Sărbători religioase 3 aprilie. Un Sfânt important este celebrat astăzi

Creștinii ortodocși îl sărbătoresc astăzi pe Sfântul Cuvios Nichita Mărturisitorul. Greco-catolicii îl sărbătoresc tot pe Sfântul Nichita, iar romano-catolicii îl celebrează pe Sfântul Sfințit Alois Scrosoppi.

Cine este Sfântul sărbătorit azi la ortodocși

Sfântul Cuvios Nichita Mărturisitorul este pomenit în calendarul creştin ortodox în fiecare an, la 3 aprilie. Nichita a văzut lumina zilei în Cezareea Bitiniei, din părinţi dreptcredincioşi și mari iubitori de Dumnezeu. Tatăl său era cunoscut după numele de Filaret şi s-a făcut monah, după moartea soţiei sale la opt zile după ce i-a dat naştere lui Nichita. Pe atunci doar un prunc, el a fost lăsat în grija bunicii din partea tatălui, deoarece nu mai era nimeni care să îi ghideze calea.

Sfântul Nichita a trăit în perioada iconoclasmului. Acesta rămâne în istorie ca un curent eretic care a impus distrugerea icoanelor și care a dus la uciderea a mii de credincioși.

Pentru că nu se regăsea în viața de zi cu zi, el și-a dat seama că vrea să își dedice toate zilele iubirii de Dumnezeu și s-a călugărit în Mănăstirea Midichiei, a neadormiţilor. Acolo era egumen stareţul Nichifor. După şapte ani de vieţuire în mănăstire a fost obligat de egumen să se preoţească şi l-a hirotonit însuşi patriarhul Constantinopolului, Tarasie. I s-a încredinţat toată rânduiala mănăstirii, ca ajutor al cuviosului Nichifor, slăbit de bătrâneţe, căruia i-a urmat ca stareț.

La acea vreme, împăratul Leon Armeanul a reînceput lupta împotriva icoanelor, acest curent putând lua amploare după moartea împărătesei Irina. În anul 813 deja era iad pe pământ pentru cei care credeau în Iisus Hristos și care erau prinși cu icoane. Se spune că dreptcredincioşii erau prigoniţi, clericii surghiuniţi şi însuşi patriarhul a fost înlocuit cu un om al împăratului. Toți cei care erau prinși că au credință în Dumnezeu erau chinuiți și duși în fața poporului, pentru a fi dați exemplu.

În neagra perioadă, alături de mulți alţi egumeni, Sfântul Nichita a fost închis în temniţă. La scurt timp, el a fost trimis în surghiun pe o insulă mică, care purta numele Sfintei Muceniţe Glicheria, pentru că acolo se aflau sfintele ei moaşte.

Biserica şi mănăstirea zidite în numele Sfintei Glicheria erau încredinţate de autorităţi unui oarecare Antim. Bărbatul era atât de rău, de mândru şi neiertător, încât locuitorii de acolo îl numeau Caiafă. Misiunea primită de la conducător era aceea de a-l convinge pe Nichita să treacă de partea ereticilor, iar mai apoi să învețe și poporul să facă același lucru. Acesta îl chinuia îngrozitor, închizându-l într-o temniţă foarte strâmtă şi printr-o gaură îi dădea foarte puţină mâncare. Nu a reușit însă îndeplinirea dorinței conducătorului său.

Cu toate acestea însă, obosit de atâtea suferinţe şi mai ales de bătrâneţe, la sfârşitul prigoanei, Sfântul Nichita nu s-a mai întors la mănăstirea sa. El a rămas într-un schit abandonat, acolo unde a plecat în împărăția cerurilor.

Recomandări autor