Home > Cultură > Istorie > Rudolf Höss, comandantul de la Auschwitz. 3,500,000 de prizonieri au fost exterminați din ordinele sale
Istorie Premium

Rudolf Höss, comandantul de la Auschwitz. 3,500,000 de prizonieri au fost exterminați din ordinele sale

Rudolf Höss, comandantul de la Auschwitz. 3,500,000 de prizonieri au fost exterminați din ordinele sale

Există criminali ale căror mâini nu au fost niciodată pătate de sânge, iar Rudolf Höss se numără printre aceștia. Un nazist perfect, după cum l-au descris cei ce au avut ocazia să îl cunoască, a îndeplinit funcția de comandant al lagărului Auschwitz din anul 1940 până în 1945. A fost acuzat pentru uciderea a 3.500.00 de prizonieri, toți morți din ordinul său.

Copilăria și primii ani de viață ai lui Rudolf Höss

Rudolf Franz Ferdinand Höss s-a născut în data de 25 Noiembrie 1900 în sudul Germaniei, într-o localitate numită Baden-Baden. În ciuda viitorului sângeros pe care-l va avea, copilăria sa a fost una liniștită și plină de iubire. Părinții săi, doi catolici convinși, și-au crescut fiul într-un mod riguros, urmând învățăturile religioase după care își construiseră întreaga viață. Oameni simpli și evlavioși, aveau o singură dorință: ca băiatul lor să aleagă calea credinței și să devină într-o bună zi preot.

Primii ani de viață ai lui Höss au fost marcați de figura impunătoare a tatălui său, care în tinerețe fusese soldat, iar în acel moment era negustor de ceai și cafea. Rudolf era însă o fire rebelă, care cu greu putea fi ținută în frâu. Imediat după ce părintele său a încetat din viață în anul 1916, a întors spatele familiei sale și s-a înrolat în secret în armată, unde a luptat pe frontul turcesc.

Începutul carierei militare

Dacă credința și drumul către Dumnezeu i-au fost mereu străine, nu putem spune același lucru despre război și viața de militar. Chiar dacă era tânăr și a fost rănit pe front de trei ori, la doar 17 ani a devenit cel mai tânăr subofițer al armatei germane.

Sfârșitul Primului Război Mondial l-a găsit pe el și pe trupele sale pe teritoriul Imperiului Otoman. Primise ordin să renunțe la luptă și să se predea, însă ipostaza de prizonier de război nu era o opțiune pentru el. Așa se face că și-a condus camarazii spre libertate, pornind într-un marș care a durat mai bine de 3 luni.

Pentru sacrificiile și eforturile sale în serviciul patriei a primit distincția Crucii de Fier, iar superiorii săi l-au apreciat pentru curajul și determinarea de care a dat dovadă.

Întors acasă în anul 1919, a intrat în posesia unei moșteniri modeste lăsate de tatăl său pentru a-și urma studiile în domeniul teologiei. Rudolf Höss s-a opus din start acestei opțiuni, refuzând banii și viitorul pe care părinții săi îl pregătiseră pentru el. S-a întors în schimb la armată, înrolându-se în mișcarea nemțească Freikorps. A luptat pe frontul prusian, apoi pe cel francez și polonez. L-a cunoscut pe Adolf Hitler în 1922, iar mai apoi a devenit membru al Partidului Nazist, primind numărul 3,240. Acela a fost și momentul în care a renunțat pentru totdeauna la catolicism și a decis să-și dedice viața noilor sale credințe.

În 1923 a fost implicat în asasinarea politică a lui  Walter Kadow, suspectat că și-a trădat partidul forțelor franceze. Rudolf Höss a făcut parte din grupul nazist care a fost desemnat de Martin Bormann să-l ucidă pe presupusul spion. În mod brutal, bărbatul a fost bătut până și-a dat ultima suflare.

Crima sa nu a fost însă trecută cu vederea de autoritățile germane, care l-au condamnat pe Rudolf la 10 ani de închisoare în data de 15 Mai 1924. A petrecut în spatele gratiilor doar 4 ani, iar pe 14 Iulie 1928 a fost eliberat și trimis în Brandenburg și Pomerania, unde a făcut parte din diferite grupuri militare.

