Home > Cultură > Istorie > Regina Maria a României: portretul marcant al eroinei care a dăruit țării Marea Unire. Viața sa, întipărită în istorie
Istorie Premium

Regina Maria a României: portretul marcant al eroinei care a dăruit țării Marea Unire. Viața sa, întipărită în istorie

Regina Maria a României: portretul marcant al eroinei care a dăruit țării Marea Unire. Viața sa, întipărită în istorie

Au existat momente în care România avea oameni care schimbau vieți, schimbau file de istorie și își scriau propriul destin. Femeile de la acea vreme erau adevărate luptătoare, erau personalități cu o minte sclipitoare, cu o activitate culturală și socială desăvârșită și o viață greu de egalat. Așa a fost și Regina Maria a României, un exemplu de finețe, de cultură, de curaj, de devotament și mai ales de iubire.

Și-a iubit țara, mai mult ca oricine pe această lume

Regina Maria s-a născut pe data de 29 octombrie 1875 la Eastwell Park, Boughton Lees, Regatul Unit și a murit pe data de 18 iulie 1938, la Castelul Pelișor din Sinaia. Iată că anul acesta s-au împlinit 146 de ani de când Regina Maria venea pe lume.

Regina Maria a dus o viață de luptătoare, a fost o adevărată iubitoare de cultură, de tradiții, dar mai ales de țară. Ea poate fi descrisă ca o englezoaică ce a iubit românește și a trăit ca un adevărat român, mai mult ca mulți alții dintre noi, cei care ne-am născut în țara Dunării și Carpaților.

Regina Maria a fost atașată de poporul român, cultura, obiceiurile, regiunile rurale și le-a sprijinit încă din prima zi în care a devenit principesă de coroană, a doua regină a României.

Şi ne privirăm faţă în faţă, poporul meu şi eu. Acesta a fost ceasul meu, un ceas ce n-a fost dat multor fiinţe pe lume, căci în acel ceas, scumpii mei români nu aclamau numai o idee, o tradiţie sau un simbol, ci aclamau şi o fiinţă pe care ajunseseră s-o înţeleagă. Străina venită de peste mări nu mai era străină. Era a lor…”, scria Regina Maria în memoriile sale care sunt în prezent adevărate comori ale țării.

Regina Maria – Regina soldat

Deși era femeie, iar la acea vreme ideile reprezentantelor sexului frumos poate că nu contau atât de mult ca ale bărbaților, Regina Maria a știut cum să se implice extrem de mult în viața politică, având curajul de a-și susține punctul de vedere în fața altor conducători de peste granițe, dar și în fața unor miniștri și diplomați din țara sa.

Atât înainte, cât şi după Prima Conflagrație Mondială, Regina Maria s-a ocupat de soldații răniți pe front și bolnavii de tifos și holeră. Ea este considerată „mama tuturor soldaților”. Curajul și iubirea de țară au făcut-o pe Regină să coordoneze colaborarea cu Crucea Roșie și să formeze zeci de spitale de campanie.

Regina Maria nu s-a oprit aici. Ea a fost alături de români la convorbirile de pace de la Paris. Este de neclintit în istorie adevăratul rol pe care l-a avut Regina Maria la Marea Unire de la 1918.

Ca un mare om, Regina Maria a continuat să meargă acolo unde era nevoie și să susțină cauza României. Ea a promovat tradițiile și valorile țării, până în momentul în care a fost îndepărtată din viața politică a țării, odată cu preluarea tronului de către fiul său, Carol al II-lea. Văzând că nu mai are ce să facă, Regina s-a retras la Balcic, însă și-a dat ultima suflare la Castelul Pelișor, casa pe care a iubit-o atât de mult.

