Se taie sporurile și bonusurile pentru bugetari, în 2026. Premierul României: „Se dovedește că avem oameni care nu performează”

Patru luni de discuții în interiorul Coaliției au comprimat, pe rând, fiecare propunere într-un singur obiectiv: un stat mai ieftin de întreținut și mai greu de „umflat” din inerție. Pe masă nu au fost doar cifre, ci și un tip de decizie care lovește exact acolo unde sistemul își ascunde, de obicei, liniștea: în beneficiile care se adaugă lunar, aproape invizibil, peste salariul afișat.

În centrul planului stă o regulă simplă, repetată în mai multe forme de cei care împing reforma: dacă banii publici nu se văd în rezultate, atunci nu mai au voie să curgă la fel. Iar numele lui Ilie Bolojan apare constant în această ecuație, cu o linie de mesaj care cere eficiență, nu cosmetizări.

Ținta fixată pentru administrația centrală este o reducere de 10% a cheltuielilor. Formula aleasă încearcă să evite un șoc direct în grila de bază, dar deschide ușa pentru tăieri acolo unde instituțiile au construit ani la rând un al doilea salariu, din „anexe” și „completări”.

Reduceri de cheltuieli și posibile concedieri în administrația publică

Dincolo de procente, planul devine brusc personal: există instituții în care se discută explicit despre posturi care nu mai pot fi susținute. Mesajul oficial nu este despre „epurări”, ci despre justificare: cine produce, rămâne; cine doar ocupă un scaun, devine o problemă de buget.

„Acolo unde se dovedește că avem personal în plus, acolo unde se dovedește că avem oameni care nu performează, care sunt duși în spate de alții aceste posturi nu mai merită să fie finanțate din bugetul de stat, ele trebuie desființate, acesta este adevărul”

În administrația locală, presiunea se mută pe primari, care vor fi puși să aleagă între două variante, ambele cu același rezultat contabil: fie reduc cu 10% numărul posturilor ocupate, fie scad cu 10% cheltuielile de personal. Practic, fiecare primărie va trebui să dovedească rapid unde se termină necesarul și unde începe risipa.

În paralel, Ilie Bolojan a împins și o temă care taie din reflexul clasic al instituțiilor de a se proteja: direcția banilor. Nu către confort intern, ci către investiții. Când această frază intră într-un document de guvernare, devine mai mult decât o opinie; devine un criteriu după care se pot închide robinete.

„Consider că impozitele cetățenilor trebuie să plece în investiții și nu în salariile unor oameni care nu își justifică posturile, indiferent că e vorba de o Primărie mare sau una mică. Acolo unde pot fi reduse cheltuielile, de personal sau nu peste tot trebuie făcut acest lucru”

Parlamentarii și partidele politice, afectați de măsurile de austeritate

Semnalul politic este că măsurile nu se opresc la „funcționarul de la ghișeu”. Austeritatea lovește și zona demnitarilor, acolo unde cifrele sunt mari și, tocmai de aceea, greu de apărat public când restul sistemului este strâns cu ușa.

Un exemplu concret: suma forfetară pentru cabinetele parlamentare, încasată de senatori și deputați, este vizată pentru o reducere de 10% începând din 2026. Nivelul lunar prezentat ca reper este de aproximativ 7.000 de euro, cu o scădere proiectată la 6.300 de euro, ceea ce înseamnă o diferență de peste 8.000 de euro pe an pentru fiecare parlamentar.

În 2026, fără ca salariile de bază să fie tăiate, veniturile bugetarilor sunt planificate să scadă prin eliminarea sporurilor și primelor, iar în unele instituții se ia în calcul și desființarea de posturi; la nivel local, primarii vor alege între tăierea a 10% din posturile ocupate sau reducerea cu 10% a cheltuielilor de personal, în timp ce și parlamentarii vor încasa cu 10% mai puțin la forfetarul pentru cabinete.