Aici a cunoscut-o în 1929 pe  Hedwig Hense, cu care s-a căsătorit și și-a intemeiat o familia. Cuplul a avut cinci copii, dintre care doi băieți, Klaus și Hans-Rudolf Jürgen, și trei fete: Heidetraut, Ingebrigitt și  Annegret. Atât Höss cât și soția sa erau susținători ai dogmei naziste, fiind naționaliști convinși.

Rudolf Höss devine comandant al lagărului Auschwitz

Anul 1934 i-a adus lui Rudolf o oportunitate care îi va marca parcursul în viață pentru totdeauna. Heinrich Himmler, un important colaborator al lui Hitler, i-a propus bărbatului să se înscrie în trupele SS, desemnate cu activitatea lagărelor de muncă. La sfârșitul aceluiași an, Höss a fost trimis în lagărul de concentrare de la Dachau, unde ocupa funcția de Blockführer, adică de comandant și supraveghetor. În momentul respectiv, existau peste 4,800 de prizonieri închiși de naziști în acel lăcaș de suferință.

Mulți ani mai târziu, atunci când comandantul și-a scris autobiografia, a făcut câteva mărturii dureroase. Se pare că nu a putut să rămână indiferent la chinurile și brutalitatea cu care erau tratați prizonierii din Dachau, însă a încercat să-și îndeplinească îndatoririle până la sfârșit. Atunci a simțit pentru prima oară regret datorită deciziilor pe care le-a luat în viață, iar cariera de preot pe care și-au dorit-o părinții săi pentru el  părea o alternativă mult mai bună, în comparație cu sarcinile brutale pe care le îndeplinea acum.

Nu a plecat singur la Dachau, ci însoțit de familia sa. Hedwig și copiii lor s-au acomodat destul de repede la noua lor viață, mai ales că acum se bucurau de o situație materială mult mai bună.

4 ani mai târziu, Höss a fost avansat din nou, de data aceasta la rangul de SS-Hauptsturmführer. În această poziție, era adjunctul lui Hermann Baranowski, care conducea lagărul  Sachsenhausen. În Mai 1940 a devenit comandat al lagărului Auschwitz, iar aceasta a fost ultima funcție pe care a ocupat-o vreodată în serviciul său pentru naziști.

În calitate de conducător Auschwitz, comandantul era responsabil pentru toate lagărele secundare din Polonia. Până în acel punct prizonierii erau obligați la muncă zilnică și trăiau în condiții oribile, fiind privați de identitate, mâncare sau medicamente. Adevăratul coșmar a început însă în Iunie 1941, atunci când Rudolf a călătorit în Germania, la Berlin, acolo unde a avut o întâlnire privată cu  Heinrich Himmler, liderul trupelor SS.

„Crede! Supune-te! Luptă!” – Höss și-a îndeplinit ordinele fără resentimente sau milă

Ordinul pe care l-a primit a fost unul macabru: evreii de la Auschwitz trebuiau să fie exterminați. Toată această operațiune urma să se desfășoare în mare secret, însă Höss a destăinuit cruzimile care aveau loc în spatele porților lagărului unei singure persoane: soției sale, care îl susținea și îi era alături indiferent de deciziile sale.

În acest punct, comandantul de la Auschwitz știa că trebuie să-și ducă la bun sfârșit sarcinile primite, însă totul necesita un plan bine stabilit. După ce a studiat diferite metode prin care alte lagăre își ucideau prizonierii, Höss a ajuns la concluzia că-și poate pune în practică propriile idei, care să fie mult mai eficiente.

Rudolf Höss poate fi considerat un criminal perfect, căci toate faptele pe care le-a comis și milioanele de vieți care au trecut în neființă din ordinul său nu i-au provocat nicio urmă de regret. Nu asista niciodată la execuțiile în masă, ci doar dădea ordine bine stabilite subalternilor săi.

