Sculpturile antice indică expresii universale ale sentimentelor umane care au rezistat în timp
Sculpturile preistorice care prezintă fețe asemănătoare oamenilor. Iar o parte din oamenii de știință cred că anumite expresii ar putea fi universale atât în timp și în diferitele culturi trecute, prezente și viitoare. Noile cercetări au descoperit că mayașii antici și alte civilizații mezoamericane, cum ar fi Olmecul, au sculptat scene de durere, tristețe, furie, încordare și determinare în moduri care ne sunt încă recunoscute până la 3.500 de ani mai târziu.
Pentru a stabili corelația dintre relația sentiment-expresie facială, specialiștii au făcut un test. În urma lui au putut afla cum se raportează contemporanii la expresiile faciale antice imortalizate în sculpturi. Colecționând imagini cu sculpturi antice din Mexic și America Centrală, cercetătorii au plătit 325 de participanți de limbă engleză pentru a privi fețele și a le potrivi cu emoții și stări emoționale potrivite.
Raportarea omului la sentimente de-a lungul anilor
Fotografiile au fost decupate pentru a arăta doar fața, fără a fi dat un alt context. Astfel, pentru participanți rămânea de văzut doar expresia facială. Aceste sculpturi înfățișau persoane care erau ținute în captivitate sau torturate. Altele persoane pregătindu-se pentru luptă, cântând la un instrument, îmbrățișând o persoană iubită sau încercând să ridice un obiect greu.
Alți 114 participanți online au fost rugați să citească despre portrete și să le atribuie emoții și stări emoționale pe baza unei descrieri verbale. Doar pe baza situațiilor descrise de sculpturi. În general, cercetătorii au descoperit că participanții au interpretat sculpturile într-un mod similar cu modul în care lumea occidentală, vorbitoare de limbă engleză, s-ar aștepta ca cineva să se simtă în scena respectivă. Acestea, susțin autorii, sugerează că expresiile pe care le avem nu sunt influențate de forțele culturii moderne. Acestea sunt impulsuri inerente care au existat de milenii.
„Rezultatele prezente oferă astfel sprijin pentru universalitatea a cel puțin cinci tipuri de expresie facială: cele asociate cu durere, furie, determinare / încordare, elatie și tristețe. Aceste descoperiri susțin ideea că suntem pregătiți biologic să exprimăm anumite stări emoționale cu comportamente particulare, aruncând lumină asupra naturii răspunsurilor noastre la experiențele gândite pentru a aduce sens în viața noastră”. Scriu autorii studiului.
Sursa: sciencealert.com
Importanța studiului
Studiul în cauză se alătură unei dezbateri de lungă durată între antropologi. O miză ce pare de neatins. Cu o problemă nu este probabil să fie rezolvată de niciun studiu. În timp ce o parte a antropologilor consideră că modul în care ne înfățișăm emoțiile, cum ar fi încruntarea sau zâmbetul, este universal și inerent naturii noastre, alții văd expresiile faciale ca fiind dependente cultural. Chiar și atunci când analizăm datele aceluiași tip de studii de recunoaștere a emoțiilor, aceste două școli de gândire nu pot fi de acord. Multe studii s-au folosit de imagini din alte culturi. Apoi le-au arătat oamenilor din afara culturilor, pentru a vedea dacă identifică aceleași expresii. Alte direcții de cercetare susțin că aceste metode sunt afectate de prezența cercetătorilor și de influența gândirii occidentale.
Noul studiu se ocupă oarecum de acest lucru. Prin efectuarea sondajului online și prin utilizarea artei maya antice, care precede orice contact cu civilizațiile occidentale. Totuși, chiar și această metodă are propriile sale limitări. Autorii recunosc că nu pot ști cu siguranță dacă sculpturile sunt portretele exacte ale vieții de zi cu zi din Mesoamerica preistorică. Cu toate acestea, nu putem presupune că modul în care interpretăm lucrurile astăzi este modul în care culturile antice l-ar fi avut deopotrivă.
„Nu avem o perspectivă directă asupra sentimentelor oamenilor din cele mai vechi timpuri ale Americii. Ceea ce putem spune este că artiștii americani antici au împărtășit unele dintre legăturile occidentale contemporane între expresiile faciale și contextele sociale în care acestea ar putea apărea. Există anumite asocieri care pledează pentru un minimum de asemănare între Occident și cele din America Antică”. Se mai menționează în studiul în cauză. Potrivit cu Sciencealert.com
