Renunțăm la VISA și Mastercard? Președintele Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, anunț de ultimă oră. Nimeni nu se aștepta la ceva atât de radical

Lipsa unui sistem bancar digital complet independent în Europa nu ține doar de voință politică sau ambiții declarate, ci de o serie de obstacole concrete, adunate de-a lungul anilor.

Deși ideea unui sistem bancar propriu, capabil să funcționeze în afara influenței marilor jucători globali, este susținută public de oficiali europeni de rang înalt, implementarea sa rămâne un proiect complicat și lent.

Subfinanțare și lipsă de stimulente economice

Primul obstacol major este cel financiar. Marjele de profit în sectorul plăților din Europa sunt mult mai mici decât în alte regiuni ale lumii. Comisioanele interbancare sunt reduse, ceea ce limitează interesul actorilor privați de a investi în soluții alternative la sistemele deja existente, precum Visa, Mastercard sau Apple Pay. Fără o perspectivă clară de profit, inițiativele autohtone nu reușesc să se ridice la nivelul unei infrastructuri paneuropene de plăți.

În plus, dezvoltarea unei astfel de rețele necesită investiții inițiale uriașe. Nu este vorba doar despre dezvoltarea tehnologică, ci și despre asigurarea unei infrastructuri sigure, fiabile și interoperabile în toate cele 27 de state membre. Până acum, aceste investiții nu s-au concretizat în mod coordonat și consistent.

Obiceiurile utilizatorilor și reticența pieței

Un alt blocaj major ține de comportamentul consumatorilor și al comercianților. Europenii s-au obișnuit cu platformele de plăți existente, care oferă confort, rapiditate și fiabilitate. Trecerea la o nouă platformă presupune eforturi de adaptare, încredere în noile sisteme și, nu în ultimul rând, timp. Comercianții, în special cei mici, sunt adesea reticenți să implementeze noi metode de plată, mai ales când infrastructura actuală funcționează fără probleme.

Schimbarea acestor comportamente necesită campanii de informare, stimulente și garanții de securitate, toate aflate deocamdată la stadiul de intenție sau pilot.

Coordonarea politică fragmentată

Uniunea Europeană funcționează pe baza unui echilibru delicat între statele membre, fiecare cu prioritățile, nevoile și interesele sale economice. Realizarea unui sistem bancar propriu presupune o guvernanță comună, reglementări armonizate și o voință politică unitară. Aceste condiții sunt greu de îndeplinit într-un spațiu atât de divers și fragmentat.

„Colaborarea strânsă între statele membre și instituțiile europene”

a subliniat Lagarde în repetate rânduri, ca fiind esențială pentru succesul unui astfel de proiect. Însă, în realitate, inițiativele comune sunt deseori întârziate de negocieri interne sau diferențe de viziune între guverne.

Chiar dacă Europa dispune de expertiză tehnologică, punerea în practică a unui sistem bancar digital propriu ridică provocări semnificative. Este vorba despre dezvoltarea unei infrastructuri capabile să asigure:

• securitate cibernetică de top,
• protecție solidă împotriva fraudelor,
• interoperabilitate transfrontalieră.

Aceasta ar trebui să funcționeze fără sincope în toate colțurile continentului, indiferent de bancă, dispozitiv sau aplicație folosită.

În plus, infrastructura ar trebui să se adapteze rapid la inovațiile tehnologice din ce în ce mai accelerate. Ritmul impus de giganții americani sau asiatici este greu de urmat pentru o uniune formată din 27 de state care trebuie să ajungă constant la consens.

Exemplul euro digital – simbol al întârzierii

Un exemplu concret al acestor dificultăți este chiar euro digital, proiect lansat de Banca Centrală Europeană cu scopul de a oferi o alternativă europeană viabilă la plățile digitale. Deși discutat intens încă din 2020, proiectul se află încă în faze preliminare, iar un calendar clar de lansare nu a fost stabilit.

Întârzierea este cauzată, printre altele, de:

• nevoia unei arhitecturi solide,
• dezbateri privind confidențialitatea datelor,
• ezitări politice legate de cine va gestiona acest sistem și în ce condiții.

Apelul la unitate rămâne

„O infrastructură de plăți independentă nu este doar un simbol al emancipării financiare, ci și o necesitate în fața provocărilor geopolitice actuale.”

a declarat Christine Lagarde, subliniind că problema nu este doar economică, ci are și o dimensiune strategică și de securitate – într-un context global dominat de tensiuni și competiție digitală acerbă.

Chiar dacă beneficiile potențiale sunt uriașe – după cum arată estimarea potrivit căreia o integrare economică mai profundă ar aduce peste 2,8 trilioane de euro până în 2032, din care 321 de miliarde doar prin finalizarea Uniunii Economice și Monetare – Europa rămâne încă în etapa în care caută consens și direcție.

În lipsa unei acțiuni colective ferme, proiectul unui sistem bancar digital propriu riscă să rămână o idee bună pe hârtie, dar greu de aplicat într-un spațiu european în care fragmentarea politică și economică frânează deciziile comune.