meiji cunoscut și ca Meiji cel Mare). Conflictul a izbucnit datorită ambițiilor imperialiste de ambele părți, fiecare imperiu în parte dorind să anexeze Manciuria și Coreea. Rușii doreau să își extindă granițele până la întâlnirea cu o apă care să nu înghețe, japonezii doreau să se pună la adăpost față de tendința rusă de a anexa alte teritorii. Printre alte consecințe, acest război a pus și bazele Primului Război Mondial.

Europa versus Imperiul Japonez

Primele mișcări expansioniste, din partea Imperiului Japonez, sunt atestate cu un deceniu înainte de izbucnirea războiului cu rușii din 1904, în anul 1894. China avea de suferit de aproape un secol de pe urma mai multor „umilințe” la care a fost supusă. Toate ambițiile puterilor imperiale occidentale au surpat treptat prestigiul dinastiei Qing. Cu timpul cordonul de siguranță al Chinei, privind protecția împotriva puterilor occidentale, a fost slăbit. Asupra Chinei s-au exercitat mai multe presiuni din partea marilor puteri europene, care și-au manifestat controlul și influența asupra piețelor economice profitabile chineze. Acestea, până la Dinastia Qing, fuseseră inaccesibile Occidentului.

Războiul dintre Japonia și Rusia - cel care a pus bazele conflictelor din perioada celor două războaie mondiale

Sursa foto: wondriumdaily.com – Împăratul Qianlong din Dinastia Qing

Accesul în piața din China ajunsese atât de mare încât, mai multe puteri europene, aveau dreptul să „închirieze” orașe sau chiar regiuni întregi de pe teritoriul chinez. În tot acest timp Imperiul Japonez s-a reorientat, încercând să capete accesul pe piețele și în porturile altor țări. Astfel, ca o prelungire a extinderii influenței japoneze, Coreea devine un obiectiv, aflată pe atunci încă sub influența chineză, al cărei imperiu, deși slăbit, încă reprezenta un adversar de temut.

Primul război chino-japonez s-a încheiat cu o umilitoare înfrângere a Chinei, oferindu-i astfel Japoniei ocazia de a-și stabili o nouă poziție, fiind acum cea mai mare putere regională. În urma conflictului Taiwan devine primul teritoriu anexat de Japonia, în același timp Coreea intră în sfera sa de influență, devenind un teritoriu mult mai ușor de integrat. De asemenea, victoria trebuia să îi permită Japoniei să anexez peninsula Liaodong, un obiectiv ce nu a fost atins pe baza intervenției Rusiei, ajutată de către Germania și Franța.

O intervenție ce a forțat Japonia să renunțe la toate pretențiile sale expansioniste asupra zonei, fiind forțată să elibereze noile colonii europene de pe teritoriul chinez. Zone unde Rusia își va manifesta influența după numai 5 ani de la încheierea acestui conflict, culmea puterii ruse pe teritoriul chinez este atinsă prin înființarea Portului Arthur din Liaodong. Prin urmare, intervenția rușilor deja restrânge raza expansionistă a Epocii Meiji.

Războiul dintre Japonia și Rusia (1904-1905)

Japonia a văzut în Rusia un inamic datorită politicii sale expansioniste, așa că propune Rusiei să îi recunoască dominația asupra Coreei, la schimb pentru recunoașterea dominației ruse asupra Manciuriei, dar, rușii, refuză, propunând să existe un teritoriu neutru între granițele lor. Astfel, teritoriul coreean de la nord de paralela 39 ar fi trebuit să fie un teritoriu tampon între cele două mari puteri imperialiste. Imperiul Japonez refuză propunerea rușilor și intră în război împotriva Imperiului Țarist, începând ostilitățile în data de 9 februarie 1904, printr-un atac surpriză împotriva Flotei Ruse din Pacific la Port Arthur, China.

Războiul dintre Imperiul Rus și Imperiul Japonez a constat în două mari conflicte militare: Bătălia din Portul Arthur și Bătălia de la Liaodong. În Bătălia din Portul Arthur a constat în atacul Marinei Imperiale Japoneze împotriva Flotei Ruse din Orientul Îndepărtat din Portul Arthur. Sub conducerea amiralului Togo Heihachiro, armata japoneză trimite nave torpiloare pentru a ataca navele rusești, astfel distrugând trei dintre cele mai importante nave rusești: Tsesarevich, Retvizan și Pallada.

Războiul dintre Japonia și Rusia - cel care a pus bazele conflictelor din perioada celor două războaie mondiale

Sursa: britannica

A doua zi, după acest atac, începe Bătălia din Portul Arthur, în mod surprinzător, rușii, acționează precaut, în ciuda faptului că în urma acestui atac surpriză mare parte dintre navele rusești au rămas intacte. Rușii au înțeles capacitatea extraordinară a japonezilor de a duce lupte pe mare, motiv pentru care nu s-au avântat în larg. Navele care au făcut față atacului japonez tot nu au scăpat nevătămate. În data de 12 aprilie 1904, navele de luptă Petropavlovsk și Pobeda au putut să părăsească Portul Arthur.