Chiar dacă în aparență părea un bărbat bun și blând, al cărui scop era să-și vadă familia împlinită și fericită, rigiditatea de care a dat dovadă pe plan profesional demonstrează contrariul. Datorită lui, Auschwitz a devenit un lagăr perfect de exterminare.

Pentru comandant, zicala „Un singur lucru este valid – ordinele” a devenit parcă un adevăr absolut după care și-a ghidat întreaga viață. Höss era prea puțin interesat de suferința prizonierilor de a căror soartă era responsabil, iar preocuparea sa principală era să-și ducă la bun sfârșit ordinele. Mottoul SS era „Crede! Supune-te! Luptă!”, iar el s-a folosit de aceste cuvinte pentru a-și stăpânii emoțiile și sentimentul de vină, care pe alții asemenea lui i-a adus în pragul nebuniei.

Așa a luat naștere mascarea așa-ziselor „camere de cazare” sub formă de dușuri, în care prizonierii intrau în număr mare și nu știau că-și vor găsi sfârșitul. Auschwitz a devenit primul loc în care gazul Zyklon B a fost utilizat cu succes, fiind cea mai rapidă modalitate prin care deținuții puteau fi omorâți fără vărsare de sânge.

Mulți erau exterminați chiar din primele clipe în care călcau la Auschwitz, în timp ce alții erau folosiți pentru munci epuizante, iar când starea lor de sănătate se degrada, ajungeau să fie omorâți.

Pe lângă aceste execuții în masă, Auschwitz a fost locul unde prizonierii erau supuși unor experimente medicale letale, prin care erau torturați cu diferite droguri sau supuși unor chinuri care nu pot fi descrise în cuvinte.

Sfârșitul războiului și al lagărului Auschwitz

Rudolf Höss a condus Auschwitz până în anul 1945, când Cel De-Al Doilea Război Mondial se apropia de final, iar înfrângerea Germaniei era previzibilă. Înainte de a renunța la funcția sa, comandantul a încercat din răsputeri să ascundă orice urmă a crimelor care au avut loc în spatele pereților lagărului.

Documentele au fost pur și simplu distruse, camerele de gazare incendiate sau aruncate în aer, iar prizonierii trimiși în alte lagăre, unde urmau să fie uciși. Existau însă printre aceștia și bolnavi care erau imposibil de mutat dintr-o locație în alta. Aceștia din urmă au rămas la Auschwitz, unde gardienii rămași primiseră ordin să îi împuște. Nu au mai apucat să recurgă la aceste ultime gesturi de cruzime, căci în data de 27 Ianuarie trupele sovietice au pătruns în lagăr și i-au eliberat pe cei care erau încă în viață. Nimeni nu știuse până în acel punct de câtă cruzime au fost capabili naziștii, cu toate că zvonurile despre lagărele de concentrare și despre tratamentul brutal de care aveau parte prizonierii existau de mulți ani.

În ultimele zile ale războiului, comandanții și conducătorii naziști au încercat să scape de consecințele faptelor îngrozitoare comise. Hitler și mulți alții au ales să se sinucidă, în timp ce restul au căutat căi de a rămâne în viață. Höss a fost sfătuit de superiorul său Himmler să se deghizeze în soldat naval al Germaniei, iar el i-a urmat sfatul întocmai.

A renunțat la identitatea sa de până atunci și a devenit Franz Lang, un marinar care decedase recent în timpul unei misiuni. Bineînțeles, a fost însoțit de familia sa, care locuia însă într-un apartament separat de el. Soția și copiii săi erau singurii care știau că bărbatul este încă în viață, iar speranța că nu va fi prins și judecat pentru trecutul său era una destul de mare. Rudolf se adăpostea la o fermă din nordul Germaniei, unde se comporta ca un muncitor de rând și îndeplinea sarcinile agricole care îi erau desemnate.

Rudolf Höss este capturat și executat pentru crimele sale

Hanns Alexander, căpitanul armatei britanice, a fost cel care a descoperit toată aceasta mascaradă. A reușit să o captureze pe Hedwig Höss, pe care a ținut-o închisă și a interogat-o în repetate rânduri. Femeia îi era însă fidelă soțului său, așa că era aproape imposibil să fie făcută să dezvăluie locația acestuia.

