Divertisment

Schimbați Imnul, ăsta vechi s-a stricat!

Schimbați imnul, ăsta vechi s-a stricat!

În 1932, Aldous Huxley scria A Brave New World. Probabil că știți despre ce este vorba în carte. O societate din viitor, cu precondiționare genetică, hipnosugestie și clasificare organizată pe caste. Toate acestea erau menite pentru a făuri o societate perfectă, într-un univers distopic.

Romanul, continuat cu eseul A Brave new World Revisited și mai apoi cu The Island, contra-partida lui utopică, cum a fost considerat de către critici, este probabil cea mai importantă scriere a secolului 20. Manipulare, controlul maselor, îndobitocirea lor. Pastila pe care o lua toată lumea ca să fie fericită și să uite de neajunsuri se chema soma. Soma: toate avantajele creștinismului și ale alcoolului, nici unul dintre inconvenientele lor. Puțină soma și totul devenea roz din nou. Puțin mai multă soma și luai o vacanță de câteva săptămâni oriunde voiai. Trebuia doar programată doza în așa fel încât toată lumea să fie mulțumită.

De ce toată introducerea asta plictisitoare, mă veți întreba, ca niște cititori avizați care vă aflați?

Pentru că se întâmplă din nou, așa cum a prevăzut Huxley.  Corectitudinea politică, extremismul, fanatismul cu care ne sunt bagate pe gât canoanele obligatorii de ”cum ar trebui să fie”, de fapt.

Sunt Alecsandru, am 34 de ani, dar mă identific drept Killian Jornet, un atlet spaniol de talie mondială. Așa vreau să mă strigați de acum încolo. Altfel o să fiu mega-ofensat și o să scriu un blog despre cât de nedreaptă este lumea cu mine.

Dar suficient cu acest nonsens. Vreau să zăbovim puțin asupra urmatoarei chestiuni: Imnul Național. Consider că avem unul dintre cele mai PROASTE imnuri naționale. Mesajul lui este similar cu acela transmis pe care l-ar transmite o soție abuzată soțului ei, alcoolist prolific:

  • Marine, deșteaptă-te! Deșteaptă-te, mă, n-auzi? Vine turcii! Mă, te deștepți odată sau nu?

Ne trezim și noi odată? Copiii sunt învățati de mici să recite ca niște roboței fără să înțeleagă exact ce și cum. Cine a fost Traian?  Care-i treaba cu umbrele? De ce sunt mărețe?

Hai să ne imaginăm următorul dialog, prin secolul 19. Personaje principale: Andrei  Mureșanu, Anton Pann

  • Andrei? Andrei? Domnule Mureșanu? Sunteți sigur că păstrati treaba asta cu Deșteaptă-te, române? Nu sună ca și cum am fi niște veșnici adormiți și lipsiți de chef?
  • Bă, lasă-mă, bă, că m-ai zăpăcit de creieri!
  • Dar, Andrei, care-i faza cu umbrele alea?
  • Bă, dar mă lași?
  • Pff…Andrei, dar cum facem, că vorbește lumea că Ucenescu ar trebui să fie trecut la autori, acolo?
  • Mamă, luați-l pe fraier de-aici, că-l bat! Crimă de om fac cu tine!

Asa învață copiii să danseze pe melodii fără versuri. Doar cu niște cuvinte alăturate la întâmplare.

Românie, trăiești în trecut! Nu vreau să fiu eu cel care-ți dă vestea asta, dar nu ești dinozaur! Încetează să mai trăiești după standarde învechite! Nu esti deloc dinozaur. În cel mai bun caz, ești o iguană, mergând de colo-colo, mândrindu-te cu pielea aia solzoasă, ochii aia exoftalmici și găurelele alea din nas. Și, da ți-am văzut limba, iguano! Permite-mi să-ți adresez câteva întrebări: te pot călări? Ai mesaje pe robotul telefonic de la Steven Spielberg? Nu. Nu ai! Deci potolește-te, iguano, și mai taie crapul acela afară. (cut that crap out, expresie, limba engleză)

La polul opus al caracterului infect al iguanelor, care consideră ca li se cuvine totul, se află balenele ucigase. Sau balenele Orca. Terminologia de balene ucigașe și-au pus-o ele însele, cu de la sine putere. Au început să împrăștie zvonurile astea lipsite de fundament real, ca să pară mult mai șmechere decât sunt de fapt. Toată lumea știe că au plâns la finalul de la Titanic.

Revenind la iguane, cozile lor sunt regenerabile. Așa că data viitoare când o iguană vă dă în judecată pentru loviri și alte violențe, să stiți că de fapt încearcă să stoarcă niște bani de la voi. Cam la fel face și Romania. Pe România n-o îmbie singurătatea romantică. Se dă în schimb de ceasul morții după zgomot și vulgaritate. Locul ăsta parcă rupt din Rai și pus aici în chip de cadou, pentru temeiuri tăinuite curiozității omenești. Ah, lume rea! Ne vom chinui să te facem mai bună și mai nobilă, par a spune românii, înlăcrimand ochii publicului spectator pătruns de emulația momentului.

Cred că ar fi o idee bună să începem din capul locului cu imnul ăsta îmbietor și soporific. Dormiți, dormiți liniștit! Și dacă aveți chef, poate vă și deșteptați cândva.

Guvernați de un mit cu putere de pecete, între acceptarea cuminte a morții și o lașitate inactivă, ne îndreptăm privirea spre cer, așteptând răspunsul de acolo.

sursă foto: quotespictures.com