Viața unei regine, încă de la începuturi

Alteţa Sa Regală Principesa Maria Alexandra Victoria s-a născut într-o frumoasă lună de octombrie la Eastwell Park, în comitatul Kent din Anglia. Principesa Maria a fost fiica lui Alfred al Marii Britanii şi Irlandei, Principe de Saxa-Coburg-Gotha, Duce de Edinburgh (cel care refuzase și Tronul Greciei, şi a Marii Ducese Maria Alexandrovna a Rusiei. Mai mult, Regina Maria era așadar nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii şi a Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei, personalități cu o istorie cu adevărat marcantă în istoria de la nivel internațional.

În timpul copilăriei sale, Regina Maria a locuit în Anglia, în comitatul Kent. Ea a vizitat des și Malta, acolo unde stătea alături de Principele George, viitorul Rege George al V-lea al Marii Britanii şi Irlandei. Educația Reginei Maria a fost încă de la începuturi una deosebit de specială, la acea vreme fiind remarcată la nivel mondial, iar în zilele noastre, imposibil de egalat.

 „Credea în regi şi în misiunile lor, dar şi în drepturile lor. Nu era trufaşă, dar nici umilă, ci regală din rădăcina părului până la tălpile picioarelor, imperioasă, aprinsă, activă, fetiţa plină de bucuria vieţii şi de credinţa în rasa ei”, așa o descria Nicolae Iorga pe Regina Maria.

Avea doar 17 ani atunci când s-a măritat cu Principele Moştenitor al României, Ferdinand. Evenimentul a fost unul remarcabil, la care a fost prezent inclusiv Împăratul Germaniei. Atunci când s-a căsătorit cu Ferdinand, Regina Maria și-a pierdut locul de Succesiune la Coroana Marii Britanii.

Maria și Ferdinand au avut șapte copii: Principele Carol – viitorul Rege Carol al II-lea, Principesele Elisabeta şi Mărioara, Principele Nicolae, Principesa Ileana şi Principele Mircea. Acesta din urmă a pierit pe când avea vârsta de doar trei ani din cauza febrei tifoide, moment în care sufletul reginei avea să fie distrus.

1922 – Maria, regina a Romaniei, la incoronare.

Pentru că iubea cultura, tradițiile și adevăratele valori ale românilor, Regina Maria s-a implicat mult în promovarea lor. Așa s-a întâmplat ca în anul 1893 să se înființeze Societatea „Domniţa Maria“, care avea să cultive arta populară. În anul 1904, Principesa Maria s-a pregătit mult timp și a realizat la Cotroceni, o serie de spectacole de caritate, în beneficiul unui orfelinat. Cel mai mare spectacol, intitulat sugestiv „Visul unei domniţe”, a fost regizat de Alexandru Davila.

În timpul Războiului din Balcani, între anii 1912 – 1913 oamenii s-au lovit de o adevărată epidemie de holeră. În luna iulie a anului 1913, în tabăra românească situată în apropiere de Sofia, situația nu era deloc una bună pentru români. Văzând tot ce se întâmplă, principesa Maria a luat rapid tot ce era necesar și a trecut Dunărea pentru a vedea care este soarta soldaţilor români. Ulterior, după revenirea la Sinaia, ea a obţinut acordul Regelui de a organiza o tabără de ajutor pentru toți militarii care erau bolnavi. Zi și noapte, regina se dedica sufletelor care căutau alinare și sănătate.

În luna septembrie a anului 1914, Maria devine regină, odată cu moartea lui Carol I şi cu încoronarea lui Ferdinand ca rege al României. Ea a avut și rol de sfătuitor al Regelui Ferdinand, mai ales pe tema intrării în război cu țara sa natală. În timpul Primului Război Mondial, Regina Maria devine eroină naţională, fiind o participantă activă, pe front, acolo unde sprijină soldații în mijlocul luptelor și nu se teme de inamicii veniți din toate părțile. Ea luptă împotriva tifosului exantematic sau gripa spaniolă, precum și împotriva gloanțelor venite din partea celor care atacau frontul.

