Revoluția Glorioasă a fost una din primele lovituri de stat din lume, o lovitură de stat care nu a avut nevoie de vărsare de sânge, a avut loc în perioada 1688-1689. Pe atunci, regele catolic Iacob al II-lea al Angliei a fost destituit și a fost înlocuit de de fiica sa protestantă Maria a II- a și de soțul ei de origine olandeză, prințul William al III-lea de Orange. Motivată atât de politică, cât și de religie, revoluția a condus la adoptarea Declarației engleze a drepturilor din anul 1689 prin care s-a instaurat monarhia, prin ea s-a schimbat pentru totdeauna modul în care a fost guvernată Anglia. Pe măsură ce Parlamentul a câștigat un control tot mai crescut asupra autorității monarhiei regale, au fost semănate semințele democrației politice moderne.
În anul 1685, când Iacob al II-lea a ajuns pe tronul Angliei, relațiile dintre protestanți și catolici deja trecuseră prin mai multe episoade violente. Exista o anumită tensiune care pregătea terenul pentru evenimentele ce aveau să urmeze. Regele mai nou ajuns pe tron era implicat, fiind un catolic convins, motiv pentru care oferea mai multă libertate cultului catolic. Regele a extins libertatea de cult pentru catolici și le-a oferit posibilitatea în numirea ofițerilor militari. Aparentul favoritism religios al lui James, împreună cu strânsele legături diplomatice cu Franța, i-au enervat pe mulți dintre poporul englez și au condus un pericol pe scena politică, se creează un conflict între monarhie și Parlamentul britanic.
În luna martie a anului 1687 se emite o controversă legată de Declarația regală prin care se suspendă toate legile care pedepseau protestanții care respingeau îndemnurile sau legile Bisericii Anglicane. mai târziu, în același an Iacob al II-alea dizolvă Parlamentul și încearcă să creeze un nou Parlament care să fie de acord cu regula legată de doctrina absolutismului: „dreptul divin al regilor”. Fiica sa era protestantă, Maria a II-a, rămâne singurul moștenitor de drept al tronului Angliei până în anul 1688, când lui Iacob i se naște și un fiu, pe care a jurat să-l crească în cultul catolic. Curând a apărut teama că această schimbare în linia succesiunii regale va duce la o dinastie catolică în Anglia.
În Parlament, opoziție cea mai categorică a lui Iacob a fost din partea Whigs, un partid politic influent ai cărui membrii au susținut instaurarea unei monarhii constituționale în detrimentul dorinței regelui care opta mai degrabă pentru o monarhie absolutistă. După ce a eșuat în încercarea de a trece un proiect de lege pentru a-l da jos de pe tron pe Iacob între anii 1679 și 1681, whigii au fost revoltați în mod special de potențialul șir de succesiune la tron care ar fi avut o familie catolică, lucru posibil prin domnia sa. Eforturile continue ale lui Iacob de a susține emanciparea catolică, relația sa de prietenie cu Franța care nu era un plus la vremea aceea, conflictul său cu parohii din Parlament și incertitudinea asupra succesorului său la tron au aprins flacăra revoluției.
În anul 1677, fiica sa protestantă Maria II, se căsătorise cu vărul ei primar William III, pe atunci prințul de Orange, un principat suveran care face parte acum din sudul Franței. William plănuise de mult să invadeze Anglia pentru a-l elimina pe Iacob al II- lea și de a împiedica emanciparea catolică. Cu toate acestea, William a decis să nu invadeze fără un anumit nivel de sprijin care sp fi venit chiar din Anglia însăși. În luna aprilie a anului 1688, șapte dintre colegii regelui Iacob i-au scris lui William jurându-i loialitatea lor în cazul în care va invada Anglia. În scrisoarea lor, „Cei șapte” declarau că „cea mai mare parte a nobilimii și nobilimii [engleze]” nu era mulțumită de domnia lui Iacob al II-lea și se va alinia cu William și forțele sale invadatoare.
Convins de promisiunea acordării sprijinului din partea nobililor englezi nemulțumiți și a clerului protestant proeminent, William a adunat o armată navală impresionantă și a invadat Anglia, debarcând în Torbay, Devon, în luna noiembrie a anului 1688. Iacob al II-lea anticipase atacul și își condusese personal armata din Londra pentru a se întâlni cu armata invadatoare a lui William. Cu toate acestea, câțiva soldați și membri ai familiei lui Iacob s-au îndreptat spre el și și-au promis loialitate în fața lui William. Atât cu sprijinul său, cât și cu sănătatea sa șubredă, Iacob se va retrage în Londra la data de 23 noiembrie 1688.
Revoluția Glorioasă a jucat, de asemenea, un rol semnificativ și în istoria Statelor Unite. Revoluția i-a eliberat pe puritanii protestanți care trăiau în coloniile americane. Aceștia au putut să scape de câteva dintre legile dure impuse lor de regele catolic Iacob al II lea. Toate idealurile revoluției au dat naștere altor speranțe cu privire la posibilitatea obținerii independenței printre coloniștii americani. Fapt ce a dus la mai multe proteste și răscoale împotriva stăpânirii engleze.
Poate cel mai important lucru legat de Revoluția Glorioasă este faptul că a servit ca fundament pentru legea constituțională de stabilire și definire a puterii guvernamentale, acordarea anumitor drepturi și limitarea altora. Aceste principii vizând împărțirea puterilor și funcțiilor între ramurile guvernamentale bine definite ale executivului, legislativului și justiției au fost încorporate în constituțiile Angliei, Statelor Unite și în multe alte țări occidentale.
