Home > Cultură > Istorie > Satele fictive ale lui Potemkin, între mit și realitate. Spectacolul prezentat Ecaterinei cea Mare a Rusiei
Cultură Istorie Mitologie

Satele fictive ale lui Potemkin, între mit și realitate. Spectacolul prezentat Ecaterinei cea Mare a Rusiei

Satele fictive ale lui Potemkin între mit și realitate. Spectacolul prezentat Ecaterinei cea Mare a Rusiei

Despre relația dintre Ecaterina cea Mare și Potemkin există numeroase anecdote, dar poate că una dintre cele mai interesante este cea legată și de zicala rusească a „satelor lui Potemkin”. Prin care se face referire la obiceiul de a face lucruri de fațadă, care numai în aparență să dea bine. Legate de acest episod sau episoade, ale înfrumusețării satelor înaintea vizitelor Ecaterinei, există multe povești, în acest articol sunt prezentate câteva caracteristici ale poveștii atât de fascinante.

Răspândirea zvonurilor: povestea din spatele celebrității mitului

Conform legendei, pe când Ecaterinei cea Mare vizita Crimeea în anul 1787, Grigori Potemkin, ar fi dispus „metamorfozarea” mai multor sate în locuri de vis, pentru a o convinge pe împărăteasa Rusiei că este demnă de integrare în Imperiul Rus. Se spun că ar fi fost rapid construite fațade pentru clădiri, multe case au fost rapid vopsite și chiar aduși mai mulți ruși care să interpreteze rolul unor țărani fericiți. În spatele reprezentației impecabile exista multă suferință și sărăcie.

Povestea de mai sus este cuprinsă într-o biografie a lui Grigori Potemkin, scrisă de secretarul ambasadei săsești la curtea Ecaterinei, Georg von Halbig, sosit în Rusia în anul 1787. Conform informațiilor sale acestea erau zvonurile care circulau pe atunci în Petersburg, se spunea că ar fi existat sate artificiale, saci de grâu care, de fapt erau plini cu nisip, turme imense de animale care, ar fi fost una singură, mutată în funcție de locul unde se afla Ecaterina, astfel încât să pară că este alta.

Satele fictive ale lui Potemkin între mit și realitate. Spectacolul prezentat Ecaterinei cea Mare a Rusiei

Sursa foto: wikiwand.com

Impactul acestor consemnări a fost atât de mare încât, după câțiva ani de la acestea, Johan Albrecht Ehrenström, un politician finlandez, sosit în Rusia în 1788, povestește în memoriile sale aceleași sate artificiale și turme fictive. Zvonurile capătă dimensiunea unor evenimente istorice reale datorită marchizului de Custine prin lucrarea sa propagandistică, „Rusia în 1839”. Lucrare ce se bucură de o celebritate la nivel mondial, în ciuda inexactităților cuprinse în ea, desigur, la rândul său, face referire la aceleași mituri menționate de von Halbig și Ehrenström.

Informațiile distorsionate au fost dezmințite de Charles-Joseph, Prințul de Ligne (1735-1814), care participase la vizita făcută de Ecaterina cea Mare. Însă, a fost în zadar, pentru că, Prințul de Ligne, era un vechi prieten de-ale lui Potemkin. Prin urmare cuvintele lui nu valorau prea mult. Pe cât de lipsit de importanță sunt declarațiile lui, pe atât de puțin credit putem acorda și textele  politicienilor saxoni și finlandezi, dat fiind că aveau tot interesul să denigreze Rusia și împărăteasa ei, Ecaterina cea mare.

Adevărul din spatele satelor fictive ale lui Potemkin

Există texte istorice prin care se demonstrează că zvonurile cu privire la vizitarea unor sate artificiale în Crimeea, de către Ecaterina cea Mare, existau de dinainte ca ea să fi pornit în călătorie. Conform însemnărilor istoricului rus, Alexandr Pancenko, secretarul Ecaterinei, Alexandr Khrapovitski, scria în jurnal încă din aprilie 1787, pe când împărăteasa și suita ei erau în Kiev, că aceasta voia să ajungă în Crimeea în ciuda lipsei de pregătire a lui Potemkin, care își dorea să amâne plecarea.

Până la urmă, cât adevăr este în toată povestea? Se poate admite faptul că Potemkin a cheltuit ceva bani pentru a o impresiona pe Ecaterina cea Mare, ar fi avut nevoie de fonduri considerabile să lumineze monograma Ecaterinei cu 55.000 de lumini. Un fapt ce l-a mirat pe împăratul Iosif al II-lea (1741-1790), care participa la vizita Crimeei sub numele de „contele Falkenstein”.

De asemenea, Potemkin, a cerut într-adevăr ca anumite sate să fie înfrumusețate, informație confirmată de memoriile Contelui de Ségur, Louis Philippe (1753-1830), unul dintre membrii delegației ruse din Crimeea. Acesta nota că multe oraș, sate sau moșii erau  împodobite cu flori, păreau desprinse din basme. Apoi, Guglielmo Costantino Ludolf (1759-1839), un diplomat italian, mai scria că Prințul Potemkin ar fi cheltuit 8 milioane de ruble pentru construirea unui întreg oraș, Herson.

Ecaterina cea Mare a Rusiei, Sursa foto: dosaresecrete

Putem concluziona că, Potemkin, nu a ridicat propriu zis peste noapte sate artificiale și nici nu a adus „figuranți ruși” care să pozeze în țărani fericiți, dar a investit sume importante pentru a reabilita în parte anumite clădiri și pentru alte aspecte demne de îmbunătățit din Crimeea. Ecaterina cea Mare și Prințul Iosif al – II – lea au fost profund impresionați de tot ce văzuseră.

Dar, până la urmă, cărui fapt de datorează propaganda defăimătoare a diplomaților finlandezi și sași? Din câte se pare, pe atunci, Crimeea, erau un fel de țară satelit a Imperiului Otoman. Vizita Ecaterinei cea Mare nu a fost privită cu ochi buni de marii conducători de la Istanbul. Propaganda diplomaților ava scopul de a convinge otomanii că Rusia nu este o amenințare reală, astfel încât să nu dea înapoi din fața unui război. Sir Robert Ainslie, a trimis de către Marea Britanie în Turcia pentru a  asigura guvernul Imperiului Otoman că au susținerea britanicilor.

Marea Britanie nu și-a îndeplinit promisiunea făcută, nu a oferit sprijin Imperiului Otoman, care după câteva victorii a pierdut războiul (purtat între 1787 și 1791) în fața Rusiei. În anul 1791 cele două puteri semnează un tratat de pace, la Iași, prin care se stabilește apartenența Crimeei la Imperiul Rus. Ei bine, demersul lui Potemkin, a avut până la urmă sorți de izbândă, cu toate acestea, nu a apucat să își vadă visul împlinit, a murit pe când procedurile Tratatului de la Iași se aflau în desfășurare.

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate

Recomandări autor