Regina Maria a trăit pentru România și i-a dăruit Marea Unire

Corect spus „Regina Maria a României”. Adevărata eroină a trăit pentru țară, până în ultimele clipe de viață. A iubit Patria mai mult decât o poate face oricine în ziua de astăzi și a luptat fără pic de teamă pentru ea. A fost numită comandant onorific al Regimentului 4 Roşiori, regiment care i-a purtat inclusiv numele. Implicarea sa unică pe front a făcut-o să primească numele de „Mama Regină” „Mama răniţilor”, sau „Regina-soldat”. Nu exista femeie la acea vreme mai curajoasă ca Regina Maria.

După anii războiului, după ce chiar ea a fost bolnavă pentru câteva zile, Regina vizitează Franţa şi Marea Britanie. Ea a fost trimisă de Rege pentru a pleda cauza ţării la Conferinţa de Pace de la Paris. Așa a adus Regina Maria acasă: România Mare.

Pe data de 7 martie 1919, Regina Maria îl vizita pe prim-ministrul francez Georges Clemenceau. Aceasta i-a cerut ajutor pentru România, după Primul Război Mondial. Pe 8 martie 1919, după dejunul, de la Paris, cu Raymond Poincare, Preşedintele Franţei de la acea vreme marcantă, Regina Maria este invitată să treacă în revistă garda de onoare de la Palatul Elysee, o onoare ce nu fusese atribuită la nici o regină din întreaga lume.

Tot în acea zi, ea este primită oficial ca membru corespondent al Academiei de Arte Frumoase din Paris, fiind singura femeie căreia i se rezervase o asemenea onoare. A fost o zi remarcabilă, deoarece ea a stat la masă cu Preşedintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, Herbert Hoover, Lloyd George, Prim-ministrul Marii Britanii, Mareşalul Foch, Aristide Briand, Eleftherios Venizelos, Arthur Balfour, Sir Robert Cecil și Anne de Noailles.

După ce au trecut doi ani de la înfăptuirea Marii Uniri, la 1 decembrie 1920, pentru faptele sale de iubire pentru țară, consiliul orășenesc al Branului avea să ia o decizie uluitoare.

Să dăruim Maiestăţii Sale Regina Maria a României Mari străvechiul castel al Branului. Donaţiunea să fie înainte de toate o expresie a veneraţiei sincere ce o simte şi populaţia oraşului nostru faţă de marea Regină care usca lăcrămile văduvelor şi orfanilor, îmbărbătează pe cei deznădăjduiţi, întinde ajutor şi mângâiere celor ce zac în suferinţă şi împrăştie binecuvântare pretutindenea unde îşi îndreaptă paşii, şi prin toate acestea cucereşte cu un avţânt irezistibil inimile populaţiei ţării întregi”, se arată în scrierile de la acea vreme.

Pe data de 15 octombrie 1922, are bucuria de a participa, alături de soţul ei, la Încoronarea de la Alba – Iulia. Remarcabilă.

Pe data de 26 martie 1926, Regina Maria ia o decizie istorică. Chiar în ziua de Bunavestire, regina Maria a trecut la ortodoxism. Marele eveniment a fost organizat într-o ceremonie la palat.

Între 18 octombrie – 24 noiembrie 1926, Regina Maria merge vizită în Statele Unite ale Americii, alături de copiii ei, Ileana şi Nicolae, acolo unde a ținut un discurs istoric. Regina a fost nevoită să se întoarcă rapid în țară, deoarece starea de sănătate a Regelui Ferdinand se degradase considerabil.

După ce Ferdinand I a murit în anul 1927, Maria a României a decis să își dedice tot timpul activității pentru sprijinul țării, la acel moment aflată sub domnia nepotului său, Regele-copil Mihai.

Împreună cu Principesa-mamă Elena, ea îl însoţeşte pe noul Rege prin toate locurile, mai ales că era mult prea devreme pentru că acesta să fie la tron.

