Wimbledon este unul dintre cele patru turnee de Grand Slam din lume. Acesta a fost prima competiție de o astfel de dimensiune, iar tenisul se juca în aer liber, pe teren din iarbă. Prima ediție a turneului de tenis a avut loc pe 9 iulie 1877, iar de-a lungul timpului s-au făcut mai multe modificări, însă se joacă în continuare pe iarbă, în aer liber. Wimbledon este astăzi cea mai veche competiție de acest gen și extrem de importantă, fiind prezenți cele mai sonore nume din lumea tenisului din întreaga lume. În 2019, câștigătoarea la categoria simplu feminin a fost românca noastră, Simona Halep. Din cauza problemelor de sănătate, în acest an a fost nevoită să se retragă din competiție.
Turneu se întinde pe durata a două săptămâni și implică un cod vestimentar strict alb pentru concurenți. Pentru că Wimbledon este cel mai mare și renumit turneu de tenis din lume, pe parcursul competiției, invitații servesc căpșuni cu frișcă și șampanie. Anual se consumă peste 30 de tone de căpșuni și peste 10.000 de litri de frișcă. Un alt lucru deosebit la acest turneu este lipsa sponsorilor. Există doar cinci mari firme care sponsorizează campionatul și care au parte de publicitate. Vorbim despre Rolex, IBM, Oppo, Slazenger și Robinsons.
Cum a început povestea de la Wimbledon
Totul a început de fapt pe 23 iulie 1868, când este înființat clubul privat numit inițial „The All England Croquet Club”. Primul lor teren a fost aranjat la Nursery Road de pe Worple Road, Wimbledon. Tenisul în aer liber, pe iarbă, a fost conceput câțiva ani mai târziu, de către maiorul Walter Clopton Wingfield și a primit denumirea de Sphairistikè. Acest nou joc a fost introdus în activitățile clubului, iar în 1877 acesta și-a schimbat denumirea în „The All England Croquet and Lawn Tennis Club”. Pentru că aveau un nou joc interesant și un nou nume, administratorii clubului privat s-au gândit să marcheze acest moment printr-o competiție proprie de tenis pe iarbă. Pentru acest campionat a fost întocmit un cod de legi, marea majoritate fiind valabile și astăzi.
Prima ediție a turneului de la Wimbledon a avut loc pe 9 iulie 1877. Participanții au fost doar bărbați, iar competiția s-a desfășurat pe durata a cinci zile. Cei 22 de participanți au trebuit să plătească pentru a avea acces la competiția de tenis. Din cauza timpului ploios, jocul a fost amânat, iar marea finală s-a desfășurat pe 19 iulie. Câștigătorul primei ediții a turneului de la Wimbledon a fost Spencer Gore, care a reușit să obțină un scor de 6–1, 6-2, 6–4 în fața lui William Marshall. Finala a durat doar 48 de minute, iar Gore a primit cupa de argint oferită de revista sportivă „The Field”, dar și un premiu de 12 guinee. Prima ediție a turneului a avut și aproximativ 200 de spectatori, care au plătit bilet pentru a asista la competiția de tenis pe iarbă.
În doar câțiva ani, clubul avea întreaga activitate limitată strict la tenisul pe iarbă, iar cuvântul „croquet” a fost înlăturat din nume în 1882, fiind reintrodus câțiva ani mai târziu. Primele ediții au fost dedicate bărbaților, însă ulterior lucrurile s-au schimbat. În anul 1884, clubul adaugă la turneu o nouă categorie, Ladies ‘Singles. Câțiva ani mai târziu, în 1913, apar alte două categorii la celebrul turneu de la Wimbledon: dublu feminin și dublu mixt. Schimbările nu se opresc aici, iar anul 1937 îi aduce campionatului o popularitate și mai mare, întreaga competiție fiind televizată. De la debutul turneului și până în 1922, campionul în exercițiu nu trebuia să joace decât finala, iar jucătorilor profesioniști li s-a interzis să participe la această competiție din cauza plângerilor venite de la amatori. Toate aceste lucruri s-au schimbat în 1968.
Turneul anual de la Wimbledon a avut și perioade în care nu s-a ținut. Pentru prima dată de la debut, acesta nu a fost organizat între anii 1915 și 1918 din cauza Primului Război Mondial. Cea de-a doua perioadă în care campionatul de Grand Slam nu s-a desfășurat a fost în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, între 1940 și 1945. Din cauza unei bombe care a distrus un colț al terenului, competiția a pierdut aproximativ 1.200 de locuri din tribune. Turneu s-a reluat în 1946 și s-a desfășurat până în 1947 cu bucata de teren distrusă. Wimbledon nu a fost organizat nici în 2020, însă de data aceasta nu un război a fost la mijloc, ci pandemia provocată de coronavirus. Pe 1 aprilie, Clubul All England a anunțat anularea competiției de Mare Slam. Inițial s-a luat în calcul desfășurarea turneului cu ușile închise, însă tot ar fi trebuit ca peste 5.000 de persoane să fie prezente, participanți, antrenori și organizatori.
