Home > Cultură > Secretele asasinilor ninja: tehnici de meditație și gesturi simbolice
Cultură

Secretele asasinilor ninja: tehnici de meditație și gesturi simbolice

Secretele asasinilor ninja: tehnici de meditație și gesturi simbolice

Ninja sau shinobi sunt foarte cunoscuți în cultura populară și reprezintă o parte importantă a identității japoneze. Viața asasinilor ninja a fost prezentată în multe filme și cărți, și continuă să suscite atenția publicului. Acești luptători își au originea în vremuri îndepărtate, în perioada Sengoku a Japoniei feudale (secolul XV). Ninja se pricepeau la multe lucruri: spionaj, infiltrare, sabotaj, război de gherilă și asasinat. În afară de antrenamentul riguros și de arme, luptătorii ninja aveau un set de gesturi simbolice ale mâinilor care le conferea putere. În acest articol, vom oferi mai multe detalii despre secretele asasinilor ninja.

Ninja activau în zona Iga Province, în clanurile din apropierea satului Koga, în secolele XV și XVII, o perioadă de conflicte și tulburări sociale. Maeștrii ninja au scris manuale care se bazau pe filozofia militară chineză, cel mai important fiind Bansenshukai din 1676. După restaurarea Meiji din 1868, luptătorii ninja nu mai erau necesari în societatea japoneză. Au intrat în sfera miturilor, legendelor și folclorului și au primit abilități deosebite: ninja puteau deveni invizibili, puteau merge pe apă și puteau controla elementele naturale.

Printre scrierile despre ninja autentici, amintim povestea Yagyū Munetoshi (1529–1606) în care Jubei Muneyoshi, un spadasin cunoscut, vorbește despre statutul de ninja al bunicului său. Hattori Hanzō (1542–1596) a fost un alt războinic legendar, originar din provincia Iga. El a scris manuale de ninjutsu care au fost publicate mai târziu de către descendenți. Istoricii japonezi îl consideră un adevărat „maestru ninja”

Cele nouă tăieturi simbolice

Tradițiile ninja s-au păstrat în cultura populară, una dintre ele fiind Kuji-Kiri care înseamnă „cele nouă tăieturi simbolice”(kuji=nouă simboluri, kiri=a tăia). Acestea sunt: rin, pyo, to, sha, kai, jin, retsu, zai și zen. Unii cercetători sunt de părere că acest sistem de mudre provine din China iar alții cred că este originar din India antică. Alții susțin că se trage din budismul ezoteric japonez (mikkyo). Această practică se găsește în Shugendō, tradiția asceților japonezi, precum și în Ryobu Shinto, o combinație de sintoism și budism. Așadar, este foarte posibil ca ele să fie sursele originale.

Luptătorii ninja foloseau tehnica Kuji-Kiri pentru a-și induce stări mentale care să-i ajute să funcționeze în situații stresante. Fiecare dintre cele nouă gesturi simbolice trezea energia asociată cu o anumită abilitate. De exexmplu, dacă un ninja se ascundea sub apă în așteptarea victimei, atunci când ținta sosea, asasinul ninja folosea gestul „Zai”(ia poziția de atac) pentru a ieși din starea meditativă care-i permisese să stea sub apă un timp îndelungat.

Despre Kuji-Kiri

Dacă îl scoatem din sfera supranaturală și-l supunem unei analize științifice, Kuji-Kiri este un proces de meditație, vizualizare, control al respirației și gesturi simbolice ale mâinii. Toate acestea la un loc reușeau să inducă stări mentale puternice, o formă de autohipnoză prin care luptătorul își folosea abilitățile în funcție de împrejurare. Aceste procese uimitoare dintre minte și corp au fost studiate la Universitatea Mie din Japonia, în cadrul unui experiment la care au participat 15 ninja profesioniști.

În prima parte a experimentului, au fost monitorizate undele cerebrale și ritmul cardiac înainte și după folosirea tehnicii Kuji-Kiri. Toți cei 15 ninja și-au crescut activitatea undelor cerebrale alfa, amplificandu-și relaxarea și conștientizarea. Fiecare dintre ei și-a redus activitatea undelor beta care provoacă anxietate și supărare. De asemenea, au redus activitatea undelor teta, care sunt responsabile de relaxare profundă și somn. Apoi, aceste rezultate au fost comparate cu activitatea cerebrală a yoghinilor.

Neurostiinta vorbește despre efectele fiziologice ale meditației, venind cu dovezi în acest sens. Practicile moderne cu origini antice (tradițiile hinduse Vajrayana și Tantra) sporesc activitatea sistemului nervos simpatic care este responsabil de reacția „luptă sau fugi” în cazul unui pericol. Rezultatele la care ajung luptătorii ninja folosind aceste tehnici se potrivesc perfect cu ceea ce susțin scripturile budiste: „creșterea excitației în timpul meditației Vajrayana” și „stare de spirit calmă și vigilență” în timpul practicilor Theravada și Mahayana.

Diferența dintre un yoghin și un ninja care folosește Kuji-Kiri, este viteza cu care aceștia reușesc să-și modifice starea mentală. Un ninja reușește să-și modifice activitatea cerebrală aproape instantaneu, în timp ce yoghinii sporesc și reduc treptat activitatea undelor cerebrale. La fel ca Ninjutsu, Yoga folosește o serie de gesturi simbolice ale mâinii care se numesc mudre. Acestea sunt în legătură cu pozițiile corpului (asana) și controlul respirației (pranayama). Încă o dată, știința modernă vorbește despre înțelepciunea antică.