În memoriile sale, Regina Maria mărturisea:

Copiii mei erau punctul central al vieţii mele. Femeile din rasa mea sunt mame pătimaşe şi nu ne putem închipui lumea fără copii. Toată munca, toată străduinţa şi năzuinţa noastră n-au alt ţel decât de a-i modela potrivit idealului nostru, de a-i face fericiţi şi de a le pregăti un viitor frumos„.

În anul 1930, după ce Carol al II-lea a venit la conducerea țării, Regina Maria a fost nevoită să se retragă din viața publică. Ea obligată să se autoexileze la Balcic, aflat pe atunci în România. Mai mult, nu a mai avut voie să se implice în viața politică.

Și Regina Maria s-a îmbolnăvit în anul 1936. Ea a avut grave probleme cu hemoragiile interne, mulți dintre medicii din ziua de astăzi considerând că aceasta ar fi fost bolnavă de cancer.

Hitler a încercat să o ajute pe patul de moarte

A plecat la tratament în străinătate, dar era prea târziu. În iulie 1938 era internată la sanatoriul de la Weisser Hirsch, aproape de Dresda. Medicii i-au spus că nu mai are nicio șansă la viață, motiv pentru care a decis să se întoarcă acasă, pe 15 iulie.

Regina Maria i-a cerut fiului ei, Carol al II-lea, să-i trimită un avion care să o aducă în România. Fiul său a refuzat. Hitler a ajutat-o însă și i-a pus la dispoziţie un avion sanitar. Regina a refuzat, de teama unor conflicte și s-a întors acasă cu trenul.

A murit la Sinaia, la Pelişor, în Camera de Aur, pe data de 18 iulie 1938, la vârsta de şaizeci şi doi de ani. A suferit mult, din cauza izolării la care a supus-o Carol al II-lea.

Înmormântarea Reginei Maria a fost una istorică. Pe drumul de la Sinaia la Bucureşti, în Capitală şi la Curtea de Argeş, mii de oameni au prezentat onorul Reginei plecate.

La dorinţa Reginei Maria, inima i-a fost depusă în capela „Stella Maris“ de la Balcic, ctitoria ei. Dupa doi ani de la cedarea Cadrilaterului către Bulgaria, urna a fost mutată la Bran, iar apoi a fost luată în timpul regimului comunist. În 2015, prin decizia oficială a Guvernului României, inima reginei a fost depusă, pentru un timp nedeterminat, în încăperea în care a bătut pentru ultima oară, Camera de Aur de la Castelul Pelișor.

O luptătoare, dar și o iubitoare de artă

Regina Maria a fost autoarea multor cărţi, multe de literatură pentru copii, biografii,  poezii și povestiri. Acestea au fost publicate în România, Marea Britanie, Statele Unite sau Franţa. „Povestea vieţii mele”, cartea sa de memorii, a fost de răsunet în Marea Britanie, în perioada 1934–1936.

A avut, de altfel şi un jurnal, care însumează aproximativ 100 de caiete, şi a lăsat numeroase manuscrise. Multe dintre fillele sale sunt adresate românilor care au luptat pe front. O filă din jurnalul său se află la Muzeul Mausoleului de la Mărășești.

Nu vărsați lacrămi pe mormintele eroilor ci mai curând slăviții în cântece așa ca faima numelui lor să rămână un ecou prin legenda veacurilor„, se arată în fila de jurnal de la Mărășești.

Multe dintre nuvele i-au fost adaptate pentru teatru, balet, film, radio şi televiziune și sunt și în prezent în atenția criticilor literari. Regina Maria a iubit arta. Ea adora să picteze și a fondat o societate artistică, aceasta avându-i printre membrii fondatori pe Ştefan Luchian şi Ştefan Popescu.

Regina Maria este o fire emblematică, o adevărată femeie și una dintre cele mai importante personalităţi ale istoriei din țara noastră. A luptat pentru România,  a iubit România și a trăit pentru ea până în ultima clipă a vieții.