Însă nu au reușit să scape de amenințarea distrugerii lor, lovind niște mine imediat după ce au ieșit în larg. Nava Petropavlovsk s-a scufundat, pe când Pobeda s-a întors foarte avariată în port. Armata rusă a făcut față acestor bombardamente și atacuri surpriză necruțătoare, reușind să își ia revanșa prin mai multe atacuri ce au destabilizat armata japoneză și chiar avariat mai multe nave de luptă nipone. Reușite notabile care, însă, nu au stăvilit avântul japonez, rămânând încă o putere importantă din Portul Arthur, armata japoneză continuând atacul cu aceeași intensitate devastatoare.

Bătălia de la Liaodong a reprezentat o revenire a armatei japoneze care a avut de suferit după urma atacurilor și luptelor purtate pe uscat. Aceștia s-au repliat datorită persistenței lor, astfel forțele armate rusești trimise în ajutorul celor din Port Arthur au fost învinse în bătălia de la Liaodong. Odată câștigat teritoriul acesta, japonezii, s-au angrenat în atacuri distrugătoare asupra navelor rusești. Armata niponă a atacat de pe uscat navele rusești acostate în golf cu ajutorul tunurilor. Până la sfârșitul anului 1904 marina japoneză a scufundat toate navele flotei rusești din Pacific.

Încheierea Războiului ruso-japonez

Pentru ca Japonia să se impună ca putere greu de învins a fost nevoie de alte bătălii (care au însemnat pierderi importante de vieți omenești și multe resurse cheltuite): Bătălia de la Râul Yalu, Bătălia de la Marea Galbenă, Redislocarea Flotei Baltice, Campania din 1905, Bătălia de la Sandepu, Bătălia de la Mukden și Bătălia din strâmtoarea Tsushima. A fost o victorie deloc primită ca atare, fiind considerată mai mult o lipsă de respect, japonezii s-au simțit cumva trași pe sfoară. Un sentiment de regret a cuprins întregul popor, o dezamăgire ce a contribuit la dorința acestora de reafirmare în Primul Război Mondial.

În Bătălia de la Mukden, japonezii, obțin o victorie importantă, dar cu un cost foarte crescut, armata sa fiind serios decimată, cu un efort susținut, marina niponă, câștigă războiul. Apoi, amenințarea rusă nu dispăruse, armata rusească primise întăriri, Flota Baltică sosind în luna mai a anului 1905. Dar care, după o călătorie de 20.000 de mile (o distanță enormă pentru acele timpuri), mai avea de înfruntat alte pericole, fiind nevoită să navigheze în Marea Japoniei pentru a ajunge în Port Arthur, o destinație inaccesibilă lor.

Războiul dintre Japonia și Rusia - cel care a pus bazele conflictelor din perioada celor două războaie mondiale

Sursa: historyarchive.org

Japonezii descoperă navele rusești pentru că navele care ofereau ajutor (nave spital) celor răniți au aprins luminile noaptea. Așa că, din nou, sub conducerea amiralului Heihachiro, marina niponă formează o blocadă între navele rusești și Vladivostok, unde ar fi trebuit să ajungă. Astfel se declanșează Bătălia din strâmtoarea Tsushima din data de 27 mai 1905. În timpul acestei bătălii, rușii pierd peste 5 000 de oameni și 8 nave. După această înfrângere cruntă, rușii sunt obligați să accepte capitularea și un acord de pace.

Războiul ruso-japonez sau „Războiul Mondial 0”

Analizele marilor războaie din secolul al XX- lea (Primul și al Doilea Război Mondial) sugerează că la baza acestora s-ar afla războiul ruso-japonez. Despre cel e-al Doilea Război mondial s-a spus și scrise de nenumărate ori că este de fapt o repercusiune a Primului Război Mondial. Prin urmare, trebuie să urmărim acum consecințele războiului ruso-japonez care au contribuit la declanșarea Primului Război Mondial. Consecințele acestui conflict dus de Rusia, alături de Germania și Franța, s-au simțit încă din 1905, când a fost tras ultimul foc de armă.

Mai multe probleme ale acestui conflict ruso-japonez s-au transferat în Primul Război Mondial, o perspectivă propusă pe baza a distanței mici de timp atât dintre cele două conflicte (Marele Război s-a declanșat în 1914). Japonia intră în Primul Război Mondial alături de Puterile Antantei (din care mai făceau parte Franța, Imperiul Rus, Imperiul Britanic, Italia și S.U.A.), cu scopul de a-și extinde din nou sfera de influență asupra Chinei. Pe lângă asta, după victoria din 1905 a dorit să își stabilească la nivel mondial statutul de mare putere geopolitică.

Războiul ruso-japonez - cel care a pus bazele conflictelor din perioada celor două războaie mondiale

Sursa: NBC News

Ambițiile celor două popoare, atât rus cât și japonez, au condus la revoluții interne, războiul a necesitat sume mari, ambele părți au avut pierderi însemnate. Poporul japonez nu a fost mulțumit de datele armistițiului dintre cele două mari imperii, așa că tratatul de la Portsmouth din 5 septembrie 1905, propus sub îndrumarea președintelui american Theodore Roosevelt (care a primit și Premiul Nobel pentru Pace pentru recompensarea eforturilor sale diplomatice). Victoria Japoniei, asupra uneia dintre cele mai mari puteri occidentale, a fost un fel de semn de alarmă, faptul că o putere ne-europeană, prin urmare „ne colonizatoare” însemna apusul marilor imperii occidentale.

Surse online:

Recomandări autor