Doar amenințarea că fiul său cel mare, Klaus, va fi trimis într-un lagăr de muncă din Serbia a determinat-o în cele din urmă să spună adevărul. Alexander i-a spus ce soartă îl așteaptă pe băiatul său dacă nu-și desconspiră soțul, apoi i-a întins o foaie de hârtie și a părăsit camera de interogatoriu. După doar 10 minute, a găsit însemnată de Hedwig adresa fermei unde Höss trăia cu o altă identitate.

Atunci când trupele de britanici au ajuns la ferma din Flensburg, fostul comandant de la Auschwitz a susținut până în ultimul moment că este vorba de o confuzie, declarând că numele său real este Franz Lang. Ce l-a dat însă de gol a fost verigheta la care nu renunțase, care avea gravate numele său și al soției sale. Câțiva dintre soldații care au fost desemnați să-l aresteze erau evrei, așa că înainte să pornească spre noua sa celulă unde urma să fie interogat, a fost bătut cu cruzime de aceștia, în timp ce Alexander a preferat să părăsească camera.

4 zile mai târziu, Rudolf Höss și-a recunoscut identitatea și funcția pe care a ocupat-o la Auschwitz. A fost judecat întâi la Nuremberg, apoi în Mai 1946 predat autorităților poloneze. Tribunalul Național Suprem din Polonia l-a acuzat pentru uciderea a 3,500,000 de oameni, dar comandantul nu a vrut să accepte aceste numere. Conform declarațiilor sale, doar 2,500,000 dintre cei morți în lagărul condus de el au fost uciși, în timp ce 1,000,000 au încetat din viață datorită foametei și a epuizării, lucru pentru care a refuzat să își asume responsabilitatea.

Și-a recunoscut în schimb crimele și și-a motivat toate acțiunile prin intermediul funcției pe care trebuia să o îndeplinească. În final, a considerat că și-a îndeplinit doar ordinele, pe care nu le-a pus niciodată la îndoială. Cei care l-au cunoscut l-au descris drept un bărbat calm și rațional, care nu a fost niciodată violent sau agresiv cu oamenii sau prizonierii pe care i-a avut în grijă.

Pe scurt, Rudolf Höss făcea doar ceea ce i se spunea să facă și în cel mai eficient mod posibil, fără să pună la îndoială deciziile superiorilor săi. În caz contrar, știa că propria viață și cea a celor pe care îi iubea era în pericol.

În urma procesului, a fost condamnat la moarte în data de 2 Aprilie 1947, iar în timp ce aștepta executarea pedepsei sale, și-a scris propria biografie intitulată „Kommandant in Auschwitz; autobiographische Aufzeichnungen” (trad. rom. „Memoriile comandantului de la Auschwitz”). Ultima sa dorință a fost să trimită o scrisoare soției și copiilor săi, însoțită de verigheta pe care a purtat-o cu sfințenie din momentul în care s-a căsătorit.

A fost executat prin spânzurare chiar lângă crematoriul de la Auschwitz, fiind ultima astfel de sendință executată în mod public. Rudolf Höss a protestat chiar și împotriva acestei modalități prin care urma să îi fie luată viața, argumentând că nu este un mod demn de a muri pentru un fost militar. A cerut să fie omorât prin altă metodă, dar solicitarea sa a fost refuzată.

Lagărul pe care l-a condus cu atât de multă luciditate și cruzime i-a devenit deci în cele din urmă mormânt, însă autoritățile au refuzat să-i marcheze locul de veci. Așa se face că locul exact unde a fost îngropat Rudolf Höss nu este cunoscut de către public, ci doar marcat printr-o piatră funerară neinscripționată.

 

Surse folosite pentru acest material: JewishVirtualLibrary, HolocaustResearchProjectBBC, HistoryExtra.

Raportează o greșeală

Urmatorul text selectat o sa fie trimis editorilor nostri: