Literatură

Sandro Penna, poetul și puerii divini – tendințe pedofile în lirism

Sandro Penna, poetul și puerii divini – tendințe pedofile în lirism

I-am citit pe Giuseppe Ungaretti și Eugenio Montale cu mare încântare și mai ales având acces la limba italiană, o limbă propice pentru exprimarea senzitivității și a senzualității. Dar am primit în dar cartea lui Sandro Penna, Poesie, Poezii, Editura Humanitas, traducere, cronologie, note și îngrijirea ediției Smaranda Bratu Elian, Cu o prefață de Alberto Casadei, București, 2013. Urmărisem serialul Alienistul despre o perioadă în care adolescenții băieței sărmani erau obligați de conjuncturi să se îmbrace în rochițe și să trăiască alături de alți copii cu toții practicând prostituția, acesta era un fel de a supraviețui, dar erau supuși și unor riscuri aferente și vulnerabilității, uciderii, bolilor.

Sandro Penna se naște la 12 iubie 1906 în Perugia, oraș străvechi și capitală a regiunii Umbria din centrul Italiei, Sandro Penna, primul copil al lui Armando Penna și al Angelei Antonione Satta. Familia are în proprietate o prăvălie în centrul orașului și duce viața modestă a micii burghezii de provincie. În anul 1928 notează în carnețeul său la Porto San Giorgio: „ Vreau o poezie care să șiroiască de trăire, despuiată de toate reziduurile care-o arată a fi poezie. Nu iubesc poezia care se înalță senină deasupra trăirii și o domină. […] Știu bine că cel mai adesea nu vrem să scriem exact în clipacând simțirea este stăpâna absolută a ființei noastre, și totuși ar trebui s-o facem, ca o datorie, ca un sacrificiu care apoi ne va recompensa” (pp.21-22) Montale îl avertizează în 1934-1935 asupra riscurilor de cenzură, îl va sfătui să scape de unele poeme dacă dorește să fie publicat în volum „(ne aflăm la apogeul regimului fascist, care, printre altele, înfiera homosexualitatea și o folosea și ca pretext de eliminare politică)” (p.25) Sandro Penna este frecvent cufundat în depresie. Ceea ce este șocant pentru contemporaneitate, este faptul că nu i se aduc reproșuri lui Penna pentru pedofilie. După moartea sa devine chiar celebru în mai multe țări și din 1988 se instituie Premiul național de poezie Sandro Penna, dar nu suntem de acord cu validarea obiceiurilor lui sexuale „Dar mie/ inima-mi căuta și viața, și iubirea: (iubirea unui copil de doisprezece ani?)” segment poem din volumul Bizarerii citat în prefață la pagina 17.

Cazul Penna este cazul unui poet tulburat de divorțul părinților, sărăcie, lipsa de șanse, căutările de mai târziu, muncile pe care le prestează nu de plăcere, ci pentru supraviețuire, depresia repetată în care cade și încercări perpetue de a se redresa, evadarea în poezie cătând acolo speranța și bucuria, vitalitatea și dragostea pe care în realitate, conform biografiei, vedem că nu le are. Ceea ce se întâmplă cu toată acea lipsă de afecțiune face ca el să ajungă la un imaginar poetic condamnabil, emite versuri care construiesc libertate de expresie pentru atracția sa sexuală față de băieței (copii, ca să ne înțelegem). Prietenii lui, poeți italieni și la vremea respectivă știau despre preocupările sale și se pare că au tolerat foarte bine tendințele sale. Fapte, de fapt, damnabile. Poezia nu ar trebui să scuze comportamentele bizare și tendințele sexuale deviante care persecută sau rănesc persoane fără discernământ cum sunt copiii pe care îi vânează acest poet, copii care îi devin muze ulterior, așa cum vedem.

Pentru a acoperi anumele sale fantezii sexuale își îmbracă poemele în mantaua estetismului, astfel ca niciodată să nu se descopere de către mințile lucide mai marele său adevăr. Dacă-mi permiteți reala impostură este să se folosească de arta scrisului pentru a-și crea noi victime printre copii. Homosexualitatea în anii lui Penna nu era o noutate, dar pedofilia a fost, este și va fi damnabilă. A avut prieteni pe care i-a pierdut, a avut persoane care nu i-au validat opera, critici literari care l-au ignorat total, sau chiar scriitori care i-au atras atenția asupra comportamentului său de o etică îndoielnică. Penna a marcat o dată în poezia țării sale, dar împreună cu această dată a mărturisit și adevăratul său interes, o mișcare foarte curajoasă pentru secolul 20.

Poezia lui Sandro Penna decurge din experiențele sale gay-pedofile. Nu știm ce a vrut mai exact. Poate să treacă sexualitatea dincolo de granițele firești și să pretindă normalizarea relațiilor cu copiii încă nici pe deplin dezvoltați. Ne întrebăm în acest sens câte dintre actele sale sexuale cu copii au fost normalizate. Dincolo de literatură avem de chestionat acest aspect. Aspectul ilegalității. Dacă Italia, însă nu l-a judecat atât de aspru, nici noi nu o vom face, trecem peste biografie și observăm poezia, ea este cea care a rămas în urma sa. Penna rămâne un personaj controversat în orice epocă. Fanciullo este termenul adesea folosit pentru copiii până în vârsta de 15 ani ne transmite traducătorul cărții și acest termen este adesea întâlnit în poezia de origine în care au fost scrise poemele. Ei bine, Penna are și un limbaj aparte, își alege cuvintele cu grijă, pentru el copiii sunt obiecte ale plăcerii. Tendințele pedofile din lirismul lui Sandro îl împiedică în multele sale încercări de a publica, interesant este că nu va fi anchetat și nici nu va renunța la idei, înseamnă că în spatele poemelor avem o conștiință care validează o astfel de viață încărcată de haos și traumă, posesiune și dominare a ființelor fragile.

Sandro Penna, Poesie/ Poezii, se poate comanda aici!