În una dintre locuințele sale, cea aflată în București pe strada Biserica Enei la numărul 11, aproape de zona unde este astăzi corpul nou al Universității de Arhitectură, funcționa la mijlocul anilor 1870 aşa-numita Coaliţie de la Mazar Paşa, care pe 24 Mai 1875 a dat naștere Partidului Național Liberal.
Tot în acea locuință avea sediul ziarul „Alegătorul liber”, publicație a liberalilor. În aprilie 1876, după venirea la putere a liberalilor, se formează guvernul compus din reprezentanții Coaliției de la Mazar Pașa, cabinet condus de I.C. Brătianu.
Un rol important în fondarea Partidului Național Liberal l-a avut Mazar Pașa, numele turcesc al lui Sir Stephen Bartlett Lakeman, născut la 1823 într-o familie cu origini olandeze la Dartmouth, în Anglia. Ofițer britanic, a venit pentru prima oară la București la 1854, în timpul Războiului Crimeii.
Ca urmare a serviciilor aduse coroanei britanice a fost înnobilat în anul 1853. La scurt timp după aceea, Lakeman s-a alăturat cauzei otomane în Războiul din Crimeea, ajungând la rangul de binbaşi (maior) şi, în final, paşă, căpătându-şi astfel numele turcesc, Mazar Paşa.
După retragerea trupelor ruseşti din principate, Mazar Paşa a fost numit şef al poliţiei în Bucureşti, în anul 1854.
În anul 1856, Stephen Lakeman s-a căsătorit cu Maria Arion și s-a stabilit la București. Soții Lakeman aveau 10 moșii, în județele Ilfov, Vlașca, Teleorman și Dolj și case în București, printre care cea de lângă biserica Enei.
Grupările radicale liberale
Începând cu anul 1875, Stephen Lakeman a fost susținător al grupărilor radicale liberale, iar în locuința sa din Strada Biserica Enei nr. 5 au avut loc multe întâlniri conspirative. Principalii săi oaspeți, Ion și Dimitrie Brătianu, Ion Ghica, Mihail Kogălniceanu, Dimitrie Sturdza, CA Rosetti, Alexandru G. Golescu și Nicolae Fleva puneau țara la cale.
Negocierile dintre facțiunea moderată și cea radicală au dus la crearea Partidului Național Liberal, legitimat de așa-numita “Coaliție de la Mazar Pașa” pe 24 mai 1875.
Promotor al unui liberalism internaţionalist britanic în Principate, Mazar Paşa i-a convins pe liberalii divizaţi în trei facţiuni: liberali radicali conduşi de C.A. Rosetti şi I.C. Brătianu, poreclit şi Vizirul, o alta moderată condusă de Ion Ghica și a treia grupare tot liberal-moderată condusă de Mihai Kogălniceanu să se unească sub o singură umbrelă, cu un program clar de guvernare, alternativă la Partidul Conservator, partidul care urma să ducă la capăt ideile politice ale Revoluţiei de la 1848.
La Iaşi activa o grupare independentă condusă profesorul de istorie universală, Nicolae Ionescu.
Liberalii presau pentru o preluare a puterii, împotriva conservatorilor, aflaţi până atunci în graţiile Domnitorului.
Meritul lui Mazar Paşa a constat în fermitatea cu care i-a convins pe liberali să adere la un program politic comun şi să întemeieze un partid, apt pentru a candida în alegeri.
Răsturnarea lui Carol I și guvernarea de 12 ani
La turul de scrutin desfăşurat şi organizat de guvern în martie 1875 caracterizat prin abuzuri, scene de violenţă şi ultraj, organizatorii, conservatorii conduşi de Lascăr Catargiu, câştigă, însă nemulţumirea publiculi întreţinută prin campanii de presă virulente, în principal prin gazetele „Alegătorul liber” şi „Românul”, îi încurajează pe liberali să se gândească la răsturnarea lui Carol I şi proclamarea unui domn favorabil în persoana lui Ion Ghica, sprijinit de Londra, sau a lui Nicolae Dabija, militar cu ascendenţă boierească.
Aproape un an de zile, cartierul general al nemulţumirilor şi acţiunilor politice ale liberalilor a fost găzduit de locuinţele lui Mazar Paşa din str. Biserica Enei nr. 5.
Varianta îmbrăţişării liberalismului de tip britanic a fost respinsă de I.C. Brătianu şi înlocuită cu un liberalism de tip naţional, în care avantajele pentru Principate erau evidente.
Cele două întâlniri de mediere dintre domnitorul Carol I şi I.C. Brătianu, îngrijite de diplomatul Ion Bălăceanu – un neutru în această dispută, însă recunoscut atât de conservatori, cât şi de liberali, produc o soluţie de compromis.
Liberaliilor li s-a permis participarea în alegeri cu condiţia să renunţe la forţarea abdicării principelui Carol I.
În anul următor – 1876, liberalii câştigă alegerile şi deschid astfel calea spre o lungă guvernare de 12 ani a liderului lor incontestabil, I.C. Brătianu. O perioadă de reforme sub deviza „prin noi înşine”.
Misiune secretă pentru „România”
La scurt timp după izbucnirea războiului ruso-turc din 1877-1878, Lakeman a fost trimis la Istanbul, ca reprezentant neoficial al cabinetului Ion Brătianu și a negociat cu Marele Vizir Saffet Pasha independența Principatelor, argumentând că autoritățile de la București urmau să adopte neutralitatea și să reziste unei ofensive ruse, în schimbul recunoașterii oficiale a numelui „România”.
Tot el e cel care a cerut Imperiului Otoman să ofere asistență în efortul militar. În ciuda caracterului secret al operațiunii, presa românească a publicat acuzația că Saffet Pașa a acceptat cererile lui Mazar în schimbul unor concesii importante făcute de guvernul Brătianu.
Potrivit memorialistului James William Ozanne, care a vizitat România în acea perioadă, Lakeman nu și-a ascuns dezamăgirea față de alianța ruso-română care a urmat acestor negocieri. Acesta este motivul pentru care, după acel moment, Mazar Pașa s-a retras definitiv din viața politică și „a murit la Londra, în anul 1897, în sărăcie și uitare”.
