Sărbători religioase 31 martie. Ce Sfinți sunt sărbătoriți în ultima zi a lunii

Creștinii ortodocși îi sărbătoresc în ultima zi a lunii martie pe Sfântul Sfințit Mucenic Ipatie, episcopul Gangrei și pe Sfântul Mucenic Beniamin diaconul. Greco-catolicii îl au în calendar pe Episcopul Mucenic Ipatie al Gangrei, iar romano-catolicii îl celebrează astăzi doar pe Sfântul Beniamin diaconul.

Cine a fost Sfântul Ipatie

Sfântul Sfințit Mucenic Ipatie este amintit în calendarul creștin ortodox în ziua de 31 martie. Sfântul Ipatie a fost episcop al Gangrei, în Paflagonia, actuală regiune istorică aflată pe coasta Mării Negre, în nordul Anatoliei. Sfântul Ipatie a făcut parte din peste trei sute de Sfinți Părinți care au luat parte la lucrările Sinodului I Ecumenic de la Niceea, din anul 325, în timpul împăratului Constantin cel Mare.

A luptat întreaga viață pentru dreapta credință și a transmis poporului, mai presus de toate, importanța iubirii de Dumnezeu, reușind să condamne la Niceea, alături de ceilalți Sfinți Părinți, erezia ariană. Susținătorul acesteia, preotul teolog Arie, a fost scos din Biserică.

Viața sa a fost una curată și dreaptă. El a fost învrednicit de Iisus Hristos cu un dar ce i-a schimbat viața: făcea minuni. Din acest motiv, era prețuit de fiul împăratului Constantin, împăratul Constanţiu (337-361), care a pus să fie zugrăvit pe o scândură chipul sfântului, iar oamenii să cunoască tot mai mult minunile sale.
Pentru că nu toți erau de acord cu Ipatie, Sfântul a fost ucis cu pietre de un grup de eretici novațieni, cei care mai târziu au primit numele de cathari, pentru că puneau mare accent pe „puritatea” celor pe care îi primeau în rândurile lor, adevărați ucigași.

„Cu zavistie multă aprinzându-se asupra arhiereului lui Dumnezeu, s-au ascuns în calea lui la un loc strâmt, lângă o râpă de munte şi lângă un mal, înarmaţi fiind cu săbii şi cu ciomege. Apoi deodată, fără de veste, năvălind asupra lui ca nişte fiare sălbatice şi dându-i multe bătăi, de pe malul cel înalt l-au aruncat în prăpastia aceea. Iar sfântul, fiind abia viu, şi-a înălţat mâinile în sus şi, ridicându-şi ochii la cer – precum altă dată Sfântul întâiul Mucenic Ştefan -, se ruga pentru cei ce l-au ucis şi zicea: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta”, potrivit volumului Viețile Sfinților.

Mai apoi, trupul mucenicului a fost luat și adus la Gangra, loc în care a fost înmormântat. În următorii ani de la moartea sa, la mormânt au fost confirmate mai multe vindecări miraculoase, iar oamenii făceau pelerinaje zilnice la locul de veci, știind că acesta a fost un alt trimis al lui Dumnezeu pe acest pământ.

Recomandări autor