3 tradiții ale celui mai mare turneu de Grand Slam
Copiii de mingi
Turneu de la Wimbledon are o tradiție întinsă pe mulți ani. Dacă unele reguli au fost schimbare sau înlocuite cu altele mai permisive, totuși sunt câteva principii peste care nu se trece. O poveste impresionantă stă în spatele copiilor de mingi, denumiți și BBG-uri. Aceștia au un rol crucial în buna desfășurare a competiției. Copiii de mingi nu se aleg întâmplător, iar în primă fază organizatorii turneului aveau școli speciale de unde îi recrutau. Vârsta copiilor trebuie să fie de aproximativ 15 ani, iar ei nu au voie să participe la mai mult de cinci turnee. În 2005, echipele de copii de mingi erau formate din șase persoane, două la plasă și patru la viraje. Timpul petrecut de aceștia pe teren era de o oră, maxim două, în funcție de durata jocului. După fiecare oră petrecută pe teren, aceștia primesc o oră pauză. Din 2008 lucrurile se schimbă, iar numărul de copii de mingi necesari pentru un turneu ajunge la 250. Acest lucru este datorat extinderii competiției.
Pe lângă buna reputație pe care o câștigă făcând acest job, copiii de mingi se aleg cu multe alte avantaje. În primul rând primesc un certificat care atestă seriozitatea și disciplina de care au dat dovadă la un turneu de așa anvergură. În al doilea rând, fiecare zi petrecută pe teren este plătită cu aproximativ 17 lire sterline. În al treilea rând, ei primesc un set de mingi uzate, o fotografie de grup și trusa care le-a fost de ajutor la locul de muncă. Pentru a avea parte de aceste privilegii, elevii au de trecut câteva probe. Ei sunt recomandați de către directorul instituției de învățământ, apoi dau un test scris cu privire la regulile din tenis. Cine trece de proba scrisă, este supus unei probe sportive, unde trebuie să arate condiție fizică și mobilitate. Candidații care au trecut cele două probe intră într-un stadiu de formare, unde sunt în permanență supuși testelor, la final primind acest job doar cei care au reușit să le facă față cu brio tuturor încercărilor.
Codul vestimentar
Așa cum spuneam la începutul acestui articol, jucătorii de tenis sunt obligați să poarte costumație albă, la care sunt acceptate unele accente de culoare. Cel mai important este ca pe uniformele lor să nu existe logo sau sigla unei companii. Turneu de la Wimbledon nu are decât cinci sponsori, alții nefiind acceptați. La început, arbitrii și copiii de mingi purtau îmbrăcăminte verde, iar din 2006, copiii de mingi au primit uniforme de culoare bleumarin și crem de la designerul american Ralph Lauren.
Dacă vă întrebați de ce s-a ales tocmai culoarea alb, ei bine, povestea spune că la începuturile acestui turneu, el era destinat celor bogați, clasa superioară, pentru care albul era definitoriu. Până în 1949, îmbrăcămintea albă era doar o tradiție, însă din acest an ea a devenit una dintre regulile turneului de la Wimbledon. Se pare că jucătorii nu pot purta nici măcar lenjerie intimă de altă culoare, totul fiind obligatoriu alb și fără embleme. În 2013, celebrul tenismen Roger Federer a avut parte de o surpriză neplăcută atunci când organizatorii i-au interzis să intre pe teren cu o pereche de adidași care aveau talpa portocalie.
Familia Regală
Ei bine, fiind un turneu extrem de important, membrii Familiei Regale au locul lor special în tribune. Înainte, toți jucătorii trebuiau să facă o plecăciune în fața Royal Box, în semn de respect, indiferent de persoanele care erau prezente. Această regulă s-a schimbat puțin în 2003, când președintele clubului All England, prințul Edward, duce de Kent, a decis să întrerupă tradiția. Jucătorii sunt obligați să facă plecăciune doar dacă în tribune se află prezenți prințul de Wales sau regina.
Premiile turneului de la Wimbledon
Fiecare categorie are câte un trofeu special. Un lucru extrem de important care trebuie precizat încă de la început este faptul că trofeele rămân proprietatea Clubului All England. Câștigătorul primește o replică, de dimensiuni apropiate de cel real, iar originalul este păstrat la muzeul clubului.
La categoria Gentlemen’s Singles, trofeul este o cupă din aur cu o înălțime de aproximativ 47 de centimetri, care poartă inscripția „Campionatul Mondial de Cluburi de Tenis All England Lawn Tennis Club”. La categoria Ladies ‘Singles, trofeul are figurine mitologice, este de argint și are un diametru de aproximativ 18 cm. Acest trofeu este numit „Venus Rosewater Dish”. Câștigătorii categoriilor la dublu atât masculin cât și feminin primesc fiecare câte o cupă din argint, turneul de la Wimbledon fiind singurul care oferă fiecărui câștigător câte o cupă și nu una comună.
Premiul în bani a fost acordat încă de la prima ediție, însă atunci era vorba despre o sumă infimă, 12 guinee. Valoarea premiului a început să crească din 1968, când la turneu au avut voie să participe pentru prima dată jucători profesioniști. Câștigătorul titlului la masculin simplu a primit 2.000 de lire sterline, iar la feminin simplu s-a acordat un premiu de 750 de lire sterline. Ușor, ușor valoarea premiului a început să crească substanțial și să fie egalate premiile între bărbați și femei. În 2019, câștigătorii au primit o sumă de peste 2 milioane de lire sterline. Nici cei care au pierdut nu au plecat cu mâna goală acasă, primind și ei sume frumușele de bani. Cei care au pierdut în prima rundă au primit 45.000 de lire sterline, iar cu cât se mențineau mai mult în competiție suma creștea. Cei prezenți în semifinale au primit 588.000 de lire sterline, iar locurile secundare au încasat peste 1 milion de lire sterline.
