Reformele Taika se referă la inovațiile politice și sociale implementate de către Împăratul Kotoku în anul 646 d.Hr., în Japonia. Reformele au fost introduse după zdrobirea clanului Soga, prin lovitura de stat din 645, condusă de Prințul Naka no Oe (viitorul împărat Tenji) și Nakatomi Kamatari. Aceștia, împreună cu Împăratul Kotoku, au stabilit edictele care anunțau reformele bazate pe sistemul de guvernare centralizată al Chinei. De asemenea, Împăratul Kotoku a numit epocile domniei sale, după tradiția chineză. Prima parte a domniei sale a fost numită Taika sau Marea Reformă. În acest articol, vom oferi detalii despre Reformele Taika din perioada Asuka (538-710).
Modelul Chinei
Reformele Taika se bazau pe filozofia confucianistă și pe sistemul politic al Chinei. Au început prin abolirea proprietății private și stabilirea unui sistem feudal. Lorzii puteau deține pământuri și aveau drepturi ereditare asupra lor dar stăpânul suprem al pământurilor era împăratul, care avea autoritate absolută. Puterea liderilor regionali a fost redusă prin organizarea unui sistem centralizat, condus de oameni educați. Capitala imperială a fost stabilită la Omi, tot după modelul chinez, și a fost construită o rețea de drumuri. A fost făcut un recesământ privind numărul de locuitori, folosirea și productivitatea pământurilor. Terenurile au fost redistribuite iar sistemul de impozitare a devenit mai echitabil.
Împăratul Kotoku
În edictele finale, au fost introduse practicile sociale din China. Au fost trimiși oameni în China pentru a studia sistemul de scriere, religia, literatura, arhitectura și obiceiurile alimentare. Impactul reformelor poate fi observat și astăzi în cultura Japoniei. Reformele Taika adoptă un guvern centralizat, după modelul dinastiei Tang din China. Mai târziu, China și Japonia s-au dezvoltat în direcții diferite din punct de vedere politic. Fiind o țară insulară de dimensiuni mici, oarecum izolată, guvernul centralizat era practicabil. Dimensiunea Chinei, mulțimea de triburi și etnii și vecinii aflați în stare de război au făcut dificilă păstrarea unui control strict.
Înainte de reforme
Înainte de perioada Taika, Japonia era unită de clanul Soga într-un grup de clanuri conduse de războinici. Pentru o perioadă de 50 de ani, clanul Soga a condus curtea imperială. Când s-a terminat domnia Prințului Shotoku, clanul Soga, din care proveneau urmașii la tron ai prințului, a preluat puterea curții imperiale Yamato. Clanul Soga l-a respins pe fiul lui Shotoku, omorându-l în 643. În timpul domniei Împărătesei Kogyoku (n.594 – d.661), al 35-lea împărat al Japoniei, Soga no Iruka, liderul clanului Soga, deținea puterea. El și-a numit conacul „Palatul Imperial” iar fiii lui erau numiți „prinți”. Karu, fratele împărătesei, Naka no Oe, fiul împărătesei, Nakatomi no Kamatari și Soga no Ishikawamaro, ginerele ei, s-au opus dictaturii lui Soga. În 645, au pus la cale o lovitură de stat (Incidentul Isshi), punând capăt regimului. Urmează abdicarea Împărătesei Kogyoku și urcarea pe tron a lui Karu, fratele ei, care devine Împăratul Kotoku.
Împărăteasa Kogyoku
Împăratul Kotoku și Prințul Naka no Oe au emis o serie de schimbări care au culminat cu Reformele Taika din anul 646. Prințul Naka no Oe și prietenul său, Nakatomi Kamatari, cel care a fondat clanul Fujiwara, sunt cei care au creat reformele. Prințul avea o influență mare iar Kamatari era ministru de interne.Takamuko no Kuromaro, un nobil care provenea din Coreea și preotul Min, au primit funcția de „kuni no hakushi” care înseamnă Doctor Național. Aceștia l-au însoțit pe diplomatul Ono no Imoko în China (dinastia Sui) unde au stat mai mult de 10 ani. Au jucat un rol important în compilarea edictelor – baza guvernului imperial japonez, creat după modelul Chinei.
Reformele Taika
Potrivit reformelor, conducătorul nu mai era liderul unui clan, ci Împăratul (Tenno), care avea autoritate absolută și conducea țara prin Decretul Divin. Prin stabilirea sistemului feudal, domnii războinici, clanurile cucerite și unite și pământurile acestora erau controlate de împărat. Lorzii puteau deține pământuri pe care le transmiteau fiilor împreună cu titlurile lor, dar tot împăratul era stăpânul suprem. Pentru a oferi un exemplu celorlalți nobili, prințul moștenitor și-a predat proprietățile domeniului public care se afla sub autoritatea împăratului. Scopul reformelor era crearea unui guvern centralizat și creșterea puterii imperiale, sistem bazat pe modelul Chinei. Independența liderilor regionali a scăzut iar curtea imperială a devenit un loc în care oamenii își puteau depune plângerile și apelurile. În final, edictele au încercat să elimine anumite practici sociale japoneze, introducând elemente din China. După sărbătorile de Anul Nou ale anului 646, Împăratul Kotoku a emis următoarele patru articole:
- Articolul I desființează proprietatea privată a terenurilor și a slujitorilor. Guvernul trebuie să acorde tuturor gradul de „Daibu” care înseamnă șef de birou sau de secție și să ofere un venit din pământul care aparține statului, deci împăratului.
- Articolul II stabilește o capitală numită Kinai sau Provinciile Interioare. În capitală sunt numiți guvernatori iar țara este împărțită în districte care sunt administrate de oameni puternici și drepți.
- Articolul III stabilește un registru al populației prin efectuarea unui recesământ. Are loc redistribuirea pământurilor pentru cultivarea orezului și sunt numiți șefii satelor.
- Articolul IV desființează formele vechi de impozitare, stabilind un sistem nou mai echitabil care se bazează pe dimensiunea terenului cultivat. Gospodăriilor individuale le este percepută o taxă separată iar districtele trebuie să ofere cai, arme și rații de mâncare pentru administratori și servitori, în funcție de numărul gospodăriilor din fiecare district. Districtele sunt mari (40 de sate), mijlocii (30 de sate) și mici (5 sau mai puține sate).
Impactul Reformelor Taika
În 654, Împăratul Kotoku moare iar Prințul Naka no Oe refuză să-i fie succesor. Mama prințului se întoarce pe tron ca Împărăteasa Saimei, al 37-lea împărat al Japoniei. Naka no Oe devine Împăratul Tenji în 661, al 38-lea împărat care introduce primul cod juridic japonez. Naka no Oe se asigură că Reformele Taika sunt aplicate iar noul sistem de guvernare devine permanent. Structura administrativă creată de aceste reforme se poate observa și acum în Japonia, mai ales împărțirea în districte. De asemenea, reformele conțin multe elemente din China: scrierea chineză, confucianismul, stiluri în artă și literatură și adoptarea budismului.
