Japonia rămâne în istorie datorită puterii sale incredibile de refacere, de-a lungul timpului și-a demonstrat puterea de a trece peste toate greutățile, indiferent dacă era vorba de un hazard tropic sau o calamitate naturală. Dintre toate națiunile, Japonia, de departe s-a confruntat cu cele mai mari catastrofe în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, la ora actuală este una dintre cele mai mari puteri economice din lume.
O reușită clădită pe mult sacrificiu, societatea niponă contemporană este recunoscut pentru determinismul ei, populația sa este workaholică, un fenomen ce are la bază atât spiritualitatea cultivată de generații la rând, dar și teama unei noi depresiuni economice, moștenită și ea de la generațiile trecute, criza economică din anii 1930 a fost cea care a oferit impulsul care a schimbat totul.
Mai apoi, a urmat războiul, în urma lui a trebuit ca întreaga țară să se reclădească. Se consemnează faptul că între 1953 și 1965, PIB-ul a crescut cu mai mult de 9% pe an, industria prelucrătoare și minieră cu 13%, construcțiile cu 11% și infrastructura cu 12%. După această perioada a urmat criza petrolului în anii 1960 și parțial 1970, dar în următorii 20 de ani a învățat să reducă din dependența sa față de petrol, fapt ce a dus și la modernizarea sa rapidă.
Chiar dacă pe la mijlocul anilor 1980 a existat o ponderare, boomul economic și-a continuat traiectoria, reușind să schimbe benefic multe ramuri industriale care fuseseră afectate ani la rând. Prin urmare, să descoperim schimbările sociale care au putut duce la Japonia actuală. Să descoperim schimbările postbelice politice impuse de cel de-al Doilea Război Mondial.
Schimbarea postbelică a sistemului politic japonez
Sistemul politic japonez este democratic, are un număr anume de partide recunoscute legislativ de către parlament. De asemenea, este de menționat faptul că are un electorat foarte bine educat, dar, în principiu, destul de neimplicat în soarta politică a țării. În anul 1986 erau înregistrate 7 partide politice, majoritari în Dietă erau membrii Partidului Liberal Democratic.
Sistemul politic democrat a fost ales în anul 1946, imediat după încheierea războiului, primele alegeri având loc încă din aprilie 1946. La vremea aceea marii politicieni din partidele interbelice, membrii ai Dietei, fuseseră înlăturați de către ocupația S.U.A., în aceste alegeri electorale erau incluși politicieni noi, care nu avuseseră legături cu membrii Dietei de până și din timpul războiului.
Sursa: ames
În mare partidele de pe scena japoneză politică a acelei perioade aveau arie de influență în anumite zone sau aveau reminiscențe ale politicii interbelice. În anii 1950 se face o purificare absolută. Până în 1960 au existat două mari partide, unul creat de socialiști, altul creat printr-o fuziune a partidelor conservatoare. În cadrul primelor alegeri ce au urmat după cele două mari fuziuni politice, Partidul Liberal Democrat și Partidul Socialist Japonez au reușit să obțină 453 din cele 455 de locuri pe care le puteau câștiga partidele politice. Un alt loc a fost câștigat de către Partidul Comunist Japonez, altul de către un partid minor și alte 12 de către independenți.
În anii 1960 lucrurile se schimbă, apar pe scena politică alte partide, printre care se număra și partidul înființat în 1964 de către organizația religioasă Soka Gakkai, al Nichiren Shoshu Buddhist, denumit Kōmeitō sau Partidul Guvernării Corecte, care a reușit să obțină 25 de locuri în anul 1967 și 47 de locuri în 1969. Se pare că Partidul Democrat Liberal a pierdut din locuri, în anul 1972 câștigând numai 81,5 de procente, considerabil mai puțin față de cele 99, 5 de procente pe care le câștigase în alegerile anterioare. Dar, în vara aceluiași an un membru al partidului înființează un alt partid, denumit Noul Club Liberal, fapt ce a încurajat înființarea și altor partide politice.
Schimbările din sistemului politic postbelic, comparativ cu cel de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial
În primul rând, potrivit lui Ronald J. Hrebenar, cea mai mare diferență se poate observa în programul noilor partide politice. În cazul partidelor ce existau până la începutul celui de-a Doilea Război Mondial, acestea aveau o viziune învechită de parcă ar fi guvernat asupra unei societăți preponderent agrare. Politica dusă de ele părea să facă parte din altă perioadă de timp, nu ajungea până la necesitățile societății japoneze moderne.
Neconcordanța viziunilor politice de până în război se justifică prin faptul că Japonia nu avea o experiență prea mare într-o astfel de politică. În perioada interbelică se refăcea după daunele Primului Război Mondial și învăța o nouă politică, perioada Meiji se încheiase de puțin timp, după Restaurația Meiji din anul 1860 partidele politice de fapt nu aveau nicio putere politică, numai după cel de-al Doilea Război Mondial lucrurile se schimbă. O problemă des întâlnită în politica imediat următoare războiului a fost faptul că opoziția nu a avut prea multe de spus, partidele aflate în opoziție nu erau capabile să formeze o coaliție care să fie capabilă să preia puterea.
Ce se poate observa în politica anilor 1950 este faptul că, în ciuda faptului, că există mai multe partide, există și o singură putere politică. Pentru că puterea stă în mâinile partidului majoritar. Partidul Democrat Liberal își pierde din putere treptat pentru că pe scena politică apar mai multe partide, astfel, deși opoziția nu este unită, poate fi ținut în frâu.
Partidul reușea să obțină majoritatea pentru că era votat de populația care se ocupa de agricultură și de cei care aveau afaceri mici. Politica lui avantajând acest sector al societății. Apoi, de-a lungul timpului a deprins obiceiul de-a spune electoratului ceea ce voia să audă. Astfel, atinge punctul în care devine cel mai votat partid atât în mediul rural, cât și în cel urban.
Cu timpul lucrurile se schimbă pentru că, în ciuda faptului că japonezii păreau dezinteresați de politică, majoritatea erau convinși de faptul că partidele politice sunt una dintre puterile care influențau Japonia. Așa cum spunea Yasusuke Murakami, Partidul Democrat Liberal avea valori consumiste prin care putea să mascheze faptul că nu era legat de valorile tradiționale. Iar populația japoneză era (și rămâne) destul de conservatoristă, de aceea prefera să facă aceeași alegere, chiar dacă nu era tocmai cea potrivită.
Articolul a putut fi scris cu ajutorul cărții lui Ronald J. Herbenar, The Japanese Party System, Westview Press, S.UA., 1986.
