Sărbători religioase 9 martie. Astăzi este o zi importantă pentru creștinii ortodocși

Creștinii ortodocși îi sărbătoresc astăzi pe Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia, iar greco-catolicii îi sărbătoresc pe Sfinții 40 de Mucenici din lacul Sebaste. De partea cealaltă, romano-catolicii o sărbătoresc pe Sfânta Sfințită Francisca Romana, dar și pe Dominic Savio și cei 40 de soldați.

Cine au fost cei 40 de mucenici din Sevastia, sărbătoriți pe 9 martie

Sfinții 40 de mucenic sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox în ziua de 9 martie. Cu toții erau ostași și făceau parte dintr-un corp de armată staționat în Sevastia, din provincia Armenia Inferior. Pe vremea liderului Liciniu, cel care a împărățit între anii 308 și 324, cei 40 de Sfinți mucenici au suferit văzând persecuțiile împotriva creștinilor. Cu toate acestea, ei au continuat să ducă mai departe cuvântul lui Dumnezeu.

Creștinii care se aflau în cetele ostășești erau obligați să aducă jertfă diavolilor. Ei făceau parte din cetatea lui Agricolae, în părțile Capadociei. Atunci, niște ostași, patruzeci la număr slujeau doar pe Hristos Dumnezeu. Ei erau văzuți ca fiind bărbați tari și nebiruiți în războaie, iar credința lor era de neatins.

Sfinții Mucenici au fost îndemnați de comandantul lor să aducă mai multe jertfe zeilor. Lor li se spunea că așa cum au luptat în război, cu aceeași îndârjire trebuie să lupte să creadă în zeii romani.

„Dacă pentru împăratul cel pământesc ne-am luptat în războaie şi am biruit pe vrăjmaşi, precum singur mărturiseşti, ticălosule, cu atât mai vârtos ne vom nevoi pentru Împăratul cel fără de moarte şi vom birui a ta răutate şi al tău vicleşug”, potrivit volumului Viețile Sfinților.

Sfinții nu au vrut să se închine zeilor și nu au ținut cont de amenințările comandantului. Ei au continuat să își confirme credința în Hristos. Guvernatorul provinciei și comandantul au hotărât ca ostașii să fie căutați, prinși, legați și duși la un lac ce se afla lângă cetatea Sevastiei. Afară era ger, era o iarnă dură, greu de suportat.

Mărturisitorii au fost dezbrăcați și duși în mijlocul apei. Noaptea a venit rapid, iar frigul s-a întețit. Corpurile sfinților înghețau de la un minut la altul. Atunci unul dintre ei, neputând să mai rabde, s-a despărțit din acea sfântă ceată și a alergat la o baie cu apă caldă care se afla la marginea lacului, pentru a se închina la zei. Dar când și-a atins piciorul de pragul acelei băi calde, îndată a căzut mort. Ceilalți sfinți au ales să se roage mai mult la Dumnezeu, să îi ajute să treacă peste chin și să le întărească mai mult credința.

„Acum Acelaşi eşti, Doamne, Cel ce ai ascultat rugăciunile lui Iacob, când fugea de certarea lui Isav, fratele său; Cel ce ai ajutat lui Iosif şi l-ai izbăvit din primejdie; Cel ce ai auzit pe Moise care a dat semne şi minuni în Egipt împotriva lui Faraon şi a poporului său şi a despărţit marea şi pe poporul Tău l-a scos în pustie; Cel ce ai ascultat pe Sfinţii Tăi Apostoli, ascultă-ne şi pe noi, Doamne, ca să nu ne înece viforul apei, nici să ne înghită adâncul, că am sărăcit foarte. Ajută-ne, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, că am stat în adâncul apei şi ni s-au udat picioarele în sângele nostru; uşurează-ne de sarcină şi alinează iuțimea văzduhului, Doamne, Dumnezeul nostru, că spre Tine nădăjduim, ca să nu ne ruşinăm şi să cunoască toţi că ne-am mântuit, strigând către Tine”, se mai arată în volum.

Puțin după miezul nopții a apărut o lumină puternică, iar gheața s-a topit și nici ger nu mai era. Ostașii care păzeau lacul au adormit, însă comandantul lor se gândea cum de cel ce scăpase la baia cu apă caldă s-a topit, iar ceilalți, care au stat într-un ger atât de mare, sunt încă vii.

Atunci el și-a dat seama că unul este Dumnezeu și că nu poate fi negat. Și, dezbrăcându-se de hainele pe care le avea, a sărit în apă, strigând cât de tare a putut că și el este creștin, împlinind astfel numărul cel dintâi al mucenicilor.
Au rezistat mult și au fost scoși vii din lac. Atunci, conducătorii au poruncit ca fluierele picioarelor să le fie zdrobite, iar apoi au fost lăsați să moară în chinuri. Așa au murit toți martirii, însă nici la ultima suflare nu au renunțat să creadă în Dumnezeu.

Recomandări autor