Sărbătoarea Anului Nou reprezintă toate evenimentele pe care le-am trăit pe durata anului, dar și dorințele noastre pentru anul viitor. Această sărbătoare este veche de 4000 de ani și este asociată cu solstițiile și echinocțiile care marchează ciclurile anotimpurilor.
În Mesopotamia Antică, acum 4000 de ani, sărbătoarea Anului Nou avea loc la mijlocul lunii martie, la echinocțiul de primăvară, dată folosită și în Evul Mediu. Egiptenii sărbătoreau Anul Nou la echinocțiul de toamnă, iar grecii la solstițiul de iarnă. La romani, Anul Nou era de ziua lui Janus (ianuarie), zeul începuturilor. Anul Nou Chinezesc se celebra între 20 ianuarie și 20 februarie.
Se punea accent pe începuturi și sfârșituri, simbolizate de anotimpuri. În cazul culturilor precolumbiene (mayasi, azteci, incasi), timpul era măsurat cu diverse calendare. Unul dintre ele, Calendarul Sacru, era un calendar de 260 de zile folosit de mayasi până în 1582, când a apărut calendarul gregorian. Era cunoscut și sub numele de „tzolkin” sau „numărarea zilelor”.
Calendarul Sacru
Kali Yuga – epoca sfârșitului
Epocile mezoamericanilor au un echivalent în mitologia hindusă – Yuga, perioadă care descrie evoluția vieții pe Pământ. Fiecare Yuga este cu un sfert mai scurtă decât yuga anterioară.Yuga durează 4.320.000 de ani până la începerea unui nou ciclu. Hindușii au măsurat și ciclul Kalpa, care durează 4.320.000.000 de ani sau o mie de cicluri Yuga.
Aceste cicluri se rotesc la nesfârșit, pentru eternitate. După scripturile hinduse, perioada pe care o trăim acum se numește Kali Yuga. Este o perioada întunecată, deoarece oamenii sunt prinși în materialism și au idealuri egoiste. Kali Yuga este ultima epocă, a distrugerii și a sfârșitului.
Teoria noutății
Budistul Visuddhimagga vorbește de un ciclu de 64 de lumi în care umanitatea este creată și apoi distrusă. Acesta este împărțit în opt cicluri de distrugere care se repetă de șapte ori. Planeta este distrusă de șapte ori prin foc și o dată prin apă.
Ultimul ciclu este apocalipsa, când vântul devastator va distruge totul. Apoi, ciclul de 64 de lumi începe din nou.Teoria noutății calculează ratade noutate din univers în raport cu timpul. Ea are patru principii de bază:
- Universul este un sistem viu bazat pe instinctul teleologic. Cuvântul teleologic derivă din grecescul telos care înseamnă scop sau sfârșit.
- Complexitatea și noutatea cresc în timp, în ciuda eșecurilor repetate
- Creierul uman reprezintă cea mai de sus treaptă a universului cunoscut
- Pe măsură ce complexitatea gândirii umane crește, noutatea întregului univers se apropie de o curbă de creștere infinită (Koch). În timpul acestui punct de noutate infinită, orice lucru și tot ceea ce poate fi conceput de mintea umană va avea loc în același timp.
Poate că în viitor calendarele vor fi măsurate de conștiința colectivă, și nu de zile, săptămâni, luni și ani. Cu cât ne apropiem mai mult de punctul de cunoaștere infinită, timpul nu mai este perceput într-un mod liniar. Atunci vom atinge un nou început, al întregii umanități.
